3,138 matches
-
mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se trăseseră îngroziți în spatele mamei pentru a fi apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala" Ta, Doamne, veniseră "lupii" înarmați cu pistoale-mitralieră să pedepsească pentru păcatele și fărădelegile lor "oile" Tale. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:50) În loc de bunătate, dragoste și fericire, ne-ai arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un sat din Oltenia cu șase copii mici, printre care și autorul, mărturisitorul. Ultima amintire din copilărie estre "o miuță" jucată în curtea școlii, cu o minge făcută din cârpe, una mai degrabă ovală decât rotundă. Apoi, noaptea vin soldații înarmați până-n dinți și începe un altfel de joc, un joc absurd: sunt declarați "bandiți" și "tâlhari" și duși la gară, îmbarcați în vagoane de vite și porniți într-o direcție necunoscută. Și în tot timpul acesta în mintea copiilor revine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de agronomie și ca director al secției de economie agrară la Institutul de Cercetări Agronomice (ICAR), mă pasionează foarte mult activitatea practică de fermier În bărăganul ialomițean, și că În vântul și praful de acolo ochii au ceva de suferit. Înarmat cu toate certificatele medicale mă prezint la legație unde depun toate formularele cerute. Am pregătit totul pentru o Îndelungată călătorie. La ferma de la gara Ghimpați (Dragoș Vodă) va conduce Petre Angiu, iar la gara Ivănești, Gh. Urlan, amâdoi absolvenți ai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Aveau primul lor copil și locuiau Într-o vilă izolată ce se preta unei lovituri În stil mare. Hauptmann s-a Împrietenit cu guvernanta copilului, care nu bănuia ce urmărea, și de la ea a aflat orele de seară ale familiei. Înarmat cu o scară lungă, În seara de 1 martie 1932, a intrat În parc după ce copilul fusese culcat, iar familia cu guvernanta luau masa la parter. A forțat fereastra copilului, a luat copilul și dus a fost, lăsând scara acolo
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu l-am recunoscut. Am crezut chiar că vânzătorul își bătuse joc de mine... Eram - aveam să constat - doar un ignorant. Acum, în piață, în cunoștință de cauză fiind, am comandat trei fructe de ananas. Este de admirat îndemânarea vânzătorului. Înarmat cu un cuțit cu lama lungă și subțire, își execută - cu oarecare mândrie profesională, știind că este urmărit cu atenție și admirație - actul de măiestrie. Întâi ascute partea cu frunze, de care apoi ține fructul ca de un mâner. Urmează
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aprige pentru ființa neamului nostru” - scria R. Cântea în Glasul Bucovinei nr.86 din 19 februarie (4 martie) 1919. Ca în același ziar, la 21 februarie/6 martie 1919 să citim:” În timpul înmormântării lui Gh. Pop de Băsești bande ungurești înarmate cu mitraliere au tras asupra norodului adunat în biserică. Lumea sa împrăștiat înfricoșată și mortul a rămas singur în biserică. Oastea noastră, care tocmai înainta peste linia de demarcație, a împrăștiat pe atacatori cu salve de foc și înmormântarea mult
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dureros și a văzut cu groază cum țâșnește sângele din gura sărmanei victime. Voicov a fugit plin de groază... Cadavrele au fost transportate în pădure cu un automobil acoperit, apoi tăiate în bucăți de către o comisie specială... de 15 oameni înarmați cu topoare ascuțite... Masa aceea informă de carne - amestecătura de picioare, mâini și capete, a fost stropită cu benzină și cu acid sulfuric și apoi i s-a dat foc. Timp de două zile au ars aceste rămășițe...” * Iar acum
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o săptămână. Este a treia vară de când lucrez la Berlin și îmi place din ce în ce mai mult. E ciudat, dar nu există, sau nu se lasă, să se vadă ura împotriva Franței. Nici gând de război (...). Ei înșiși recunosc că Anglia se înarmează, și asta exclude războiul. Recunosc de asemenea că problema Spaniei e încurcată (...). Coloniile din Africa, de asemenea. Problema e foarte încurcată!», îmi mărturisește informatorul meu (secretarul lagărelor de concentrare șs.m.ț, Berlin)”1. Atât acest complicat „fenomen german”, cât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce privea activitatea acestei Direcții avea caracter secret, iar ofițerii de securitate erau instrumentați cu puteri discreționare și erau "singurii competenți" în privința "infracțiunilor ce primejduiau regimul democratic și securitatea poporului". Pentru cheltuielile de la buget nu aveau a da nimănui socoteală. Înarmați cu astfel de atribute, putem constata, cu groază, că și-au făcut "datoria" peste orice măsură, din cele umane. Arestările pe motive politice s-au desfășurat în toți anii dictaturii comuniste, cu cîteva perioade de maximum; un prim val între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-ar ascunde "după piersic", spun cu predilecție și adeseori cu exclusivitate ceea ce le place dușmanilor regimului nostru". Vigilent, ține să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar idilismului și negativismului le opunem realismul socialist". Înarmați cu spiritul de partid și îndoctrinați cu realismul socialist, scriitorii erau în imposibilitatea de a cădea în vreo greșeală partinică. Lenin este citat copios, cu astfel de texte: "Arta aparține poporului. Prin rădăcinile ei cele mai adînci ea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Maiorescu și Societatea Junimea. Autorul Criticelor va fi condamnat pentru estetica reacționară, idealistă care a fost extrem de dăunătoare culturii noastre, acuzați fiind și postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă teza leninistă a celor două culturi în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mulți dintre noi i-am fost ani de zile debitori. Ne-a arătat valoarea literaturii realiste. Ne-a împăcat cu marile valori ale literaturii clasice. Dar mai ales, și încă o dată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns, partidul ne-a înarmat cu o busolă care nu greșește niciodată: învățătura marxist-leninistă. Partidul ne-a făcut stăpînii unei metode științifice de creație: metoda realismului socialist. Partidul ne-a învățat încă din anii ilegalității să iubim, să prețuim comoara literaturii sovietice. Partidul a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și exponenți ai năzuințelor poporului" etc." De aici rezultă (cum era obiceiul în acele vremuri, nu se discuta în nume personal, ci numai la persoana I plural) că sîntem datori să spunem adevărul. Ni se comunică cum trebuie să fim înarmați pentru a-l afla: "Dar adevărul nu se oferă așa de lesne cunoașterii noastre. În cercetarea lui, nu pornim la întîmplare, ci înarmați cu instrumentele sigure ale concepției marxist-leniniste și cu elanul umanist, fără de care un poet al poporului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la persoana I plural) că sîntem datori să spunem adevărul. Ni se comunică cum trebuie să fim înarmați pentru a-l afla: "Dar adevărul nu se oferă așa de lesne cunoașterii noastre. În cercetarea lui, nu pornim la întîmplare, ci înarmați cu instrumentele sigure ale concepției marxist-leniniste și cu elanul umanist, fără de care un poet al poporului nu poate exista". Vorbind despre prietenia literară, afirmă despre un tovarăș de luptă: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aminti de un băiat din Apuseni: "O victimă. Stătea pe munte, la niște odăi. Au trecut pe acolo doi fugari și i-au luat din mîncare. În urma lor, au venit securiștii. "Mă, au trecut pe aici doi?" "Au trecut. Erau înarmați și mi-au luat din brînză și din slănină". Pentru asta i-au dat 8 ani de închisoare!" Emanuoil Babii (n. 1925), din Corni, student la Facultatea de Drept în ultimul an cînd a fost arestat. Membru și el al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîlni; unul va fi ucis. În martie 1950, va fi trimis la Pitești, aici va fi selectat de Țurcanu, șeful reeducatorilor, mare, voinic, cu o șapcă pe ochi. El, împreună cu acoliții, era tratat diferit, erau mai bine alimentați și totodată înarmați cu bîte, pentru a-i bate pe ceilalți. Cantemir își amintește din camera zisă "spital": "Unii stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și mîncau cu gura direct din gamelă. Alți doi stăteau mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această mărturie avea să-mi aducă multă nenorocire". Va fi condamnat la 5 ani și, în ianuarie 1951, ajunge la Pitești, moment în care reeducarea se afla la apogeu: Într-una din zile au năvălit în camera noastră niște indivizi înarmați cu ciomege și au început să ne lovească care pe unde nimereau. Strigau: "Toată lumea sub prici!" Am crezut că a început războiul! Așa i-am cunoscut pe reeducatori, deținuți și ei. Ne-au cerut să spunem ceea ce n-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căutăm ceva străin". Și tov. general maior Nicolschi își va spune cuvîntul la aceeași Ședință continuată pe 2 martie 1950. De la el aflăm care este importanța ziarului Scînteia condus pe atunci de Silviu Brucan: Citind numai "Scînteia" de acum, sîntem înarmați și cu directivele. Arestările în rîdul populației erau executate de Securitate în funcție de necesitățile lagărelor de muncă în maniera sovietică, preluată și de naziști. Ilie Bădică, director general adjunct al Direcției Recrutării și repartizării forței de muncă, audiat în 1968 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
antidemocratică. În dimineața zilei de 8 noiembrie, peste cincisprezece mii de oameni, purtînd drapele și portrete ale regelui, s-au adunat în fața palatului. Totul a decurs pașnic pînă cînd, în mulțime, au pătruns camioane, încărcate cu trupe de șoc, muncitori înarmați cu pistoale și cu arme automate, alături de ei, soldați din divizia Tudor Vladimirescu. Dînd la o parte masca democratică, guvernul Groza a instituit o adevărată teroare. Agenții lovesc cu răngi de fier, se trage în manifestanți, sînt morți și răniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în vreme ce alții se gîndeau la casa părintească plini de nostalgie, mie îmi venea în minte mai ales acest detaliu. Imaginea luminoasă a copilăriei se întuneca de reproș. La rugămințile lor, ale rudelor, de silă, de milă, tatăl meu a cedat. Înarmați cu aceste falsuri, băieții au intrat în Securitate, iar unul dintre ei a ajuns ofițer superior. Este adevărat că, uneori, marile recompense veneau tîrziu: căpitanul judecător Liviu Prună, imbecilul care m-a condamnat pentru lectura unor cărți, a fost avansat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Domnule Vasile, o să vă reîmprospătez puțin memoria, ca să puteți înțelege niște lucruri... — Vă rog... Și imediat colonelul face un semn discret către unul dintre ofițerii ce se așezaseră lângă cântăreț. Acesta își dă jos de pe umăr pușca cu care era înarmat și, cu o mișcare rapidă, o întoarce și-l lovește cu patul armei pe Cristi, direct în ficat, făcându-l să răcnească și să paralizeze de durere. Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Paris prin anii ’80, Ungurii au venit cu o documentație amplă, cu cărți voluminoase, semnate de autori reputați, noi Însă am apărut cu o delegație compusă din niște „tovarăși istorici” mai competenți În „materialismul istoric” decât În istoria națională, Înarmați cu niște broșuri de comandă! Și acest lucru, acest „scandal” se Întîmplă și azi când ne vedem confruntați la târgurile internaționale de cărți cu standuri ale vecinilor noștri, mai ales cu cei din Nord, care vin cu cărți și cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător: sărăcia, neînțelegerea agresivă, adeseori, singurătatea, ridicolul, renunțarea la tot ceea ce face plăcerea sau plăcerile existenței sociale. Așa-numita fericire, care, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]