4,751 matches
-
sute cât un sul de hârtie igienică și a aruncat două sutare cu un gest nimicitor peste tortul de ciocolată. Totul s-a terminat cu bine și am ieșit în bună ordine. Doar eu am mai întârziat puțin în dreptul oficiului împodobit cu un chenar și l-am întrebat cu răceală pe maître d’: — Scoți bani din chestia asta. Greșesc? — Pe cărțile de credit blocate? Cincizeci de dolari bucata, domnule. I-am scos hârtia de cincizeci care îmi aparținea din buzunarul crestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în contradicție sau scandal cu ea, ei îngână natura, o cântă și descântă, o leagănă ca pe un prunc să se liniștească, nu o brutalizează nici violentează, ci o înfiază, o hrănesc și o cresc în scutecele ei și o împodobesc cum îi cere starea și frumusețea. Faptele omenești au astfel în text o patină și‐o naturalețe ca lucrurile trainice și de valoare, cuvântul stă la locul lui cuvenit conform firii experimentatorului care a gustat și a cercat firea lumii
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce ascunseseră întunericul și veșmintele de ceremonie. Zeul Axona cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este soarta Trandafirului. Fără el, Vultur-în-Zbor este lipsit de putere. Este un exilat pe vârful muntelui. Vârful nu mai conferă acum nici un fel de superioritate. — Ce-ai de gând să faci? întrebase Media. Afară ucigașii îl înfruntau pe Grimus cel împodobit cu pene. înăuntru, în camera secretă, eu îeul-Vultur) purtam o aprigă bătălie cu eul-Grimus. — Trebuie să păstrezi Trandafirul, spunea eul-Grimus. Ai nevoie de el pentru reconceptualizarea insulei. Așa cum ți-am explicat. Trebuie să păstrezi Trandafirul. Relativitatea funcționează bine chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite la ea, împodobit cu plăntuțe în jurul coapselor. Am dat ocol la ceea ce pe timp de iarnă era un patinoar (o replică londoneză a centrului Rockefeller, ce trist!) și m-am îndreptat către clădirea Mowbray Steiner. Recepția probabil începuse deja; era momentul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
abate atenția poporenilor de la belitul la care erau supuși. Lasă-l pe român să vorbească de drapel, moși, strămoși, pământul scump, multe altele și-l faci să rabde totul. S-a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau vitrinele prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-un astfel de loc. Se lăsă tîrÎt prin vestibul, traversă o Încăpere boltită, unde o scară din marmură urca Împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse Într-o sală mare, ai cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea. Damián, spune-i lui Jorge să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce părea să dea spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-afară, numiți discernămînt. Prin urmare, dumneata nu ești o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă ești bun. L-am condus pe bătrînel Într-o celulă lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd dădu cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Trebuie să mărturisesc că Într-o zi, invocînd niște pretexte neverosimile, m-am dus acolo și am cerut să vizitez casa. Vechea bibliotecă În care am fost pe punctul de a-mi pierde viața e acum o sală de ședințe Împodobită cu afișe publicitare pentru deodorante și detergenți cu puteri miraculoase. Camera unde Bea și cu mine l-am conceput pe Julián e acum baia directorului general. În ziua aceea, cînd m-am Întors la librărie după ce vizitasem fosta vilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu cumva”, Își spuse el, „pictorul a trecut În lipsa mea pe-aci și și-a făcut mendrele?!” Icoanele, ce se aflau stivuite În dreapta sa, păreau făcute de o altă mână. Apoi, de unde ar fi avut atâția bani Bikinski ca să-și Împodobească „scândurelele” În aur și argint? Icoanele ce se aflau În preajma lui aveau amprenta unor alte vremuri. Medicul se sculă În capul oaselor. Tâmplele Îi vâjâiau, camera continua să se Învârtească. Însă ritmul „tangajului” era acuma destul de lent. Noimann se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bernic era nevoită să-și caute clientela În saloanele Învecinate, unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se legau În gură, din care pricină colegii lui de breaslă Îi aruncau priviri nu tocmai măgulitoare. Fiecare ginecolog purta pe cap un coif metalic, Împodobit cu un fel de herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fel de herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor. Unde se Întâmplase asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare nunta lui Bikinski se petrecuse-n realitate? Nu-i adusese Noimann o coroană de crini regali, Împodobită cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba chiar Într-unul din ele adusese și un acvariu, numai că, În loc de pești, Înota Înăuntrul lui o broască țestoasă (simbolul fericirii și al longevității) cu carapace de culoarea bronzului coclit, Împodobită cu un pătrat magic perfect, Împărțit În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
originar. Dacă În Cartea Facerii femeia Îl ispitise pe Adam, În cazul de față era vorba de doi Adami. Medicului i se păruse destul de amuzantă povestea, astfel că, găsind În incintă o tavă plină de fructe, se apucase s-o Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte că, tot pocnind din degete și ridicând unul după altul strugurii și merele, vișinele și portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să zboare veșmintele de pe trupul plin de vinișoare sinilii al Însoțitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să zboare veșmintele de pe trupul plin de vinișoare sinilii al Însoțitoarei lor, gătindu-l ca pe o bacantă. De fapt, medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau - și totuși trupul slăbănog al domnișoarei Lily Fundyfer strălucea, luminând În semiîntuneric, acoperit cu sute și mii de bucățele de confeti ce pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR II A plecat toamna! Iată, a sosit iarna geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de zăpadă, ca să nu înghețe firele de iarbă, rădăcinile florilor și ale grânelor. Acum priviți cum
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheață pentru patinaj, pârtie pentru saniuș. Le aduc vacanța cu brad împodobit și jucarii. POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva la.ușă! Iată! E primăvara îmbrăcată în haină verde și împodobită cu flori multe și colorate. Ea vine zâmbind și ne aduce cer albastru, soare cald, iarbă verde și flori multe în păduri și grădini, pasări cântătoare, cuiburi pe ramuri, dă veste ciobanilor să urce oile la munte iar pentru copii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
deschis în jurul pomului de iarnă. II. Recuzita de scenei: Trebuie ca Moș CRĂCIUN să aibă în sacul sau coșul său, toate obiectele de care se amintește în textul scenetei. III. Decorul reprezintă o sală mare în mijlocul căreia se află pomul împodobit cu daruri, diferite ornamente și lumini. IV. La. ridicarea cortinei copiii sunt așezați în semicerc. MIRCEA ;Dragi capii, stați liniștiți Sa puteți să m-auziți: Eu vă rog s-aveți răbdare Că sosește clipa-n care, Moș CRĂCIUN va veni
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]