215,260 matches
-
oprirea oricărui articol denigrator în publicația respectivă la adresa avocatului', se arată în comunicat. DNA precizează că, în perioada noiembrie - decembrie 2010, Mircea Govor, beneficiind de ajutorul lui Valer Marian și folosindu-se de influența pe care o aveau asupra aceleiași publicații, a impus, prin intermediul redactorilor, declanșarea unei campanii mediatice denigratoare la adresa unui primar de comună. Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-l constrânge pe edil să intervină pe lângă membrii comisiei de licitație cu privire la o lucrare finanțată din fonduri
DNA: Un senator PSD și un fost lider local, trimiși în judecată by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101194_a_102486]
-
Vlas', susțin procurorii. Anchetatorii au constatat că, în perioada august - septembrie 2013, Govor, folosindu-și autoritatea și influența deținute în calitate de președinte al organizației județene a unui partid politic și vicepreședinte CJ, precum și de influența pe care o avea asupra aceleiași publicații locale, a constrâns un inspector șef interimar al ITM Satu Mare pentru ca acesta, în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, să interzică inspectorilor de muncă din subordine să aplice sancțiuni contravenționale persoanelor agreate politic de acesta (în speță primarii din același partid
DNA: Un senator PSD și un fost lider local, trimiși în judecată by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101194_a_102486]
-
1934), "Cosmologie și alchimie babiloniană" (1937), "Soliloquii" (1932), "Oceanografie" (1934), "Fragmentarium" (1939), "Mitul reintegrării" (1942), "Comentarii la legenda Meșterului Manole" și "Insula lui Euthanasus" (1943). MIRCEA ELIADE. A colaborat, încă din anii de liceu, cu proză fantastică, articole științifice în publicații ca "Ziarul științelor populare și al călătoriilor" (debut în 1921 cu un articol științific și cu povestirea fantastică "Cum am găsit piatra filosofală", pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), "Revista Fundațiilor Regale", "Cuvântul" (în care a
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
ziarului), "Revista Fundațiilor Regale", "Cuvântul" (în care a publicat în 1926 "Romanul adolescentului miop"), "Universul", "Viața literară". MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-șef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele " Caiete de dor" (1951-1957), "Ființa românească" (1963-1968), "Limite" (din 1969), "Ethos" (din 1973). MIRCEA ELIADE. Ca scriitor, a debutat cu romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), continuând
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
să trimită depoziții în scris până la data de 17 aprilie, mai multe detalii despre process fiind prezentate pe site-ul www.coalitiaedu.ro. În cadrul evenimentului, au fost abordate și celelalte teme centrale prioritizate în Manifestul Coaliției pentru Educație, inclus în publicația lansată marți: participare și echitate, curriculum și evaluare, finanțare și bună guvernanță, cu implicații și din punct de vedere al descentralizării. Participanții - reprezentanți ai ONG-urilor și cadre didactice - au discutat despre relevanța acestor direcții strategice și modul în care
Cum să aducem curajul în educația din România. Viitorul în 11 perspective by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101224_a_102516]
-
mai multă libertate!". Participanții au mai susținut un sistem de evaluare a rezultatelor profesorilor „pe bune" (Constantin Cernat), "în care să se audă vocea elevilor" (Lavinia Mincu), "care să măsoare plus valoarea" și bazat pe progres" (Ionela Cristea). Unde găsiți publicația "Viitorul Educației - 11 perspective pentru România" Publicația "Viitorul Educației - 11 perspective pentru România", realizată de Centrul pentru Politici Educaționale pentru Federația Coaliția pentru Educație, poate fi accesată, în varianta electronică, aici: http://coalitiaedu.ro/viitorul-educatiei/ . Volumul cartografiează activitățile derulate de către
Cum să aducem curajul în educația din România. Viitorul în 11 perspective by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101224_a_102516]
-
un sistem de evaluare a rezultatelor profesorilor „pe bune" (Constantin Cernat), "în care să se audă vocea elevilor" (Lavinia Mincu), "care să măsoare plus valoarea" și bazat pe progres" (Ionela Cristea). Unde găsiți publicația "Viitorul Educației - 11 perspective pentru România" Publicația "Viitorul Educației - 11 perspective pentru România", realizată de Centrul pentru Politici Educaționale pentru Federația Coaliția pentru Educație, poate fi accesată, în varianta electronică, aici: http://coalitiaedu.ro/viitorul-educatiei/ . Volumul cartografiează activitățile derulate de către membrii Coaliției și, pornind de la aceste proiecte
Cum să aducem curajul în educația din România. Viitorul în 11 perspective by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101224_a_102516]
-
a publicat-o a fost un volum de poezii intitulat " Muza din Tatra cu o liră slavă", publicat în 1814. Poeziile au fost scrise în vechiul standard al traducerilor protestante morave ale Bibliei pe care luteranii slovaci îl foloseau în publicațiile lor, înglobând multe elemente din limbile slovacă și poloneză. În 1815, el a început să studieze la Universitatea din Jena, unde s-a transformat din poet într-un om de știință. Aceasta a fost dorința tatălui său, care l-a
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
care a exprimat-o în mod explicit František Palacký: „De acum încolo, orice scrii, vei scrie numai în limba cehă”. Šafárik a fost redactor al revistei "Světozor" (1834-1835). În 1837 sărăcia l-a obligat să accepte postul de cenzor al publicațiilor cehe, la care a renunțat în 1847. Între 1838 și 1842 el a fost redactor-șef, apoi director, al revistei "Časopis Českého musea", iar din 1841 a fost custode al Bibliotecii Universității Caroline din Praga. În Praga, el a publicat
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
ofițer al armatei române și, dintre voluntari un ofițer și un subofițer. Comisiile - cărora li s-au atribuit regiuni întinse, au avut indicație de a acoperi cât mai multe localități și de a propaga prin viu grai și prin difuzarea publicațiilor naționale, obiectivele voluntariatului. La 16 iunie ajunseseră pe teritoriul rus toate cele 7 comisii, scopul acestora fiind acela de a urgenta recrutarea și trimiterea voluntarilor în țară. Numărul mic al subcomisiilor și instabilitatea acestora, alăturate faptului că unii dintre propagandiști
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
susținerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului român, spre deosebire de asigurarea cu personal care a putut beneficia de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). Publiciștii și tipografii săi - toți emigranți, au venit din Regatul României odată cu militarii care au avut sarcina de a-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dezvoltată de Forumul Economic Mondial pentru tinerii cu mare potențial de a fi lideri în societate. Este unul dintre cei mai cunoscuți români din generația formată în anii 1990. Povestea lui a fost redată de unele dintre cele mai importante publicații din România: Gândul, Revista Cariere, Q Magazine, Agerpres, Cotidianul, campania Viitorul României, Realitatea TV, Revista Psychologies, Adevărul, Nașul; Evenimentul Zilei, Income Magazine, Capital, ziare.com (interviu care a câștigat premiul I la concursul de presă „Susținem performanța”), psnews, TVR.
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
a fotografiat - el a considerat peisajul parte din aventură, și aventura, parte din peisaj. El a câștigat Premiul Ansel Adams pentru Conservarea Fotografiei în 1984. El a avut numeroase misiuni fotografice pentru "Life", "National Geographic", Outdoor Photographer și diverse alte publicații. Rowell a fost, de asemenea, un scriitor foarte apreciat pe subiecte variind de la fotografie, problemele umanitare și de mediu, cogniții vizuale umane, și alpinism, publicarea numeroaselor articole din reviste și optsprezece cărți din timpul vieții sale. Cartea sa "In the
Galen Rowell () [Corola-website/Science/336112_a_337441]
-
Jeffrey Sachs, "Millennium Promise", documentând viața oamenilor din Sauri, Kenya. În 2010, editura" Abrams "a publicat "The Boombox Project" , prezentarea lui Owerko despre istoria unei importante pictograme a culturii pop. Cărțile care au apărut au fost acoperite de mai multe publicații de știri, inclusiv New York Times, New York Magazine, Huffington Post, Fast Company, CBS News, și Național Public Radio. În același an Hasselblad Cameras l-a numit un "Hasselblad Master" pe Lyle Owerko pentru activitatea sa că fotojurnalist de artă. Muncă lui
Lyle Owerko () [Corola-website/Science/336121_a_337450]
-
un carnaval alături de prietenii săi, în filmul "Cirque du Freak" și a primit un rol secundar în filmul apreciat de către critici "The Kids Are All Right", în care joacă rolul fiului unui cuplu de lesbiene. Conform lui Kaleem Aftab de la publicația "The Independent", rolul său din "The Kids Are All Right " a fost un punct important din cariera sa, în vedere continuării profesiei de actor și la maturitate. Filmul a câștigat "Globul de Aur pentru Cel mai Bun Film de Musical
Josh Hutcherson () [Corola-website/Science/336189_a_337518]
-
Robert David Kaplan (n. 23 iunie 1952, New York City) este un autor american al multor cărți de politică, în primul rând de afaceri externe și de călătorie, a cărui activitate de peste trei decenii a apărut, printre alte ziare și publicații, mai ales in The Atlantic, The Washington Post, The New York Times, The New Republic, The Național Interest, Foreign Affairs și The Wall Street Journal. Eseurile sale mai controversate cu privire la natură puterii americane au stârnit dezbateri și critici în mediul academic, mass-media, precum și
Robert D. Kaplan () [Corola-website/Science/336200_a_337529]
-
A participat la activitățile grupului suprarealist și a expus la galeria Denise René. Catalogul expoziției a fost prefațat de André Breton. În anii '60 ea a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la publicațiile colectivului Maintenant fondat de Pierre Peuchmaurd, împreună cu Radovan Ivsic, Georges Goldfayn, Annie Le Brun, care o considera ca fiind „personajul cel mai romantic al suprarealismului” ("À distance", Jean-Jacques Pauvert aux éditions Carrère, 1984, p. 158). Toyen a fost înmormântată în
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
care le-a remarcat pentru aspectul său simplu. I-a plăcut, de asemenea, moda și îmbrăcămintea bărbătească, proiectând o clădire pentru renumita mercerie Kníže din Viena. Admirația lui pentru moda și cultura din Anglia și America poate fi observată în publicația sa de scurtă durată "Das Andere", care a apărut în doar două numere în 1903 și a inclus reclame pentru îmbrăcămintea englezească. În 1920, a avut o scurtă colaborare cu Frederick John Kiesler - arhitect și designer de teatru și de
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
și istorici l-a ignorat. Procesul de redescoperire și de reevaluare a operei sale a început în 1956 cu o carte scrisă de Giulia Veronesi și a luat amploare în cursul anilor 1970 printr-o serie de expozitii și prin publicații tematice. În anii 1980, au fost publicate mai multe monografii și s-au organizat importante expoziții. Au început să apară imitații ale stilului său,iar replici ale mobilierului și ale altor obiecte proiectate de el au avut parte de succes
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
cu Margarete Buber-Neumann, care i-a scris prima biografie după război. Jesenská a murit în urma unui blocaj renal, în Ravensbrück, pe 17 mai 1944. Jana „Honza” Krejcarová, fiica Milenei Jesenská și a lui Jaromír Krejcar, a fost o scriitoare la publicația clandestină cehă "Půlnoc" la începutul anilor 1950 și pentru "Divoké víno" în anii 1960. Jesenská a fost subiectul unei cantate pentru soprană și orchestră, intitulată "Milena", compusă de compozitorul argentinian Alberto Ginastera. Compoziția lui Ginastera s-a inspirat din scrisorile
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
faptul că, în perioada conceperii romanului, Haykal studia dreptul în Europa. Mai mult, romanul surprinde folosirea în premieră a arabei colocviale în cadrul dialogurilor. Pe de altă parte, există atestări din secolul XIX, care dovedesc că, în jurul anului 1890, existau deja publicații similare în proză. Totodată, este contestată și originalitatea tematicii romanului, care, se pare, nu era primul din vremea lui ce aborda viața cotidiană a țăranilor și virtutea femeilor egiptene. Dintre operele cu tematică similară, publicate anterior, merită menționate "Al-Fatat al-Rifiyya
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
and American Monthly Review (sau uneori ...and Monthly American Review) sau, mai simplu, Burton's Magazine, a fost o publicație literară ce a apărut la Philadelphia din 1837 până în 1841. Fondatorul său a fost William Evans Burton, un imigrant de origine engleză în Statele Unite ale Americii care a condus, de asemenea, un teatru și a fost un actor de mică
Burton's Gentleman's Magazine () [Corola-website/Science/336325_a_337654]
-
a fost un ziar cu apariție scurtă din New York, fondat de Charles Frederick Briggs și John Bisco în 1844. Un an mai tarziu, publicația a fost cumpărată de Edgar Allan Poe, devenind singurul periodic pe care acesta l-a deținut vreodată, deși a eșuat după numai câteva luni sub conducerea să. Briggs, cunoscut anterior că romancier satiric sub pseudonimul „Harry Franco”, i-a scris
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
redactoriale și a solicitat colaboratori, în timp ce partenerul său de afaceri John Bisco s-a ocupat cu publicarea și cu activitățile financiare. Pe 21 februarie 1845, Edgar Allan Poe a semnat un contract pe un an pentru a deveni redactor al publicației. De asemenea, el a fost de acord să scrie un material original de cel putin o pagină în fiecare săptămână. Pentru această a primit o treime din câștiguri. În curând, cu toate acestea, reputația caustica de critic a lui Poe
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
și pentru a strânge bani pentru o nouă revista la care visa de multă vreme ce urma să poarte numele "The Penn". Poe nu a reușit să aducă ziarului un succes financiar, deși a sperat să rezolve situația dificilă a publicației. Un împrumut de 50 de dolari de la Rufus Wilmot Griswold în octombrie 1845 l-a ajutat să o susțină pentru o perioadă scurtă de timp. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 1845 către poetul și prietenul său Thomas Holley Chivers
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]