4,030 matches
-
Îmi dau seama că În continuarea acestei povestiri trebuie s‑o las la o parte pe Vela. Trebuie s‑o elimin o dată pentru totdeauna. Ceea ce nu‑i chiar atât de simplu cum vă Închipuiți. Era o femeie superbă, și frumos Îmbrăcată, și meșteșugit machiată. La telefon ciripea ca o papagenă. Ravelstein era singurul care susținea că se Îmbrăca fără gust. El o vedea ca pe o superioară impresară a aspectelor exterioare. În termeni politici, s‑ar putea spune că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unde oamenii nu sunt familiarizați cu asemenea tip de persoană, ciudățeniile lui erau sortite a fi greșit Înțelese. Lumea vedea În el un om scund și Îndesat, ușor burtos, dar robust, Îmbrăcat În costume vechi de tweed. A fi prost Îmbrăcat e o tradiție profesorală engleză, care merge Îndărăt până În Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu bandă de scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbăreți nu erau oamenii. Se sculau din pat. Se Învârteau prin hol și se așezau pe marginea vreunui pat. Podeaua nu mai fusese măturată de vreo cincizeci de ani sau mai bine. Sala nu era Încălzită. Trebuia să dormi complet Îmbrăcat, cu paltonul pe tine. Cu pălăria sau șapca pe cap, cu pantofii În picioare. Chiar Înainte de a fi fost mutat de la reanimare, m‑am dat jos din pat, sub impresia că mă aflu În New Hampshire și că una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort. Detaliile privind moartea lui mi-au parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un motiv să bănuiesc că articolul era despre socrul meu. Cu spânzuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
șiruri în încăperea cu cazanul pentru încălzirea centrală din subsolul doctorului Jones. Membrii gărzii erau douăzeci la număr, cu vârste între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
succese și insuccese, de Bucureștiul de altădată. Cred că voi rămâne treaz toată noaptea, frământându-mă din pricina fiului meu și a orei la care va veni acasă. Când, în sfârșit, ușa se va deschide și va intra o siluetă ștearsă, îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut și cu tricoul rupt, o să mă scandalizez, dominându-mi însă pornirile agresive. Trebuie să-mi terfelesc băiatul. E o mare dezamăgire pentru mine, fiindcă un e ins șters, insipid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scări ca să urc la 433 - și atunci am văzut că lumina venise iar: o grămadă de oameni se strânseseră din nou lângă geamuri, dar nu erau studenți, ci inși în negru, cu cagule, cameramani care aruncau conuri de lumină, oameni îmbrăcați ciudat; se auzeau sunete metalice. Am înaintat. La fiecare pas aveam senzația că mă trezesc, dar după ce totul s-a terminat mi-am dat seama că sunt de fapt obosit, tot mai obosit. - Razie, mi-a șoptit cineva. Au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridicarea aia când mă prinzi de pulpă și mă iei pe sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată bine, cu o voce răgușită și un piept care te urcă dincolo de nori, probabil că situația nu m-ar mai fi amuzat așa de mult. —Sam? Prin cețurile introspecției, fața lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ajunsesem la ultimele trepte când cineva m-a prins de la spate și m-a trântit la pământ. — Nu puteam pierde ocazia să nu ating pantalonii aia, zise Bez cu veselie, când m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu e chiar normal. Hei, ia ascultați aici, zise către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ultimele trepte când cineva m-a prins de la spate și m-a trântit la pământ. — Nu puteam pierde ocazia să nu ating pantalonii aia, zise Bez cu veselie, când m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu e chiar normal. Hei, ia ascultați aici, zise către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe tricoul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întredeschisă și cu greu se putea deschide mai mult din cauza mulțimii de oameni din hol. La prima vedere, petrecerea părea insuportabil de strălucitoare, asemenea fotografiilor pentru revistele de scandal luate din unghiuri care îi lasă în afară pe toți cei îmbrăcați prost. Totuși, după o vreme, ochiul meu și-a rafinat radarul, așa cum se întâmplă când intri într-o cameră întunecoasă, și am început să identific membrii mai jigăriți ai suitei Visului. În fruntea acestora era chiar MM, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut, Matthew! spusei eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că și Matthew avusese față de mine aceeași reacție pe care o avusesem eu față de el. L-aș fi luat la rost dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
își manifestă surprinderea, disprețul și mila. Nu înțelegeți! izbucni Tabitha. Cum suntem îmbrăcate... Violet se ridică cu măreție la înălțimea situației, chiar dacă asta însemna să-și asume unul dintre comentariile de mai devreme ale lui Hugo. — A, deci tu ești îmbrăcată, zise ea, uitându-se la Tabitha de parcă ar fi fost cine știe ce corp din Dosarele X, găsit putrezind într-o pungă de cărat cadavre. Și eu care credeam că ai venit în cămășuța de noapte de la Top Shop1. A, apropo, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un lucru bun pentru Italia că o presă responsabilă nu se număra printre cerințele intrării lor pe Piața Comună. Dincolo de ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa familie fugiseră din Italia, căutându-și norocul În locuri Îndepărtate precum Australia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la culoare. Mulți dintre prietenii lui vorbeau despre acești oameni cu dispreț, cu dezgust, chiar și cu furie, dar Brunetti nu-i putea niciodată vedea fără să le suprapună imaginea propriilor săi strămoși, stând la cozi asemănătoare, ei Înșiși abia Îmbrăcați, prost Încălțați, vorbind stâlcit limba. Și, aidoma acelor sărmani nefericiți de acolo, dornici să curețe mizeria și să crească progeniturile oricui i-ar plăti. Urcă scările spre biroul său de la etajul patru, urând bună-dimineața unuia sau la doi oameni, Înclinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nelalocul lui printre ei. Mulți dintre cei care trecură pe lângă el, bărbați și femei deopotrivă, purtau uniforme. Majoritatea celorlalți purtau pantaloni scurți și teniși, și multe dintre femei, prea adesea cele care n-ar fi trebuit, purtau topuri mulate. Păreau Îmbrăcați fie pentru război, fie pentru plajă. Majoritatea bărbaților erau În formă și puternici; majoritatea femeilor erau enorm, Îngrozitor de grase. Mașinile treceau Încet pe stradă, șoferii lor căutând locuri de parcare: mașini mari, mașini japoneze, mașini cu aceleași plăcuțe de Înmatriculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
părea vreodată să se distreze. În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era neschimbată de când fusese acolo ultima dată. Flori galbene de plastic stăteau În fața statuii de ipsos a Fecioarei Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca un mic marinar, Peppino În albul strălucitor al primei sale Împărtășanii, Peppino stând În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu dăruire, harul.
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
Mare, unde prietenul și fostul meu coleg ne va găzdui peste noapte. Vom avea ocazia să cunoaștem pe unul dintre cei mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în Răstolțu-Mare. Toți auziseră despre Ioniță Scipione Bădescu numai lucruri
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
Cei cărora le plăcea să urmărească trenurile nu făceau parte din categoria persoanelor care cheltuiesc mult și pot fi convinse să locuiască în stabilimente de lux. Mai curând, tindeau să facă parte din categoria indivizilor care bântuie prin gări, tremurând, îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe banda de viteză. Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din familie. Obiceiurile asistentei Harris, lipite cu viteza fulgerului pe pereții din camera copilui, îi dădeau dureri de cap lui Hugo de câte ori se uita la ele. Fiul lui trebuia să se trezească la ora 6:45 fix, să fie îmbăiat, îmbrăcat, alăptat la sân de Amanda, să petreacă două ore jucându-se și apoi să se întoarcă în pat pentru patruzeci și cinci de minute. Următoarea masă avea loc la 10:30, după care copilul trebuia angajat într-o multitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]