2,200 matches
-
scârțâind grilajele și răsunând pași apăsați. La ora aceea? Ce eveniment extraordinar ar fi urmat să aibă loc? Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu atâta lume și unde era respectat și iubit, sau voiau să-l ancheteze și să-l tortureze? Stinse pe loc candela, se aruncă pe saltea și se prefăcu că sforăie. Glasul gardianului răsuna prietenos, ca de obicei, și cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unei inteligențe vii, sprâncenele bine evidențiate, nasul drept și gura destul de mare, buza inferioară atârnată, gâtul gros și curbat, umerii largi, bine făcut din cap până în picioare, așa încât să fie agil la fugă. Era extrovertit, necomplicat în maniere și se împrietenea cu ușurință, fără a se considera diferit ori detașat de personajele de rang înalt. După decapitarea lui Gallus (354), Iulian a fost chemat la Milano pentru a fi judecat de uneltire împotriva împăratului Constantius II (337-361); a fost încarcerat 6
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asculte. Un alt proverb face o remarcă și mai tranșantă: „Sfaturile nu-l ajută pe acela care singur Își face rău”.) Orb pe orb când se conduc, cad amândoi În groapă. (La fel când oamenii răi se asociază sau se Împrietenesc: viitorul lor devine și mai nesigur.) A tunat și i-a adunat. (Rămânem surprinși uneori cum viața reușește să-i potrivească atât de bine pe oamenii care excelează În aceeași trăsătură psihică: „S-a strâns rânced lângă muced”; „Cum Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prim moment al adevărului, nu va putea proba nici pe jumătate din calitatea cu care s-a lăudat.) Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. (O dată pierdută ocazia sau conjunctura favorabilă, efortul care trebuie depus devine cel puțin Îndoit.) Împrietenește-te cu câinele, dar nu lăsa bâta din mână. (Disponibilitatea noastră spre dialog nu trebuie să Însemne și o renunțare la prudență, la precauție, dacă vrem să ne ferim de surprize neplăcute.) Cine caută pe dracu’, Întotdeauna Îl găsește. (Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Octav: Dom' doctor, să vă spun un secret; vocile astea nu țin cont de distanță... Ce naiba, sînteți un om cult, nu? Sau sînteți numai doctor? Doctorul: (toleranță profesională) Și erați chiar atît de buni prieteni? Octav:... De fapt ne-am împrietenit mai mult după ce a murit... Doctorul: (cu un plus de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are ocazia să le urmărească Îndeaproape. Corespondentul real al ei este secta raeliană, cea care declara În urmă cu cîțiva ani că este capabilă să cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajul venit să-și ia revanșa, construiește o capcană în care, într-un mod deturnat, supravegherea are rolul unei strategii devastatoare. Un scurt rezumat: Gustav, fostul soț al unei femei cu identitate incertă, Tekla, revine în oraș incognito și se împrietenește la cataramă cu actualul ei soț, Adolf, sculptor reputat, pe care, după ce îl contrazice și îl face să se îndoiască de convingerile lui artistice, îl stârnește și îl împinge spre un conflict cu Tekla. Într-o primă fază, când femeia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu avea importanță: exact atunci își găsea el de lucru prin curte. S-a împrietenit cu șantieriștii, le găsea tot timpul câte ceva de reparat prin curte și sâmbăta numai la baraca lor stătea, iar seara umplea casa cu miros de mâncare la cazan. Îl puneam imediat să se schimbe și aeriseam totul îngrețoșată: erau miasme
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Eminescu! Așa, mă vezi ce mic sînt, prizărît și urît! Să fiu mai frumos... Femeile! Același regret. Cît mai multe mijloace pentru a atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă nu era chip. Fugea ca mercurul în toate părțile. Orice fată îl interesa. Alerga după cunoscute și necunoscute. Le vorbea tuturor de iubirea lui nețărmurită. Apărea din nou. Dar nu făceam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a-l descrie pe Zenon din Piatra filozofală se aplicau și ei în timpul acestei perioade: Cine ar fi atât de prost încât să moară fără să fi făcut cel puțin turul închisorii? André Fraigneau (1907-1992), scriitor și editor, s-a împrietenit cu Yourcenar după ce a descoperit biografia dedicată lui Pindar în "dosarul lucrărilor respinse" al lui Grasset unde rămăsese multe luni și a inclus-o în producția literară pentru publicare din 1932. Dar au intervenit evenimente literare și amoroase și cei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul lui rece se împrietenise deja cu întunericul/ și se obișnuise cu întrebările morții./ Adesea trecea pe străzi și gândurile lui trezeau un cimitir de tăcere./ Își urma pas cu pas Nebunia (cu care ani de-a rândul/ împărțise aceeași flacără)./ În nopțile lui albe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De mica mea durere. De micile mele pulsiuni mistice. Atâtea cuvinte s-ar dovedi inutile. Atâtea tipare s-ar dovedi un cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș redeveni geometru. L-aș împrieteni pe Platon cu Crick și Watson. Pe Iisus cu Lynn Margulis. Șirurile de cifre ar fi rugăciunea mea sobră, de eremit al retortelor, de pustnic al lamelelor, de zăvorât al experimentelor" (Cel mai mult mi-aș dori...). În laboratorul acesta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bucureșteană, ajunge pe un șantier. La îndemnul inginerului Dan, se califică, devine electrician, ajută la ridicarea unui oraș nou și se pregătește, după o complicată poveste sentimentală, să se stabilească în mijlocul unei lumi venite de peste tot. Omul este sociabil, se împrietenește repede, are ceea ce se cheamă vocația adaptării, se pare că nimic nu o să îl împiedice să trăiască mulțumit în orașul unde el a pus prima piatră. Nimic nu anunță în el un Meursault, o victimă a complicității vieții și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pentru numele Stănescu, cu intenția de a-și sublinia naționalitatea. Licența a obținut-o însă în 1864 la Universitatea din Buda. A profesat ca avocat la Arad, având printre stagiari pe Ioan Slavici. La Viena se pare că s-a împrietenit cu At. M. Marienescu, la îndemnul căruia va publica în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” un apel- concurs pentru culegerea literaturii populare. Un moment însemnat al biografiei sale este redactarea, în 1859, a almanahului „Muguri”, care înmănunchea producțiile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
domnița Cneaja, descendentă a unei importante familii aristocrate din Moldova. Astfel, născut și educat pentru o perioadă în Transilvania, prințul Vlad a domnit în Valahia, țara sa de origine, dar, de nevoie, s-a refugiat în Moldova. Acolo s-a împrietenit cu vărul său, prințul Ștefan cel Mare, care mai târziu a devenit domnitorul Moldovei, fiind la fel de important în istoria României ca valahul Mircea cel Bătrân. Ca să-l deosebească pe tânărul Vlad de tatăl său, Vlad Dracul, oamenii l-au numit
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
merită făcut, deoarece informațiile descriptive sunt suficiente pentru a fi revelatoare. A fost cazul studiului clasic de sociologie al lui Elliot Liebow, Tally’s Corner (1967). Cartea este despre un singur grup de oameni ce trăiesc Într-un cartier sărac. Împrietenindu-se cu aceștia, autorul a putut să afle detalii despre stilul lor de viață, despre cum se descurcă și, mai ales, despre sentimentele lor legate de șomaj și eșec. Lucrarea a dezvăluit o subcultură care a dominat multă vreme În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
lui «Casius», cu ocazia misiunii raportate, propunem să se aprobe suma de 70 (șaptezeci) dolari SUA, urmând ca decontarea să se efectueze prin act justificativ.” REFORMAȚI Uneori, existau raporturi speciale între informator și ofițerul de legătură, fie că aceștia se împrieteneau în timpul colaborării, fie că se cunoșteau dinainte. Această prietenie era menținută și prin faptul că ofițerul își recompensa câteodată informatorul cu cadouri oferite cu ocazia zilei de naștere sau de nume. Iar acest lucru însemna mult pentru informator, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
se jucau într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor îl primește ca slujnică pentru un an. "Fata" se împrietenește cu zânele și învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare; se organizează o petrecere la care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu urechea la ce vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul sa încredințat că suntem niște târgoveți de treabă. Sa minunat numai că în loc să învârtim
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
copii, printre care și oferirea de hrană: "[...] am preferat ipoteza că este vorba de un mecanism comportamental înnăscut deoarece chiar și copii foarte mici apelează la acest comportament în mod spontan și adecvat situației, de exemplu atunci când vor să se împrietenească cu un străin". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 125) În aceeași categorie intră și comportamentele de îngrijire socială: Noi folosim deseori mișcări de mângâiere sau alintare pentru a alina un individ agitat și mulți dintre membrii mai dominanți ai societății își petrec
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ce puteam face? Cum se spune, pân-aici ne-a fost! N-am mai auzit niciodată de el. Când facem cunoștință cu oameni noi, este înțelept să fim corecți și preciși. Dacă un bărbat sau o femeie preferă să se împrietenească cu cineva mai bogat sau mai conservator decât noi, sau cu unul pasionat de timbre ori de mașini vechi, treaba lui. Noi nu suntem de vină că nu ne potrivim cu așteptările sale. Să ne gândim la numeroșii oameni pe
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
III-a într-o scrisoare către Zarifopol: "Aventura lui Rică V. i s-a întâmplat lui Caragiale însuși. (Mă, Rică sunt eu...!). A fost bătut grozav de mitocan, și-a pierdut ochelarii. A făcut apoi cunoștință cu mitocanul; s-a împrietenit cu el. Cumnata mitocanului și un sergent care trăia cu ea, îi mijloceau întâlnirile cu nevasta mitocanului." Foarte semnificativ este faptul că chiar autorul, glumind serios, va proclama "amiciția și amorul două patrimonii sublime ale umanității, singurele care fac din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe nedrept subestimată, operă de prozator și eseist. Prin Bellow, de care-l lega o prietenie notorie (una din biografiile marelui scriitor, semnată de Mark Harris în 1980, Saul Bellow: Drumlin Woodchuck, îi era dedicată), Stern s-a întâlnit și împrietenit cu Mircea Eliade, căruia îi păstrează și azi, aproape împotriva tuturor celor din anturajul comun de altădată, o frumoasă amintire, desigur afectată (dar nu anulată) de revelațiile privind trecutul politic al savantului român. Așa am citit capitolul publicat în revista
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ion Caramitru), tânărul moale, incapabil de decizii aspre, e un fel de bibliotecar. Neputința, ratarea sunt simbolizate de convingerea lui că viața („Tone de viață, bătrâne !”) e în rafturile cu cărți. Ratatul bătrân, resemnat, Cioba (Ștefan Ciubotărașu), cu care se împrietenește Vive, mai citește „din când în când câte o carte”, să-i mai treacă vremea. Trezit de o discuție nocturnă în dormitorul căminului de nefamiliști, sudorul Fane, personajul simplu și hiperpozitiv, țipă : „Mi-ai stricat somnu’, bă, intelectualule ! Ia dați-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sale cariere, apoi în anii 1960, în perioada în care la conducerea Partidului se afla Gheorghiu-Dej. Silviu Brucan avea o mare influență: fusese un apropiat al multor tovarăși prin funcția sa de redactor-șef al ziarului Scânteia. La Washington se împrietenise cu ambasadorul Uniunii Sovietice, Dobrînin. La București fusese aproape zece ani vecin cu familia Ceaușescu. Să nu fi văzut șeful statului român în această formă de exprimare a criticii decât o reminiscență a scrisorilor deschise ale disidenților din 1977, care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]