3,716 matches
-
tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște mici cute. Jim Ashley era Întruchiparea felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii taciturni din romanele de dragoste. Din păcate, Betty era probabil varianta feminină. — Dar, Jim, Închisoarea e ceva mai departe! Nu e ca și cum Sam ar locui chiar vizavi! exclama ea. Îmi zâmbi, iar masca pictată și Întinsă artificial pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tăcerii, fără de care nimic din toate astea nu poate fi prețuit sau păstrat. — Ar trebui să aștept să ajung bătrân ca să spun ceea ce gândesc? — Până În ziua În care vei putea să spui tot ce gândești, vor fi avut vreme să Îmbătrânească urmașii urmașilor tăi. Trăim În epoca tainei și a fricii, trebuie să ai două fețe, una s-o arăți mulțimii, iar pe cealaltă ție și Creatorului tău. Dacă vrei să-ți păstrezi ochii, urechile și limba, uită că ai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o asemenea stare. Caută să-l liniștească: — Vom merge să-l vedem pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui copil care trece dintr-o clasă în alta, ea completează deja șiruri întregi de litere albastre în fișele de investigații, după care mă trimite să le ștampilez; mă grăbesc, de parcă acesta ar fi fost serviciul meu, fata cu foile, îmbătrânită în slujbă, și când mă întorc, se pare că am ratat momentul în care și-au luat la revedere, patul lui este deja în mijlocul camerei, ca un copil sărbătorindu-și ziua de naștere, întreg corpul îi este acoperit cu formulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
salată, din pricina tensiunii acumulate încep să vorbesc singură, unde sunt roșiile, întreb eu cu voce tare, doar le-am văzut în urmă cu câteva clipe, caut în frigider și le găsesc, așteptându-și rândul, puțin trecute, încercuind un castravete stingher, îmbătrânit, iată că bolul s-a umplut deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu aleargă prin grădinile sale, ne privește cu apatie, ca pe un cuplu îmbătrânit fără a avea copii, ghearele triste ale bătrâneții le spintecă deja pântecele, dar marea lor tristețe este deja undeva dincolo de ei. Cam pe aici pe undeva era granița înainte, spune Udi, eu mă sperii, care graniță, cu Iordania? El spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pipăiam cu mâinile mele micuțe, obosite, încercând să unesc cele două capete ale firului. Noapte după noapte o blestemam pe mama, doream să i se întâmple tot ce este mai rău pe lume, să rămână singură până la sfârșitul vieții, să îmbătrânească repede, să se urâțească, și toate s-au îndeplinit. Yotam se trezea și plângea, o vreau pe mami, îi făceam loc în patul meu, făceam loc pentru corpul său grăsun, care se micșora zi după zi, nimeni în afară de mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil, trebuie să merg la ea să încerc să repar nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o salată din paste și crudități și o ceașcă de cafea, însoțită de o țigară. — Pe măsură ce îmbătrânești, mănânci tot mai puțin, explică ea. În cantină mai erau vreo douăzeci de persoane. În timp ce mâncam, au mai sosit unii, dar între timp au plecat alții. Cu excepția diferențelor de vârstă, atmosfera era asemănătoare cu cea de la cantina căminului, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grăunțe în magazie. Îmi plac grozav diminețile, spuse Naoko. Parcă totul este proaspăt și nou. Încep să mă întristez pe la prânz și nu pot să sufăr apusul soarelui. Trăiesc cu senzația aceasta zi de zi. — Da, și în timp ce gândești astfel, îmbătrânești ca și mine. Te gândești că acum e dimineață, acum e seară, iar când te trezești la realitate, vezi că au trecut anii peste tine. — Eu am impresia că ție-ți place să îmbătrânești, spuse Naoko. Nu chiar, spuse Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zi. — Da, și în timp ce gândești astfel, îmbătrânești ca și mine. Te gândești că acum e dimineață, acum e seară, iar când te trezești la realitate, vezi că au trecut anii peste tine. — Eu am impresia că ție-ți place să îmbătrânești, spuse Naoko. Nu chiar, spuse Reiko. Ceea ce știu este că nu mai vreau să fiu tânără. — De ce nu? am întrebat-o. — E atât de complicat! răspunse Reiko. A fluierat iar Proud Mary în timp ce punea mătura și peria la loc. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încrețise. Acum părea că ar trebui să poarte nu numai cravata de școlar, ci și o șepcuță din aia mică, de care poartă elevii din clasele primare. Ați auzit de vorba aia, că anumite Întîmplări Îi fac pe oameni să Îmbătrînească brusc? Ei bine, Întîmplarea asta cu Împușcătura Îl Întinerise pe tip cu vreo zece ani. CÎt am așteptat pe-acolo, i-am spus forțoasei că toată nebunia asta mi se părea a fi material bun pentru o povestire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
totul Într-un trecut teribil de Îndepărtat, pentru că ceea ce s-a Întâmplat alaltăseară a marcat un fel de ruptură În timp, acolo, În naosul din Saint-Martin-des-Champs, s-a răsturnat ordinea secolelor... Sau poate că, dintr-o dată, de alaltăieri seară am Îmbătrânit cu decenii, sau teama că Ei mă vor găsi mă face să vorbesc ca și cum aș scrie cronica unui imperiu În destrămare, Întins În balneum, cu venele deja tăiate, așteptând să mă Înec În sângele meu... Un ASP e un Autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să nu-i apară vreo umbră de insatisfacție în ochi? Picioarele ei tremurând în aer ca antenele unui gândac de bucătărie enorm, gata să te halească la orice mișcare greșită... aprinse un Salem, dar nu trase decât două fumuri. Viciile îmbătrânesc, scot riduri, iar cei de la Human Resources Department abia așteaptă să-ți facă un assessment (evaluare) negativ, să bage vreo pilă de-a lor în loc. Din de în ce mai enervat o sună pe Suzy (de la Zuza): ce muzică ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am de muncă până peste cap. — Bravo ție! N-am știut. Să-ți faci copii, să ai urmași. Așa ne-am gândit și noi. Acum ne-am mai liniștit și vom porni la treabă, că n-o s-o amânăm până când îmbătrânim, ha! ha! ha! râde Claudia cu poftă. — Acum, când puteți, gândiți-vă la moștenitori. — Măi, Paulino, măi, atât de dragi îmi sunt copiii și atât de mult îi iubesc! Mă întrec cu Vasile pe care-l observ de când am venit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mă bucur că sunteți la nunta fetei mele și mă iertați că nu v-am anunțat, fiindcă nici n-am știut pe unde mai sunteți. — Vasile, tu ești mă? Te-ai schimbat mult, l-a îmbrățișat Claudia, apoi Virgil. Am îmbătrânit! Ce să fac? — Păi bine, mai Vasile, să-ți măriți tu fata și să nu ne anunți? Se poate?îl ia la rost Claudia. Îmi vine să te strâng de gât, glumește ea. — Strânge-mă, să scap de toate necazurile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și am sperat nebun, că voi da iar peste el, prin preajma
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă, porc avea, păsări avea, porumb avea, era grăsună și voinică, nu ca alte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-a fost frică să nu se mai întîmple ceva pe acolo... Sosi și Gogu curând. În cele câteva zile de când nu l-a văzut Titu, parc-ar fi îmbătrînit cu zece ani. Își uitase cochetăriile și-și pierduse jovialitatea. Cum dădu cu ochii de Titu, începu să plângă cu hohote, ca o femeie incapabilă să se stăpânească. Numai acuma simțea cât de mult a iubit-o pe Nadina, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va fi înmormântat după datină. Feciorul Ilie s-a dus după preotul Nicolaie care nea slujit amar de vreme, de când a venit tânăr, până a îmbătrânit și nu a mai putut face slujbe. Cum să-l ducem la groapă fără popă și slujbă? E păcat, maică!... E mare, mare păcat!... Dumnezeu să-l odihnească și să-i fie țărâna ușoară!.. Mi-am pus mașina în mișcare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dat nepotul mi se adresează în fața părinților și a soției mele, bunica dinspre mamă căreia-i spune „draga”: - Bunicule, încă de când aveam șase ani, te-am rugat să-mi povestești din viața matale, căci, uite, ai șaptezeci și cinci de ani și îmbătrânești de la o zile la alta. De fiecare dată, mi-ai spus că îmi vei povesti când voi fi mai mare. Aștepți să fac douăzeci de ani? Spune râzând. Cei de la masă râd și ei. Eu vreau ca astăzi să-ți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întâmplări din viața mea. Mi-ar trebui 1001 de zile și nopți să le povestesc pe toate câte le-am trăit și le țin minte. Acum, la bătrânețe, m-am apucat de scris ca să nu las mintea și creierul să îmbătrânească de tot. Știi că am publicat trei volume de versuri: „Petale de gând” în anul 2005, întru-un tiraj de 150 de exemplare, pe care în majoritatea le-am oferit ca premiu elevilor care obțineau media peste 8, 50 la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost abil Ne-ndurata vreme peste tine toarce. Sufletul și mintea nu îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața este fluviu-n marele tumult
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dintre mirosul neplăcut și parfum este insuportabil. Împiedicarea transpirației dăunează sănătății, întrucât deșeurile se acumulează în corp și provoacă îmbolnăvirea. Utilizarea fardurilor pentru machiaj, nu lasă pielea să respire. O parte de farduri sunt absorbite de piele. Cu timpul pielea îmbătrânește și se ridează. Frumusețea chipului este dată în mod natural, din interior, când iubirea din inimă se revarsă și dă lumină și strălucire ochilor și feței, când toți mușchi feței sunt relaxați de calmul mintal, aflat în armonie cu Universul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în mod îngrijorător, mai ales în aceste zone de presiune agricolă maximă. Pe scurt, în loc să se diminueze pentru a se apropia cît de cît de dimensiunile europene, lumea rurală s-a extins la noi după 1990. Satele nu au mai îmbătrînit, ci, dimpotrivă, au cîștigat tineri - dar pierd tot mai mult femei, care pleacă la muncă în străinătate. Cine vrea să afle cum stăm cu diversele producții agro-zootehnice în diferitele colțuri ale țării are la dispoziție o serie întreagă de hărți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]