216,029 matches
-
comandantul, Oberleutnant Witzig, aflat la bordul unuia dintre planoarele forțate să aterizeze înainte de a ajunge la țintă. Atacul asupra fortului a fost condus de adjunctul lui Witzig. Restul planoarelor și-au eliberat cablurile de remorcare al aproximativ 3 km de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența planoarelor în spațiul aerian belgian. Toate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
făcut ca grupul „Beton” să nu fie înlocuit de infanteriștii sosiți în ajutor decât la ora 21:40. În timpul luptelor, grupul a pierdut 7 morți și 24 de răniți. Nouă dintre cele zece planoare ale grupului „Fier” au aterizat lângă obiectivul desemnat, podul Canne. Al zecelea planor al grupului a aterizat într-o zonă greșită datorită unei erori de pilotaj a piloților avionului de transport care l-a remorcat. Cele nouă planoare au fost ținta unor puternice tiruri de artilerie antiaerinană
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de pilotaj a piloților avionului de transport care l-a remorcat. Cele nouă planoare au fost ținta unor puternice tiruri de artilerie antiaerinană și au fost decuplate de avioanele de transport la 05:35. În timp ce planoarele își începuseră coborârea spre obiectiv, podul a fost distrus de geniștii belgieni cu ajutorul încărcăturilor explozive montate în prealabil. Spre deosebire de garnizoanele celorlate două poduri, apărătorii podului Canne și-au dat seama că vor fi atacați când au văzut coloana mecanizată germană care venea să îi sprijine
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pe Fortul Eben-Emael, folosind încetinirea aterizării și oprirea rapidă parașutele de frânare. După ieșirea din planoare, parașutiștii au început plasarea de încărcături explozive la turelele tunurilor care puteau ataca podurile cucerite deja de germani. În partea de sud a fortului, „Obiectivul nr. 18”, o cazemată de observație a artileriei, în care erau plasate trei tunuri de 75 mm, a fost distrus în două etape - cu o încărcătură ușoară de demolare, iar mai apoi cu o încărcătură cu putere mare de explozie
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
două etape - cu o încărcătură ușoară de demolare, iar mai apoi cu o încărcătură cu putere mare de explozie. Cele două explozii au distrus cupola cazematei și o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o turelă cu trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
apoi cu o încărcătură cu putere mare de explozie. Cele două explozii au distrus cupola cazematei și o parte a acoperișului fortului. Parașutiștii au continuat să distrugă cu încărcături explozive Obiectivul nr. 12, o turelă mobilă cu două tunuri și Obiectivul nr. 26, o turelă cu trei tunuri de 75 mm. Deși parașutiștii au detonat încărcăturile explozive, tunurile au putut fi repuse în funcțiune rapid de belgini, iar germanii au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au fost obligați să le atace pentru o a doua oară. După aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii dintr-un singur palnor, fiind nevoie de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
aceea, o altă pereche de tunuri de 75 mm dintr-o cupolă a fost scoasă din uz și au fost distruse barăcile servaților belgieni. Încercările de distrugere ale Obiectivului nr. 24 nu au fost însă încununate de succes de la început. Obiectivul, o pereche de turele cu tunuri de mare calibru, montate pe o cupolă rotativă, s-a dovedit prea mare pentru parașutiștii dintr-un singur palnor, fiind nevoie de efortul conjugat al ocupanților a două palnoare. Turelele au fost avariate, dar
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
obligată să se urce pe turele și să distrugă țevile tunurilor cu explozivi.. Acțiuni similare au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
bătăliei. Toate căile de acces pe care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În acest fel, garnizoana a fost prinsă în capcană în fort, împieicându-i pe belgieni să contraatace. Parașutiștii au reușit să își atingă obiectivele principale - distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie care ai fi putut bombardeze podurile peste canal, dar unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie care ai fi putut bombardeze podurile peste canal, dar unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul în care aceste obiective secundare erau atacate, un planor a aterizat pe fort. Din acesta a ieșit grupa de parașutiști condusă de Oberleutnant Rudolf Witzig. După ce planorul său aterizase pe teritoriul german, Witzig a cerut ajutor prin radio. Un avion de remorcare și un
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pentru iarnă încă). Locuirea umană permanentă pe un corp planetar altul decât Pământul, este una dintre subiectele cele mai prevalente ale science fiction-ului. Pe măsură ce tehnologia avansează, cresc preocupările legate de viitorul omenirii pe Pământ, argumentând că colonizarea spațiului este un obiectiv realizabil și merită a fi amplificat. Din cauza apropierii sale de Pământ, Luna a fost văzută din totdeauna ca cel mai evident loc pentru expansiunea spațială a omenirii. Idei privind amplasarea unei colonii pe Lună datează înainte de era spațială. În 1638
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
fluierar de lac ("Tringa stagnatilis"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), fluierarul de zăvoi ("Tringa ochropus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"), pupăză ("Upupa epops"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
În procesul de colonizare al Titanului ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, posibilitatea existenței unor compuși organici lichizi ori chiar de viață non-oxigenată. Actual program de planuri pilotate al NAȘĂ, confirmă faptul că Titan alături de Enceladus, constituie obiectivele prioritare pentru viitoarele misiuni de recunoaștere (către mijlocul anilor 2020), si mai ulterior acestora, de trimitere a unor echipaje umane. Potrivit Agenției Spațiale Europene, hidrocarburi lichide pe suprafața lui Titan sunt de câteva sute de ori mai mult decât de
Colonizarea lui Titan () [Corola-website/Science/333805_a_335134]
-
asigura viabilitatea coloniei. Azotul, metanul și amoniacul pot fi folosiți că o sursă de îngrășământ pentru cultivarea alimentelor. Apă poate fi folosită pentru băut și pentru generarea de oxigen. Având în vedere limitarea rezervele de petrol, Titan poate fi un obiectiv major al viitorului economiei mondiale. În cazul în care într-o bună zi se va face un progres în domeniul energiei de fuziune, omenirea va avea nevoie de două lucruri rar întâlnite pe Pamant: heliu-3 și deuteriu. Saturn are un
Colonizarea lui Titan () [Corola-website/Science/333805_a_335134]
-
să distrugă RAF, care nu trebuia să mai aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cu Hugo Sperrle, (comandantul "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3), el a ales să își concentreze eforturile împotriva unui număr redus de ținte. Astfel, stațiile de sector RAF Kenley, North Weald, Hornchurch și Biggin Hill au fost desemnate cele mai importante obiective. Următoarele ținte au fost alese pentru atacul de pe 18 august 1940: Până la sfârșitul primăverii anului 1940, Fighter Command se pregătea de respingerea unui posibil atac aerian german venit doar din est. Posibilitatea înfrângerii Franței și a continuării războiului de unii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aerine ale "Luftflotte 2" să declanșeze atacuri împotriva țintelor 1017 și 10118 din catalogul Luftwaffe: Biggin Hill și Kenley. Biggin Hill urma să fie atacat la joasă înălțime de 60 de bombardiere Heinkel He 111 decolate de pe aeroportul din Amiens. Obiectivul bombardierelor decolate de pe bazele din nordul Parisului era RAF Kenley. "Kampfgeschwader" (grupul de bombardiere) era format din 48 de aparate Dornier Do 17 și Junkers Ju 88. Forța care ataca Kenley era mai puțin numeroasă decât cea care avea ca
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fi fost complet distrus. Dacă bombardierele care acționau la mare înălțime aveau o escortă completă de avioane de vânătoare, bombardierele care atacau la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Seine-Maritime și Beachy Head și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel". Radarele din regiunea Dover au identificat și raportat formarea valurilor de atac a bombardierelor din zona Pas-de-Calais. Această activitate a crescut în intensitate până la 12:45, când operatorii radar au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
direcției de zbor. Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
lui Roth au descoperit că nu se vedeau incendii sau semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja să se fi încheiat. Ei se așteptaseră să atace un aeroport răvășit de bombe. Când bombardariele Do 17 au ajuns deasupra obiectivului, au fost întâmpinate de focul mitralierelor și tunurilor antiaeriene britanice. O parte a avioanelor de vânătoare ale escadrilei 111 RAF au atacat bombardierele germane. Un avion britanic Hurricane a fost doborât imediat, nu se știe dacă de focul mitraliorilor germani
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]