27,730 matches
-
pic șchioapă și chiar nițel cocoșată. Am luat-o În brațe, Încercând s-o liniștesc. — Dar am și vești bune, scumpa mea. Putem ieși afară. — Și ce mai așteptăm? a spus ea, smulgându-se din brațele mele și luând-o Înapoi, spre scările deasupra cărora se afla trapa. „Câtă nerecunoștință!“ mi-am zis. Afară, cât vedeai cu ochii, de jur-Împrejur, totul era alb. Noi eram singurele semne de punctuație În acel deșert strălucitor. Tot orașul, cu clădirile sale Înalte, cu mașinile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un aer al timpului în care respiră fără să realizeze că au mai fost și alte timpuri, cu noxe nebănuite. Dezinteresul lor pentru istoria nu îndepărtată, dar recentă, nerăcită încă, este aproape total. Privesc în jur și în față, rareori înapoi, pentru a vedea - măcar din curiozitate - cu ce a echivalat tinerețea părinților și sfârșitul bunicilor. Ceaușescu fiind, în ochii lor, un personaj simpatic din reclame, un mărunțel bâlbâit care tot dă din mână (nu se știe de ce, nu se știe
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
Eliade, Cioran, Ionescu) - în volumul al treilea; întoarcerea din exil, cu toate implicațiile ei postdecembriste, și asumarea bătrâneții - în volumul al patrulea. Delimitările temporale nu sunt stricte, pentru că rememorarea alternează cu anticiparea unor evenimente, iar reflecțiile amplu-eseistice îngăduie alternarea întoarcerilor înapoi cu prospectările în viitor și meditația despre un prezent instabil ca un nisip mișcător. Memoriile brebaniene se vor constitui într-o sursă majoră atât pentru istoria vieții literare și intelectuale din comunism și postcomunism, cât și pentru înțelegerea biografiei și
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul spre Khapsek, dar În clipa următoare se oprise brusc - mai degrabă ar fi avut chef s-o ia la fugă Înapoi. Căci, În timp ce se apropia, văzu cu ochii lui cum capul acestuia a dispărut dintr-o dată, șters din peisaj, așa cum ai șterge de pe tablă partea greșită a unui desen făcut cu creta; fără să fi zburat sau să fi căzut undeva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lașă, deși copilotul ne asigura că e mai puțin dureroasă, iar pe de altă parte, la așa ceva nu te poți opune prea mult. Trebuia să stăm Încă o dată de vorbă cu el, să-l convingem să accepte, l-am chemat Înapoi, am vorbit pe rînd, Într-un mod calm, organizat. La rîndul său, extraterestrul a manifestat multă Înțelegere, ne-a asigurat că e gata la orice sacrificiu. Problema era doar aceea că un mizerabil reflex de apărare Îl Împiedica să stea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
păruse fierbinte... — Vai, doamna Christina, ce se Întîmplă cu dumneavoastră? Vedeau toate ce se Întîmpla, dar poate nu le venea Încă să creadă și, pînă să se dumirească, o femeie mai energică din primul rînd se repezi să tragă scaunul Înapoi la locul lui. — Nu se Întîmplă nimic, spuse Christina cu o voce cît se poate de normală și, ridicîndu-se de pe scaun, făcu cîțiva pași prin Încăpere, ca și cum ar fi probat o pereche de pantofi noi. — V-ați albit toată ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi plăcea să se simtă privită, chiar și cu vaga bănuială că interesul tînărului pentru ea era mai degrabă unul profesional - o urmărea cu privirea, ca nu cumva să șterpelească ceva de pe acolo. Plecă fără să arunce măcar o privire Înapoi. Iar Christinei nu-i spuse nimic. Îi pregătea o surpriză. Trei zile la rînd, Îl provocă În așa fel pe Bill, Încît reuși să facă rost de cinci sute de dolari. Bineînțeles că, după ce stingea lumina, nu-l mai vedea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doar, că deveni și mai preocupat de exercițiul prin care se umplea de energie cosmică. — E vorba, totuși, de pardesiul meu! insistă doctorul, de această dată cu o voce mai decisă, ba chiar ușor indignată. Trebuie să mi-l dai Înapoi. — L-am vîndut! spuse Valerian fără să se Întoarcă, ceea ce arată că știa cu cine vorbește, chiar și fără să-l fi văzut. Doctorul se retrase uimit pentru o clipă, fiindcă nu se așteptase la un răspuns atît de Îndrăzneț
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care o apăsa pe omoplat, se aplecă supusă, Închizînd ochii. Poate că n-ar fi vrut să se ajungă pînă aici (de undeva din adîncimea oglinzii, Bill o privea surîzÎnd amar și murmurînd dezamăgit ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze: — Gata, s-a terminat, Polul Sud s-a Întors Înapoi la locul lui. Acum puteți pleca acasă, mai anunță ea și porni imediat către Dacia-papuc, cu o grabă suspectă, de parcă s-ar fi temut să nu i se ceară dovezi. Mulțimea aștepta În continuare Încremenită, neluîndu-i În seamă ultimele cuvinte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la Început mai rămăsese doar o ușoară nedumerire. — Vrei să stăm cu mama, vrei să ne Întoarcem la ea? Îl Întrebă pe Kiki. Da, răspunse el, vreau cu mami. Îl lăsă jos din brațe și, luîndu-l de mînă, porniră Încet Înapoi. Cei rămași În preajma Christinei, bătrînul chel, doamna Agneta, doamna Tamara, două din femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fie că avea negrele. După cinci remize consecutive, am plecat În camera mea, destul de nemulțumit de modul În care Mănescu promova politica noastră externă, dar fără să comentez nimic. În gîndul meu, Însă, Îi pusesem cruce! De Îndată ce vom fi ajuns Înapoi, la București, intenționam să convoc o Plenară a Comitetului Central și să-l schimb din funcție, trimițîndu-l ambasador În Ungaria. Cum stăteam Întins În pat și mă gîndeam la toate acestea, am văzut deodată un crucifix enorm care atîrna pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din apropiere, de unde porni mai departe pe jos făcînd, chipurile, autostopul. Căderea nopții Îl găsi pe șosea, În plin cîmp, la vreo douăzeci de kilometri sud-vest de Baakho. După cîteva ore de așteptare, văzînd că nu apare nici o cisternă, porni Înapoi spre oraș. Se opri la un bufet sătesc, făcînd destul de inabil pe beatul, cheltuind ceva bani și Încercînd, fără nici un succes, să-i tragă de limbă pe țăranii care beau bere așezați la niște mese de tablă ruginite. Bieții oameni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întreaga cantitate În noaptea aceea, iar pentru noaptea următoare maiorul Smith știa mult mai bine ce are de făcut. Spre seară, cînd umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar printre ramurile lor aerul se vedea tot mai vînăt, Pablo porni Înapoi către sat, cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
detalii. Traiectoria unui punct de pe roata bicicletei lui era impredictibilă pur și simplu din motivul că, pentru a-și menține echilibrul, maiorul făcea instinctiv o serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau mișca ghidonul, ocolind o pietricică apărută În cale, sau se Întorcea pentru a privi peisajul, sau urmărea cu gîndul un raționament complicat, În timp ce bicicleta cobora o pantă lină, și abia Într-un tîrziu observa că trebuie să frîneze. Însăși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe această insulă. În cursul prospecțiunilor, m-am certat cu tehnicianul meu, care m-a lovit cu o lopată În cap. De atunci, am mereu probleme cu memoria. N-am mai știut nici unde sunt zăcămintele, nici cum să ajung Înapoi În oraș, am uitat cam tot ce trebuia să țin minte și m-am rătăcit prin pădure. Îmi amintesc ca prin vis că, pînă la un moment dat, am fost Însoțit de fiica mea, pe care am lăsat-o, Împreună cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
niște indivizi În uniforme maro, totuși am reușit să evadez fără nici un efort. Altfel n aș fi ajuns să stau de vorbă cu dumneata. Și totuși, Într-un fel sau altul, am ajuns aici... Se simțea Încolțit, iar ca să dea Înapoi, era prea tîrziu. Așa Încît nu-i rămînea decît varianta contraatacului. — Dar În definitiv, dumneata cine ești? Îl Întrebă. — Adevăratul meu nume este Michel, răspunse David cu deplină luciditate. David este numele celui care ar fi trebuit să se afle
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de simplă și, la drept vorbind, previzibilă: ar fi trebuit să caute, Înainte de toate, chiar În seif! O idee la care Pablo consimți imediat cu entuziasm. Numai că, spre dezamăgirea amîndurora, găsiră ușa seifului Încuiată. — Probabil că le-ai pus Înapoi În seif și după aceea ai Închis seiful. Așa Încît nu-ți rămîne decît să te mai bărbierești o dată, deduse ironic maiorul. — Prietene Smith, din cîte Înțeleg, insinuezi că de fapt n-am deschis seiful și deci n-am găsit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
milă. Eram sigur că altceva voise să spună, apoi se răzgîndise, renunțase În ultimul moment. De obicei, izbucnirile lui agresive camuflau neputința și o mare nesiguranță interioară. Dar nici măcar În asta nu rămînea consecvent, se speria și făcea imediat pasul Înapoi - eterna lui nehotărîre, veșnicul balans - fiindcă el era cel cu adevărat laș! Și era astfel deoarece ambițiile Îi depășeau cu mult posibilitățile. În cunoșteam de multă vreme și Îl acceptasem așa. Poate că acum, după Întîlnirea cu Pablo, se simțea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chioșc de ziare, am mers pînă la gardul care Împrejmuiește Muzeul Satului, apoi am urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde aveam o perspectivă mai largă; iar după ce ne am oprit cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut paria că, oricît ne-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
inadecvare ireversibilă și tot mai ilară, mai ales după ce ea, recunoscîndu-l pe Pablo, Îi făcu semne cu mîna - ca la aeroport, ca pentru a-și semnala prezența: aici sunt! Aproape că prevedeam ce va urma, dar nu mai puteam da Înapoi, tocmai din nevoia de a consuma pînă la capăt stupiditatea situației. Îmi imaginasem o femeie Încă tînără (În orice caz blondă), nu neapărat frumoasă, ci doar agreabilă, cu un mister aparte, datorat poate acelei energii secrete pe care o posedă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie adulmecînd nepăsător ici și colo. Abia după ce-l luă În brațe și Îl aduse Înapoi, găsi timp să răspundă Întrebării lui Pablo. — Bietul maior!... L-au internat Într-un azil. Se mai crede și acum Ion Gheorghe Maurer. Pablo mă privi complice, ca și cum ar fi obținut o nesperată victorie. Conversația lor mi se părea pierdere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putea numi mai bine) nu a durat mult. De fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La urmă, ea s-a lăsat lin Înapoi pe bancă, reluîndu-și poziția de mai Înainte, iar cățelul i-a sărit În brațe dînd din coadă, bucuros și mulțumit că o regăsise. CÎnd Pablo s-a Întors din nou cu fața spre mine, privirile ni s-au Întîlnit pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]