3,164 matches
-
mișcarea națională a românilor. În Transilvania, ca și în Croația, liderii maghiari au făcut din chestiunea limbii punctul central al programului lor național, susținînd în dietă înlocuirea latinei cu maghiara. Ei erau sprijiniți de deputații secui, dar cei sași erau împotrivă. Interesele germane erau amenințate de aceste pretenții în egală măsură ca și cele ale românilor. Sașii erau însă dezavantajați de faptul că doreau păstrarea intactă a structurii politice din Transilvania. Atîta vreme cît căutau să mențină controlul complet asupra districtelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
externe al Rusiei, N. K. Giers, căruia îi dăduse asigurări că nu sprijinea ideea unificării. Unirea constituia deci o violare a Tratatului de la Berlin și nu putea fi realizată fără aprobarea marilor puteri. Era de așteptat ca Rusia să fie împotrivă. Cu toate acestea, prințul era perfect conștient de faptul că, dacă nu prelua conducerea mișcării naționale bulgare, și-ar fi pierdut tronul. Drept urmare, el a acceptat situația și a susținut cu toate forțele sale unirea. Reacția rușilor a fost energică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
s-ar putea să meargă. „Vă angajăm un timp de probă -a zis președintele gânditor, semn că-și asuma toată responsabilitatea pentru decizie -, dar testul îl ducem până la capăt, nu-i așa?!“ Vasile B a răspuns că n-are nimic împotrivă. „Sunteți o persoană extrem de inteligentă - a mai zis președintele -, și Compania noastră e onorată să vă angajeze cu un salariu occidental. Fiecare membru al comisiei vă va adresa încă o întrebare personală, în scris. Răspundeți tot în scris în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se resemneze cu ea. Peste ani, Constantin Șerban l-a făcut pe ciung eroul unui roman despre un învingător care a avut împotrivă-i totul. Când romanul a ajuns în librării, Șerban a dat un interviu într-un cotidian de mare tiraj, mărturisind că se achită de o datorie de onoare. „Când eram mai tânăr - a spus Șerban în interviu -, era cât pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost scutit de ceea ce s-ar putea numi prigoană; am ajuns, într-un fel prieten cu toți. Evident, securitatea m-a avut tot timpul sub observație dar, pot spune, au fost mulți muncitori care au declarat în favorul meu. Împotrivă, nu știu, dar cred că nu. (Mai mulți mi s-au destăinuit). Întâi m-am calificat ca fochist, dar nu am practicat deloc, iar după aceea am fost admis ca un fel de ucenic în secția de strungărie. Cât timp
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la rândul Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele au mai zăcut acolo câțiva ani. Mama nu mai avea acum nimic împotrivă să le vadă acolo: dacă el tot nu mai ședea cu noi la masă, barem uneltele lui să stea laolaltă cu tacâmurile. Dintr-o dată se strecurase ca o sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau excesiv de proaste. Atunci cândscriu, aceasta îmi este o îndatorire morală poate naivă, distribuită în hapuri mititele. A fost și este opusul oricărei priviri „de sus“, a oricărui gen de ideologie, și, din această cauză, și cel mai bun remediu împotrivă. Ideologia are în vedere întregul. Conform cu judecata ei, propozițiile sunt permise sau interzise. Pentru a nu părăsi teritoriul a ceea ce e permis, autorii angajați ideologic se mărginesc să prospecteze în textele lor noi variante ale unor prefabricate. Care nu variază
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e de-ajuns să te ocupi suficient de temeinic de actualitate pentru a radia trecutul - că așezându-te la masă, e de-ajuns să te uiți la pâinea germană pentru a uita de ghinionul pe pâine. N-aș avea nimic împotrivă dacă rețeta ar fi norocoasă. Dar nu-i. Experiența m-a învățat că lucrurile stau pe dos. Cu cât iau seama mai bine la Germania, cu atât și actualitatea se-nlănțuiemai mult de trecut. Nu am de ales - mă aflu la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ să se privească la catastrofele din Calea Lactee. La atâtea catastrofe create de noi, oamenii, cu mintea și brațele noastre, e cazul ca o dată, măcar o dată, să ne bucurăm că una nu ne aparține sau nu ne va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dar după Cehoslovacia - un an de încercări... (El îmi puse, brusc, palma pe gură)... mă țin cu dinții să nu mai fiu patetic.” - Bine că plecăm poimâine acasă. - Bine că mă duc diseară la Cehov. Cred că n-ai nimic împotrivă. - Ce piesă e? - Nu-i o piesă... e un recital. - Cum să fie recital? Cehov n-a fost compozitor... - Nu știu, mă duc să văd. - Unde-i asta? - La Biblioteca Universitară. - Știi să ajungi și să te întorci? 4. Acel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fost furtunos dezbătut în lucrările parlamentului, în timpul guvernului Averescu, într-o atmosferă de încordare politică, și pus în sfârșit la vot în 7 iulie 1921, unde din numărul total de 295 de deputați prezenți, 217 au votat pentru, iar 78 împotrivă, aceștia făcând parte din «opoziția națională» care se explicau că reforma are o serie de lacune care-l dezavantajează pe țăran ca fiind o lege care nu dă acestuia nici izlaz, nici pădure (ulterior se vor aduce amendamente în acest
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
național, guvernul Maiorescu ridicase problema Cadrilaterului, cu formula cunoscută: rectificarea frontierei de la Sud, pentru o mai bună și eficace apărare a Dobrogei. Lucrul părea așa de natural și de logic încât nu știu să se fi ridicat un singur glas împotrivă-i. Astfel, fără opoziție politică, asupra principiului cel puțin, asupra lucrului în sine, guvernul avea opinia publică de partea sa. Opinia publică într-o chestiune ca aceasta, nu înseamnă o consacrare. Opinia publică nu putea fi decât favorabilă. Trebuie totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
strânsoare, iar buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea ei rătăcea peste tot prin cameră oprindu-se pe corpul lui. Privirea lor se întâlni într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
seama de ce. Nu te urăsc, Mihai. Încerc doar să te ignor, ca pe mulți alții. De ce? Te căsătorești cu Livia? Întrebarea asta mi-a fost pusă de nu știu cîte ori azi. Voi sfîrși prin a face alergie. Ai ceva împotrivă? Da. Înainte scoteam capul pe fereastră și mă uitam la fereastra ta; vedeam lumină pînă spre ziuă. "Mihai scrie", îmi ziceam și-mi continuam munca la invențiile mele. De vreo săptămînă, nu numai că nu mai scrii, dar nici pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sectorul filamentelor... Vi se mărește salariul la două mii opt sute... Mai sînt atîția ingineri în secție, strîng eu din umeri. Da, dar propunerea o fac eu. Vreau adjuncți pricepuți, care să-mi fie colaboratori și, totodată, oameni de încredere. Aveți ceva împotrivă? Nu pot decît să mă bucur. Bine... Asta e bine. Se ridică din fotoliu și bea iarăși un pahar cu apă. Îl urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rotindu-și privirea peste cei prezenți. Îl reducem în toate secțiile și mergem cu debit minim, sau oprim cîteva secții? Ochii directorului se rotesc de mai multe ori, citind de pe expresia fețelor celor prezenți cine este pentru și cine este împotrivă. Deci mergem cu debit minim în toate secțiile, conchide directorul, după ce compară în gînd "voturile". Asta înseamnă că putem să mergem așa vreo patruzeci de ore, nu? o întreabă pe Brîndușa. Da, răspunde scurt și ferm Brîndușa. Avem în rezervoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am aflat că ieri a fost o ședință cu șefii, privind reorganizarea schemei de personal. Șeful tău te-a propus să fii dat disponibil. Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi, i-a susținut propunerea cu argumente. Directorul general a fost împotrivă, singura propunere la care s-a opus, ba chiar s-a înfuriat cînd a auzit. Îți las biletul ăsta ca să afli mai repede, poate îți aranjezi un transfer înainte de-a primi decizia de disponibil. Îți urez succes!" Mai urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Luke. Minus câteva chestii, pe care le-am lăsat altora. — Mie? Mă uit la el, cu gura căscată. Pe bune? Mie? — Se obișnuiește ca soții să își lase averea soțiilor lor, îmi spune cu un mic zâmbet. Sau ai ceva împotrivă? — Nu! Normal că nu! Doar că... nu m-am... așteptat la așa ceva. Simt o încântare ciudată în suflet. Luke îmi lasă totul mie! Nu știu de ce sunt chiar atât de surprinsă. Doar trăim împreună. Mâine-poimâine facem nunta. E evident că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să le spun adevărul. Nu pot să recunosc că mami încă nu știe de Plaza. Nu aici. Nu acum. Dacă mă trezesc că face Michael încă un atac de cord? — Da! zic, cu obrajii în flăcări. N-a avut nimic împotrivă. O facem la New York! Râd scurt și mă aplec repede să-mi culeg geanta. Și, în afară de asta, nu e chiar o minciună sută la sută. Am să-i spun lui mami, imediat ce se întoarce. Ne urcăm în tren și Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le scanez rapid, citind câte o frază de ici și de colo. Luke e disperat să-și vadă mama... nu îți pot înțelege atitudinea... — Scrisorile astea explică multe lucruri. Se pare că noul ei soț n-a avut niciodată nimic împotrivă ca ea să mă ia la ei. Pare chiar un tip foarte de treabă. Și a fost de acord cu tata că ar trebui să vin în vizită. Dar ea n-a fost interesată de subiect. Luke ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Poftim? Mă holbez la el mirată. Dar parcă mi-ai zis că niciodată n-ai... — La noi la școală s-a organizat o excursie la New York. M-am luptat din răsputeri să mă duc și eu. Mama și tata erau împotrivă, evident, dar până la urmă au cedat. Mi-au spus că mama e plecată, dar că, firește, dacă n-ar fi fost plecată, i-ar fi făcut mare plăcere să mă vadă. Luke ia sticla de whisky și își toarnă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mmm. Ce bună e! Uite la mine, mă laud singură! Acuma, ce să zic, nu vreau să acuz pe nimeni că ar fi lipsit de maniere. Dar chiar ar trebui să știm cum stăm, câți invitați avem. Așa că, ai ceva împotrivă dacă încep să dau vreo două-trei telefoane, evident, pline de tact, în Anglia? Am toate numerele de telefon în baza mea de date... — Nu! spun, trezindu-mă brusc. Nu suna pe nimeni! Vreau să zic... că o să-ți răspundă, promit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tine! Numai asta și era destul să intre în bucluc! Aici sunt de acord, spune Elinor. — Poftim? zic, luată prin surprindere. — Nu i-am cerut eu să-mi dea pe cineva de la Brandon Communications. Sinceră să fiu, am fost chiar împotrivă. El a fost cel care a insistat. Și, așa cum i-am explicat și lui, treaba cu articolul din ziar nu a fost vina mea. În ultima clipă înainte de plecare, mi s-a oferit posibilitatea de a avea un interviu. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Luke apăsat. Da. — Domnul să-i binecuvânteze pe Luke și pe Becky și să le dea fericire, în vecii vecilor. Michael se oprește și se uită în jurul lui, de parcă ar provoca pe cineva să-i spună dacă are ceva împotrivă, și degetele mele se încleștează mai strâns în jurul degetelor lui Luke. Fie ca ei să cunoască bucuria de a se înțelege unul cu celălalt, fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]