13,283 matches
-
surprins să constat, din prima privire, curățenia și ordinea desăvârșită ce domneau în interiorul împrejmuirii acesteia. Auzisem despre existența ei, dar nu știam unde se află. Era fabrica de încălțăminte „Marelbo”. De o parte și de alta a platoului central, se înălțau clădiri elegante, a câte două etaje, cu ziduri de culoare crem și acoperișuri din materiale moderne ce imită, ca formă și culoare, țigla. În fața celor din partea dreaptă, am admirat o mulțime de flori, aranjate cu gust estetic deosebit în vaze
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
am auzit chemarea Și-abia atunci privit-am altfel zarea, Gândind cine ești Tu și ce sunt eu. Inima-i nespus de-nșelătoare, Se schimbă zi de zi, la orice ceas, Dar sufletul e veșnic, el nu moare, Ci se înalță tot mai mult spre soare, De-aceea-n mâna Domnului îl las. Chiar dac-a fost o vreme-a neștiinței, În care am făcut doar ce am vrut, Îmbrățișând perceptele credinței, Ai dat un nou statut, Doamne, ființei Și-ai transformat în
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
mult Mult Eminescian FLOARE ALBASTRĂ (EMINESCIANĂ) Floare albastră Eminesciană S-a prins un fir de aur Din pădure Ca să răsune În veacuri Mereu Melodia divină, Jocul iubirii Focul simțirii Ambientată în picuri de soare Doare Iubirea eternă Mereu prezentă BETHOVEEN Înalță imnul fericirii Din hăul adânc al durerii Răsună strunele de aur Pentru întregul lumii tezaur Mai vine și timpul în voalt Cu sceptrul magnific înalt Să-ncununeze a vieții minune Să nu cădem aspru în deșertăciune MISTER Se coboară din
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu mai pot pricepe și nu mai pot concepe
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip iubirea, Tăcerea, calmul, liniștea și fericirea, Dar toate sunt atat de-ascunse vrerii Încât la trecerea-mi preda-voi ștafeta căutării, Așa cum am primit-o de la cei, Care au înălțat și ei la randu-le cei zmei, Cu gând de liberatate, în privire și în vis, Pe care nici neantul nu-ndrazneste încă a-i fi ucis. Acei ce au avut în lumea lor un ideal, Si au sorbit dreptatea
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
-a spre lectura și studiul unei specii literare facultative, oda, aplicând trăsăturile acesteia pe opera literară „Patria română“ a scriitorului George Coșbuc. În ultimul timp, copiii, viitorul unei țări, nu mai sunt îndemnați să prețuiască locul din care s-au înălțat, nu mai sunt îndemnați să păstreze cu sfințenie valorile naționale. Timpul pare un râu vijelios care rupe totul în calea lui. Adulții uită să mai trăiască alergând după cele materiale spre a oferi un trai liniștit copiilor, sădindu-le în
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu lăsa stindardul lumii ca să fluture în viață Peste gândurile tale, peste fapte și cuvinte, Lasă flamura Iubirii să se-nalțe-n dimineață, Să binecuvânte zorii, cu har și cu daruri sfinte. Nu lăsa să intre lumea cu-ale ei idealuri rele, În al tău suflet căci omul, este trecător ca iarba, Lasă Duhul Sfânt să intre, să te-nalțe către
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
alb mi-au înspicat. Nu prea demult și poate nici târziu, Am înțeles să prețuiesc această zi În care lumea drept în față-mi s-a deschis Cu glasuri calde, luminoase, de copii. Vertebră cu vertebră, coloana mea s-a înălțat Spre sprijinul albastru, brodat cu heruvimi, Dar până să-mi atingă fruntea -nghețată sfinții Va trebui să-ndur coroanele de spini. Din toate zilele, doar una m-a ales Să-mi numere cărările pierdute-n vânt, Să-mi amintească, unică
ZIUA MEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384102_a_385431]
-
audibil la altitudini ce tind dincolo de univers. Nu! „Smokie” emite o muzică asociată contemplației romantice! Din toate timpurile există un mod de a scufunda în răcnet muzica, dar ceea ce cântă „Smokie” nu are nicio similitudine decât cu măiestria de a înălța notele muzicale atât de admirabil încât iau cu ele pe aripi spiritul, al cărui făgaș natural întocmai în înalt este! Aceasta profilează „Smokie”, zidind cu melodii rock, nemuritoare, cu un timbru aparte, aplomb, desfășurare, vitalitate... scara vivace, spirituală, armonizatoare a
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
poet și prietenul său Ion Creangă. Tot aici Mihai Eminescu o aducea pe iubita sa Veronica Micle, ființa care a influențat puternic opera poetului. Eminescu a scris și Rugăciuni închinate Fecioarei Maria. Amintim Rugăciunea: „Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie,/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire,/ Privirea-ți adorată/ asupră-ne coboară,/ O, maică prea curată/ Și pururea fecioară/ Marie!” Se spune că Eminescu a adus rugăciunea în închisorile comuniste
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
de întărire/ Și zid de mântuire,/ Privirea-ți adorată/ asupră-ne coboară,/ O, maică prea curată/ Și pururea fecioară/ Marie!” Se spune că Eminescu a adus rugăciunea în închisorile comuniste, deoarece deținuții politici recitau această Rugăciune, punând accentul pe versurile: „Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie". S-a consemnat că Eminescu a fost una dintre „personalitățile hibride, filozof-poet”. Opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filozofice ale epocii sale, de filozofia antică, dar și de gândirea
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
EDIȚIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului De-apuci pe drumeagul ce urmează apa înspre fosta baie de grafit, în dreapta zărești cu grozavă mirare înălțându-se cuminți spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
cu blandețea și seninătatea unei dovezi de înțelegere a presiunii ritmului alert în care pașii se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
a acesteia, golind-o pe cealaltă, iar prețul clipei devine din ce în ce mai mare odată cu înaintarea spre final! De jos, lucrurile se văd atât de mari, încât orice cărămidă așezată la început de zid pare neînsemnată, însă abia cu cât zidul se înalță, sacrificiul de a pune cu răbdare și îndemânare cărămizile una lângă alta, bucată cu bucată, ridicându-le în șiruri întregi, tot mai mult, este cu adevărat conștientizat deplin spre finalul construcției realizate, când de sus totul se percepe în alt
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
Dar mai cumplită e când un singur om A creat-o, de stăpânire lacom... În jur e trist, haos și-apăsare, S-a lăsat demult durere mare, Din suflete încă nu s-a vindecat, Căci alții foc au aprins și înălțat... Mișei, hoți si neghiobi fără rost Așa cum dintotdeauna au fost, Pe astă lume, amintesc ne'ncetat, Că prostia orbește nemăsurat... Mandria și dorința de laude, Păcălesc pe mulți să le-aplaude, Înțelepciunea dată a fi cuiva, E călcată cu dispreț
JOCURILE LUMII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383405_a_384734]
-
am născut ca să iubim, Să dăruim din al nost suflet și în răbdare să trăim. De-aceea eu și vreau, și pot să-nvăț mereu să dăruiesc... Învăț alături de copii un joc...e jocul simplu -“ să iubesc”. Căci doar iubirea-nalță omul și-l face bun pe-acest pământ! Deci, omule, ia seama bine , să n-arunci vorbele...în vânt! 1 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: NU VREAU...NU POT... / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
Sunt din mare o piatră, sunt din cer un cuvânt, Sunt nimicul ce-odată dintr-un rai s-a pierdut, Sunt din soare o rază ce-a picat pe pământ... Cine sunt eu? În furtuni, un copac.. Mă aplec, mă înalț și mă rup...mă adun, Am coroana de frunze adunată pe cap, Când cu vara în taină ades mă cunun... Cine sunt eu? Sunt o frunză, de vânt răscolită, Plutesc stingheră între cer și pământ, Mă asemăn cu-o inimă
CINE SUNT EU? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383422_a_384751]
-
esență, ca pe ceva cu mult mai presus decât simpla materie înconjurătoare de suflete, prin deschiderea lor și explorarea cu ochii minții, sufletele vor începe ascensiunea lor de la cea mai de jos treaptă a scării evoluției acestora în plan spiritual, înălțându-se tot mai mult, cu fiecare treaptă urcată, spre infinitul căruia îi deschid calea ușile înțelegerii, descuiate pe rând, ale orizonturilor străbătute de către ființă, la nivelul ei cel mai superior, condusă fiind prin labirintul existențial al acesteia, prin ghidarea de către
ÎNTRE MATERIE ŞI SPIRIT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383414_a_384743]
-
venit la mine Moș Crăciun aseară Și sub bradul verde mi-a lăsat discret Versuri o mulțime pe corzi de chitară Și un dor feroce ce nu-ncape-n piept, Gânduri călătoare vin mereu și pleacă Simfonia mută crește...se înalță-ncet Umbre și penumbre dorul iși îmbracă Rană-adâncă-n suflet,rană de poet, A venit la mine Moș Crăciun cu daruri, Versurile mele,simt,încet cum zboară Precum o sămânță aruncată-n valuri, Dorul prin iubire simt,. mă înconjoară! Referință Bibliografică
SĂRBĂTORI DE VIS 2 de VALER POPEAN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383426_a_384755]
-
într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment înălțător ce numai inegalabilul poet a fost capabil să-l definească cu măiestrie în versurile sale nemuritoare. Tânăra înălța în eter prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii ce învăluia cu mantia sa fermecată perechea așezată, pe banca îndrăgostiților cum o pot numi ieșenii, desub ramurile pline cu flori galbene, plăcut mirositoare, deoarece orice pereche s-ar
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
Acasa > Literatura > Proza > ADRESA Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ADRESA Veni spre mine cu seringa aceea uriașă , un ac cât toate zilele , mă prinse pe scaun răstignită , îl înălță puțin și, când îmi administră lidocaina sau ce anestezic o fi avut, simții cum maxilarul pârâie mai întâi, apoi începe să se umfle. Până ajunsei din nou în sala de așteptare unde trebuia să rămân câteva minute , falca dreaptă căpătă
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
târziu, că stăteam pe locul ei și am invitat-o la geam, în locul meu. Ne-am înțeles. Am crezut că e o fată de pe la noi, măritata cu vreun arab... Călătoream de o oră bună spre Pitești, pe autostradă. Soarele se înălțase, ne simțeam confortabil. Cu totți priveam peisajul de primăvară timpurie, viaductele, câmpul întins, acoperit de roua în acest ceas al dimineții, apoi cerul aprins... O pace adâncă, din timpurile de început, părea instalatăș peste lume, și acolo noi toți , într-
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
imediate. Intrăm în Pitești, se face un mic schimb de călători, unii coboară, alții urca, Plecăm . Îmi arunc ochii spre ceas, 10,45.Ne îndreptăm spre Râmnicu-Vâlcea, trecem Dealul Negru, pe serpentine.O ceață densă, lăptoasa, veșnică pe aici, se înălțase, lăsând pădurea și iarbă înaltă înrourate... Începe o ploaie fumurie, deasa. Intrăm parcă pe tărâmul interzis al vreunui personaj malefic. Dealul Negru , un spațiu din care-mi doresc să ies cât mai repede. Trecem și de Vâlcea și o pornim
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
înspre nicăieri, Risipind din amarul strâns al cugetului S-au zorit îndepărtându-se alaltăieri... Au lăsat în urma pașilor lor liniștea, Seninul cerului l-au readus plecând, Iar un fior nou de emoții calde creștea, Spre cer un buchet de speranțe înălțând... Toată zarea mai luminoasă devenea, Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]