2,851 matches
-
că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este o primipară a „șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lui Michael Goldenberg, film pe care nu l-am văzut. Dar am văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie care protejau invitații de ploaie cu ajutorul umbreluțelor. Invitații de ploaie sînt Înșirați de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret cvartet de muzică clasică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ofițer de securitate care raportează că-n 1952 „ministrul Alexandru Drăghici nu accepta să fie Închiși oameni care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care n-aveau o sentință de condamnare”. Și-au fost Închiși numai cu sentință. Sună aproape duios. Iar finalul este Îndurerat-melancolic: „Corespondentul nostru Înșiră o listă de oameni aflați În penitenciare fără vreo condamnare, dar n-are rost să-i Înșirăm aici”. Ba ar fi avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-o pun pe Mașa să-mi facă o poză lîngă afiș. Pe urmă urcăm la unul dintre etajele reanimării și sîntem conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat, cauciucat, fără zgomot, nici urmă de mirosul specific de spital, iod, ghips și pansament deprimant, În rezerve sînt flori, tablouri, televizoare cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vila enormă a unui medic, care murise de curînd. Probabil că de singurătate. Louvain (Leuven): oraș universitar, unul dintre cele mai importante din Europa. Clădiri vechi, roșcate, studenți, iederă, aproape toți locuitorii sînt studenți care Închiriază minuscule apartamente În casele Înșirate de-a lungul canalelor. Nu există trotuare. Poți coborî direct În apă, dacă vrei. Biserica Saint Michel. Închisă. Biblioteca Universitară, copleșitoare. Iarăși fotografie, pierdut printre mii de volume. Librăria de unde puteam să-mi aleg orice carte, drept cadou din partea nepotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-așa-i zice la clubu’ nost’. Io am o mașină mov, alții din club are la fel. Șefu’, da’ zi-mi și mie care-i șmenu’, ai? Jack se uită În foaia primită de la serviciul de Circulație, În care erau Înșirați toți proprietarii de Merc-uri. — Leonard, ai citit ziarele În dimineața asta? — Nu. Șefu’, care-i treaba...? — Gura! Asculți radioul sau te uiți la televizor? — N-am nici una, nici alta. Care-i chestia...? — Ciocu’ mic! Leonard, căutăm trei tipi de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
condiții pentru așa ceva te-aș fi mîncat de viu. — Mai devreme sau mai tîrziu o să vă distrug și pe tine, și pe Stensland. Să știi că și reciproca e valabilă. Erou de război, zici? Cred că japonezii ăia s-au Înșirat cuminți, ca să tragi În ei. Ed tresări. White Îi făcu cu ochiul. Ed tremură tot drumul pînă la camera ei. Înainte să bată la ușă, aruncă o privire Înăuntru. Inez era trează și citea o revistă. Animale de pluș Împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
undeva o revistă de cinema. PEȘTELE CARE A VÎNDUT-O LUI DUKE. „TIPUL CELĂLALT M-A OBLIGAT SĂ O FAC CU ALȚII“. EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY... *** Cazierul lui Cindy Păcătoasa. Ca locuri unde-și ducea veacul erau Înșirate patru baruri-bordel. Mai Întîi apartamentul ei - nici urmă de Cindy. La Hal’s Nest, la Moonmist Lounge, la Firefly Room, la Cinnabar, pe Roosevelt - tot nici urmă de Cindy. Un vechi clișeu al polițailor de la Moravuri: tîrfele se adună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot sunat seara trecută, Înainte ca lucrurile să o ia razna. — Cum să o ia razna? — Îți spun mîine dimineață. Povestea e prea lungă ca s-o Înșir acum. Cum s-a...? Lynn Îi atinse buzele. — Le-am spus ceea ce tu deja știai despre Pierce, dar cu ploaia asta Încep să gîndesc și eu ca prin ceață și cred că o să le spun mai mult. — Mai mult ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și grase ale acelei plante al cărui nume nu-l cunosc, ce înflorește în buchete violete, ca niște bulgări, în târziul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a spune aici pe nume, fără menajamente, carențelor noastre, în scopul înlăturării lor definitive și, în același timp, a nu lăsa să planeze asupra colectivului nostru de comuniști nici un neadevăr. „Ascultă, vrei să spui că vorbea chiar în felul ăsta, înșirând cuvinte fără să spună ceva ca lumea?“ Parcă tu nu știi! „Știu că vorbește dezlânat, dar atunci scrisese totul mai înainte și nu înțeleg, acuma, când îmi amintești, nu înțeleg...“ De fapt, ce vrei să înțelegi? Ce vrei, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trezit interesul vechi. Iar după un alt timp au descoperit că, în vremea cât privea pe fereastră, umplea pagini întregi cu formule și calcule și scheme de neînțeles pentru cei ai casei, pe care nici nu se știe când le înșira, pentru că nu părea să fie atent decât la spectacolul pestriț al străzii, și pe care le lăsa cu indiferență pe birou când se ridica să mănânce sau să doarmă sau se plictisea poate pur și simplu. Au socotit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la care s-ar fi oprit oricând oricât, însă acum incapabil să se oprească, atâta vreme cât drumul încă mai continua, nu mai știa care dorință e mai puternică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
niște forțe bioelectrice sau magnetice sau dracu știe cum pe care biofizicienii încearcă să le înțeleagă. Nu pot să-ți explic.“ Brusc își amintea cum îi vorbea cândva Ioanei Sandi despre aceleași teorii. Nu mai era atent la ce spune, înșira doar vorbele, un făcător de cuvinte. Întors în el și înaintând în propriile-i gânduri, de parcă ar fi străbătut o ceață subțire. Auzindu-și propriile-i vorbe ca într-un clopot de sticlă. Și deodată înțelegând că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca parte a unui program agricol și i-a promis lui Hussein să-l pună în legătură cu o firmă care să-i furnizeze uriașele cisterne rezistente la coroziune, necesare pentru amestecarea substanțelor chimice. Reprezentanții companiei au zburat la Bagdad și au înșirat o poveste convingătoare despre nenorocirea fermierilor irakieni care nu-și puteau proteja recoltele de lăcustele deșertului. S-au întors la Miami și s-au apucat să pregătească planurile pentru o uzină pilot care să permită forței de muncă locale - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul nostru. Erau acolo o fustă croșetată de un fuscia strident de la Celine, una gri-perle, parte peste parte, de la Calvin Klein, și o alta neagră, din piele Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Wall Street Journal și chiar găsisem ceva mâzgălit Într‑un colț despre un nou restaurant thailandez În Village, dar Îl dădusem imediat deoparte când citisem că prețul mediu al antreurilor era de numai șapte dolari, iar pe citysearch.com erau Înșirate sume cu o singură cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel‑Care‑Apare‑În -Ziar bătea zorită ceva la tastatură și fredona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oprească. Ce rost mai avea să ai un tată, dacă nu poate face asemenea lucruri? — Ce crezi c-o să ni se Întîmple, Alec, după ce-o să murim, Îl Întrebă el pentru a-l face pe Alec să vorbească, pentru a Înșira toate posibilitățile... Alec se gîndi la asta, cu lama apropiată de gît. — Nimic, zise el Încet. O să ne stingem, ca luminile. Nu poate fi altceva. Nu poate exista un Dumnezeu. Dumnezeu ar fi oprit războiul! Nu cred că există rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oferindu-i Hubba Bubba lui Emily. FIICA MEA NU ARE VOIE SĂ MESTECE GUMĂ. De la: Kate Reddy, Stockholm Către: Candy Stratton Clientul amenință să renunțe la noi pe motiv că fondurile administrate de noi nu o duc bine. Le-am Înșirat ceva despre faptul că administratorii de fonduri de la Edwin Morgan Forster sunt ca Björn Borg1 - excelenți jucători la linia de fund care-și drămuiesc loviturile și țintesc la victorii pe termen lung, și nu niște artiști exhibiționiști epuizați care aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să deschid fereastra și să ajung la ei, dar geamurile au atâtea rânduri că nu poți mișca nici una dintre ferestrele de lângă cuib: nu aveam ce să fac, a trebuit să ies pe fereastra de lângă. Așa că acum, În patru labe, Îmi Înșir colecția de cărți groase de-a lungul pervazului. Volumele au fost alese cu grijă În funcție de dimensiuni și rezistență: Ce să mănânci Într-un kilometru și jumătate: Ghidul restaurantelor din Square Mile Predicțiile brokerilor pentru 2000 Instrucțiunile generale ale CFBC1 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]