216,029 matches
-
strategiilor militare. În cazul unui conflict militar națiunile pot avea diferite obiective strategice, iar unitățile individuale de luptă aparținând acestora pot primi diferite obiective. Supraviețuirea, la nivel individual sau de unitate, poate deveni un obiectiv important în luptă iar aceste obiective permit ambelor părți să mențină moralul prin declarații și cuvântări, pentru a justifica pierderile în luptă.Multe bătălii care implică mai multe unități includ elemente de succes tactic la ambele forțe oponente. Aceste victorii tactice individuale nu garantează succesul în
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
moralul prin declarații și cuvântări, pentru a justifica pierderile în luptă.Multe bătălii care implică mai multe unități includ elemente de succes tactic la ambele forțe oponente. Aceste victorii tactice individuale nu garantează succesul în întreaga luptă sau în atingerea obiectivelor mari ale conflictului militar. Aici termenul este aplicat la o simplă evidență a numărului de pierderi de fiecare parte. Acest lucru se poate complica de „greutatea" asociată unor pierderi materiale. Un exemplu de o victorie tactică navală în funcție de pierderile suferite
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
cespitosa"), ruginare ("Andromeda polifolia"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), coada racului ("Potentilla erecta"), bozățel ("Veratrum album"), țăpoșică ("Nardus stricta"), iarbă albastră ("Molinia coerulea"), sau diferite specii de rogozuri ("Carex brizoides, Carex pauciflora, Carex echinata, Carex limosa"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: pălămida ("Cirsium brachycephalum"), otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), peștișoară ("Salvinia natans") sau trifoiașul-de-baltă ("Marsilea quadrifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, case memoriale, castele, conace, situri arheologice); astfel:
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
monștri programate de aceasta pentru a-i opri pe Războinicii pe Lyoko de la dezactivarea sa, și astfel, de la stricarea planurilor sale. Poate să manipuleze electricitatea, și să posede obiecte și persoane, punându-i sub controlul său pentru a-și efectua obiectivelor. Este miraculos reactivat în "Code Lyoko Evoluție", se presupune că profesorul Tyron l-a resuscitat pe sistemul multi-agent rău din greșeală creându-și Cortexul. Până acum, cinci sezoane au fost confirmate. Nu se știe dacă se va produce și al
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
primul rând să asigure un cap de pod fortificat, prin care aprovizionarea lor putea traversa râul în inima terenurilor Electorului de Bavaria. Pentru acest scop Marlborough a ales orașul Donauwörth. Electorul de Bavaria și comandantul trupelor sale, mareșalul Marsin, cunoscând obiectivul aliaților, au trimis contelui de Arco o forță de 12000 de oameni din tabăra lor principală de la Dillingen, pentru a consolida și apăra înălțimile Schellenberg de deasupra orașului. Respingând ideea unui asediu prelungit, Marlborough a decis în favoarea unui atac imediat
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Pârvan” a Facultății de Istorie din cadrul Universității din București și a durat 100 de ore, din 24 noiembrie până la 28 noiembrie. Iată ce consemna ziarul Adevărul despre eveniment: „"mișcarea spontană s-a cristalizat, după vreo 50 de ore, fixându-și obiectivul de a trata câteva probleme majore ale sistemului universitar. S-au făcut liste, s-a lucrat pe grupuri, s-au perindat vreo 500 de oameni prin amfiteatrul Vasile Pârvan, în turnul de la etajul 3 al Facultății de Istorie. S-au
Mihail Bumbeș () [Corola-website/Science/331866_a_333195]
-
întoarsă la Torino. Între timp orașul era supus unui bombardament continuu de artilerie. Curând în oraș în urma blocadei totale a aprovizionărilor, rezervele de praf de pușcă sunt pe terminate, iar artileria piemonteză este nevoită să-și limiteze tirul. Printre principalele obiective franceze se afla săparea unui tunel pentru a penetra în oraș. Dar nu era ușor: între 13 și 14 august a fost descoperită o intrare și asediatorii au reușit să pătrundă. Când totul părea pierdut, piemontezii au aruncat în aer
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
pe care trebuia încă să îl traverseze). În aceste condiții, părea clar că sovieticii aveau să cucerească Berlinul cu mult timp înainte ca aliații occidentali să ajungă în zonă. Eisenhower și-a concentrat din aceste motive atenția spre atingerea altor obiective. Cele mai importante erau joncțiunea cu forțele sovietice și separarea armatei germane în două, ceea ce ar fi împiedicat organizarea unei defensive unificate. După îndeplinirea acestor obiective, forțele germane separate ar fi fost eliminate mai ușor. În plus, rămânea de rezolvat
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ajungă în zonă. Eisenhower și-a concentrat din aceste motive atenția spre atingerea altor obiective. Cele mai importante erau joncțiunea cu forțele sovietice și separarea armatei germane în două, ceea ce ar fi împiedicat organizarea unei defensive unificate. După îndeplinirea acestor obiective, forțele germane separate ar fi fost eliminate mai ușor. În plus, rămânea de rezolvat problema regiunii Ruhr. Deși în zonă erau concentrate încă efective germane importante și numeroase capacități ale industriei militare, rapoartele serviciilor aliate de informații atrăgeau atenția asupra
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
că i se oferă șansa să îl depășească pe Montgomery și să câștige pentru Armata a 3-a faima primei mari unități militare care ar fi reușit în istoria militară modernă un asalt la est de Rin. Pentru realizarea acestor obiective îndrăznețe, Patton trebuia să acționeze cu cea mai mare rapiditate. Pe imartie, Patton a ordonat Corpului XII să se pregătească pentru forțarea cursului Rinului în noaptea următoare, cu o zi mai înainte de data atacului programat al lui Montgomery. În răstimpului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
înainteze între 5 și 10 km în interiorul teritoriului german. În zona de nord, traversarea trupelor britanice a decurs în mod asemănător, trupele terestre și cele aeropurtate reușind joncțiunea în seara aceleiași zile. Până în acel moment, parașutiștii reușiseră să cucerească toate obiectivele propuse, iar în plus luaseră și 3.500 de prizonieri. Mai la sud, descoperirea unei breșe în liniile defensive din fața Diviziei a 30-a de infanterie au crescut încrederea aliaților în posibilitatea de reușită a unei străpungeri totale a frontului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
frontului german până pe 25 martie. După ce atacurile de mică amploare ale aliaților din dimineața zilei de 25 martie au primit un răspuns timid din partea germanilor, comandantul diviziei, generalul maior Leland S. Hobbs, a organizat două grupuri de asalt mobile cu obiectivul pătrunderii în adâncimea teritoriului german. Hobbs nu a luat în considerație însă lipsa drumurilor din fața capului de pod al Corpului XVI. Cele două grupuri de asalt au trebuit să se deplaseze printr-o zonă puternic împădurită, cu drumuri de pământ
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
aceste condiții, aliații nu au reușit să înainteze decât 3,5 km pe data de 25. A doua zi, grupurile de asalt au reușit să cucerească ceva mai mult teren, iar unul dintre acestea a reușit chiar să își atingă obiectivele ordonate, înaintând aproximativ 10 km. Obstacolele întâlnite de trupele aliate i-au zădărnicit speranțele lui Hobbs pentru o străpungere rapidă a defensivei și pătrunderea în adâncimea teritoriului german. În afară de lipsa unor drumuri corespunzătoare pentru dezvoltarea atacului, încercările de străpungere a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
SUA la divizia blindată, tancurile americane au deschis drumul întregului Corp VII, care a preluat ferm controlul asupra teritoriului german ocupat. După o înaintare de peste 70 km fără pierderi, forța mobilă blindată s-a oprit la aproximativ 24 km de obiectivul atacului. La reluarea înaintării în dimineața zilei următoare, aliații au trebuit să încerce să depășească pozițiile germane apărate de elevii unei școli militare de tanchiști SS de la Paderborn. Cadeții germani echipați cu aproximativ 60 de tancuri au rezistat cu fanatism
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
nord comandate de Montgomery. Grupul XXI comandat de Montgomery trebuiau acum să asigure securitatea flancului nordic al lui Bradley, în vreme ce Grupul de Armată VI comandat de Devers urma să apere flancul drept al forței principale de atac. Mai mult chiar, obiectivul principal al atacului nu mai era cucerirea Berlinului, ci a Leipzigului, unde urma să să se facă joncțiunea cu trupele sovietice. În acest fel, forțele germane ar fi fost rupte în două. Odată ce ar fi fost atins acest obiectiv, Grupul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
chiar, obiectivul principal al atacului nu mai era cucerirea Berlinului, ci a Leipzigului, unde urma să să se facă joncțiunea cu trupele sovietice. În acest fel, forțele germane ar fi fost rupte în două. Odată ce ar fi fost atins acest obiectiv, Grupul de Armată XXI și-a fi continuat cucerirea orașelor Luebeck și Wismar de pe malul Mării Baltice, izolând forțele germane în peninsula Iutlanda din Danemarca, iar Grupul de Armată VI și Armata a 3-a SUA urmau să intre în Austria
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
porților Berlinului, ei considerau că orașul este un punct critic din punct de vedere politic și chiar și militar. Eisenhower, sprijinit de propriul său Mare Stat Major, și-a susținut cu fermitate planul. Din punctul de vedere al generalului american, obiectivul principal al aliaților era obținerea cât mai rapid a victoriei. Dacă responsabilii politici americani i-ar fi dat ordin să schimbe direcția de atac spre Berlin, sau dacă realitățile frontului ar fi impus participarea la cucerirea capitalei germane, Eisenhower avea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
americani i-ar fi dat ordin să schimbe direcția de atac spre Berlin, sau dacă realitățile frontului ar fi impus participarea la cucerirea capitalei germane, Eisenhower avea să acționeze în consecință. Altfel, generalul considera că trebuie să își urmărească neabătut obiectivul terminării victorioase a războiului cât mai rapid cu putință. În plus, ținând seama că Berlinul, ca și întreg teritoriul german de altfel, fusese deja divizat în zone de ocupație de către reprezentanții guvernelor aliate în timpul Conferinței de la Ialta, Eisenhower nu întrevedea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armatei I aveau să continue înaintarea spre est. Sectorul în care acționa Armata a 9-a pentru eliminarea pungii din regiunea industrială Ruhr, deși avea doar o treime din frontul repartizat Armatei I la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ocupaseră capete de pod peste Leine, ceea ce l-a făcut pe Bradley să ordone declanșarea unui atac nerestricționat spre est. În dimineața zilei de 10 aprilie, Grupul de Armată XII a declanșat cu hotărâre înaintarea spre Elba. Cursul Elbei era obiectivul oficial al înaintării aliaților occidentali, dar erau încă numeroși comandanți americani care considerau că obiectivul final trebuia să fie cucerirea Berlinului. Până în dimineața zilei de 11 aprilie, elemente ale Diviziei a 2-a blindate din cadrul Armatei a 9-a au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
unui atac nerestricționat spre est. În dimineața zilei de 10 aprilie, Grupul de Armată XII a declanșat cu hotărâre înaintarea spre Elba. Cursul Elbei era obiectivul oficial al înaintării aliaților occidentali, dar erau încă numeroși comandanți americani care considerau că obiectivul final trebuia să fie cucerirea Berlinului. Până în dimineața zilei de 11 aprilie, elemente ale Diviziei a 2-a blindate din cadrul Armatei a 9-a au înaintat rapid aproape 120 km până pe malul Elbei la sud de Magdeburg, la doar 80
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
înaintare de 48 km, militarii americani au străbătut câmpul bătăliei de la Jena din 1806. În acea zi, Eisenhower i-a dat ordin lui Patton să oprească înaintarea Armatei a 3-a pe malurile râului Mulde, cam la 16 km de obiectivul inițial, orașul Chemnitz. Această modificare s-a datorat unei înțelegeri dintre americani și sovietici, prin care liderii militari doreau să stabilească un aliniament ușor identificabil din punct de vedere geografic și să evite ciocnirile accidentale dintre forțele aliate care tindeau
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de Armată XII a reușit să rupă în două forțele lui Hitler.. Ziua de 25 aprilie a devenit cunoscută ca „Ziua Elbei”. În vreme ce Grupul de Armată XII înainta spre est, Grupul de Armată VI de sub comanda generalului Denvers avea două obiective de îndeplinit: să protejeze flancul Grupului XII și să elimine orice încercare a germanilor de organizare a unei ultime rezistență în Munții Alpi din sudul Germaniei și Austria de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective, Armata a 7-a comandată
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
comanda generalului Denvers avea două obiective de îndeplinit: să protejeze flancul Grupului XII și să elimine orice încercare a germanilor de organizare a unei ultime rezistență în Munții Alpi din sudul Germaniei și Austria de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective, Armata a 7-a comandată de generalul Alexander Patch a trebui să atace sub formă de arc, mai întâi spre nord-est, de-a lungul flancului trupelor lui Bradley, după care să vireze spre sud alături de Armata a 3-a pentru
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]