2,188 matches
-
pentru a face mai atrăgătoare niște adevăruri utile pe care el dorea să le audă, imagina spre cinstirea sfinților o înaltă genealogie, călătorii periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri de spada împotriva diavolilor și mii de închipuiri minunate". Astfel acest "medievism de reconstituire în care sălășuiește miraculosul"354 ascultă mai ales de exigența estetică a stilului. Astel textul este ospitalier cu Evul Mediu, cu o epocă și cu legendele sale, dar nepreocupat de realism istoric sau de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane într-un vagon, printre care patru bătrâni peste 80 de ani și un copil paralizat. Ne era teamă să nu se plumbuiască vagoanele. La gară s-au împărțit pâini. în închipuirea noastră și, după cele spuse, plecam spre o localitate în fundul Basarabiei, Atachi, se zicea că vom fi colonizați și vom avea un mijloc de trai. La opt seara am plecat, cu al doilea transport. Prima noapte, parcă am fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de două etaje din sticlă profilată și cu iluminare fină, se opri brusc. E ciudat - gândi el. O clipă am avut impresia că am lucrat acolo mai de mult. Noaptea și plimbarea erau asemănătoare. Amintirea lucrurilor pe jumătate uitate și închipuirile care pentru scurt timp păreau niște amintiri, se suprapuneau, până ce el le respingea cu uimire, ca neavând absolut nici o legătură cu viața lui. Se căsătorise cu Judith în 1969, după întoarcerea lui din Vietnam, și duseseră o viață conjugală ideală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
pentru a fi schimbate. Omul primitiv considera produsele muncii corporale ca fiind inerente persoanei sale. De aici formalitățile ciudat de solemne cu care era îngrădită înstrăinarea lor la început. Lucru curios, darul pare să fi fost practicat înaintea schimbului, sub închipuirea unui dar reciproc". Curs de economie politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 428. 135 Este și punctul de vedere exprimat de Spengler, acesta, conform căruia resorturile adânci ale dezvoltării unei culturi nu trebuie căutate neapărat în mod
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
capabilă de perspective infantil-mirifice. De data aceasta, unicitatea (solitudinea funcțională) a tuturor celor ce ființează nu mai e căutată prin confruntarea cu obscuritatea (procedeu ținînd în esență de intelectul contrariat ce ricoșează), ci prin asumarea contactului primar, a "uimirii", a "închipuirii" stimulate de "uimire". Intră în joc vectorul spontan ce dă naștere "poveștilor" care țintesc simbolurile: "Nebunul se repezi/ la marea încremenită/ și începu s-o jupoaie./ Bucăți imense de încremenire/ au dat la iveală naufragiile/ petrecute cu secole în urmă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
s-a convertit la creștinism și a îmbrățișat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit și revoltat, să se retragă în atelier, în singura sa lume adevărată, aceea a închipuirii și a visului neîntrerupt. Între timp a făcut școală, a desăvîrșit demnitatea graficii românești ca artă autonomă și ca limbaj de sine stătător și a lăsat în urmă multe generații de graficieni. Și aproape că nu este un nume important
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
mă face să-mi imaginez mîncare, dar durerea e autoreferențială mai degrabă), imaginația e o serie de obiecte care nu decurg din nici o stare anume. Dacă ar fi să o considerăm stare, ea presupune suprapunerea desăvîrșită cu obiectele ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această conexiune asimetrică între durere și închipuire, Scarry merge mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a imaginației, iar imaginația este obiect
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
care nu decurg din nici o stare anume. Dacă ar fi să o considerăm stare, ea presupune suprapunerea desăvîrșită cu obiectele ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această conexiune asimetrică între durere și închipuire, Scarry merge mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a imaginației, iar imaginația este obiect intențional al durerii. Cu alte cuvinte, durerea se transformă în stare intențională cînd vine în relație cu forța
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
tu care sperai/ că e vorba de ceva/ carecumva/ cosmic!" (Și tu care). Sau acest basm înghițit de realitate, episod cu episod, redus la prestidigitație și apoi pur și simplu la platitudine: "Dar unde-au dispărut/ cele unsprezece chipuri/ ale închipuirii?// Ai aruncat peria peste umăr/ și-n urma ta/ s-a-nălțat pădure.// Ai renunțat și la oglindă - urmele tale/ au fost înghițite de-un lac/ așa cum înghite scamatorul/ săbii înroșite-n foc/ panglici/ bagheta de sticlă/ manșetele albe și jobenul negru
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Jean să afle că Muriel îl înșeală? Aceasta este întrebarea pe care Jean aproape că vrea să i-o urle în fața lui Bernard, dar nu poate. Viața eroilor lui Troyat se desfășoară la limita fragilă dintre iluzie și autenticitate, dintre închipuire și dezamăgire. Fiecare crede despre celălalt anumite lucruri,pentru că are nevoie să creadă. Jean e convins că Bernard e fericit alături de iubita lui de 25 de ani, în mașina lui de lux decapotabila, în vila din împrejurimile Parisului și în
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
deținute - șef al documentarii, șef al catalogării... Degradarea instituției și a relațiilor umane se producea cu viteză. Și cînd am simțit că nu mai puteam face nimic am părăsit, în anii ^80, Arhiva. Ce-a urmat în continuare depășea orice închipuire. Și nu numai pînă în decembrie ^89, ci din păcate în continuă escalada și după această dată. De cînd datează dorința de a fi directorul ANF? Din clipă în care m-am simțit capabil de a pune altceva în locul imposturii
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
Deși eram prevenit că intru într-o aventură și că acceptarea poate să însemne o sinucidere, acum, la o lună de la instalare, pot spune că ceea ce am găsit în Arhiva întrece orice așteptare, așa cum, vai, de atîtea ori realitatea întrece închipuirea. Încerc, încerc să rămîn relaxat și calm și cred că reușesc, pentru că nu sînt legat în nici un fel de "scaunul directoral". Dacă m-am angajat în această aventură, voi merge pînă la capăt: acest capăt înseamnă revenirea instituției la locul
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
s-a spus că în adevăr acel colț de sălbăticie e de vînzare și că prețul, de vreo patru mii de lei, trebuie plătit în mîna unui pîrlit de fotograf care se află la Ploiești... Vedeam în încă tînăra mea închipuire orășelul schimbîndu-se: străzi largi s-ar fi deschis spre gara încă neterminată, casele lucrătorilor s-ar fi clădit pe ambele margini; o baie, o sală de adunare, o bibliotecă populară, pe care am și întemeiat-o îndată, ar fi dat
Profesiunea de părinte by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15583_a_16908]
-
să-l evite pe netrebnicul de lângă el e bai de intră-n cârdășie cu-o asemenea făptură, nu-i decât masca vie a dezamăgirii ce-o să-i îmbrace chipul peste vreo cincizeci de ani de pribegie prin lumea vie a închipuirii e un joc anapoda de trist și nu-i deloc luat în seamă de conștiința lui clipocitoare îi dau târcoale și șapte pitici, chiar foarte mici, dar cu caninii veninoși îl ademenesc cu ciocolată și mii de cercuri vesele și
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
mai există o viață. curgând tăcută sub așezări cariere orgolii necazuri desfătări irosiri, mereu amânată revărsându-se în cele din urmă dureros în stern aidoma primelor înfiripări sub crusta zăpezii, degetelor printre zăbrelele închisorii bântuindu-ne visele de copil rănit închipuirile. coșmarul. cele mărunte, cele neînsemnate limpezindu-ne în fiecare noapte ochii spre a putea retrăi ploaia verii așezați pe prispa bătătorită în postul deplin al inimii și deodată întreaga viață e pusă sub semnul întrebării DEPARTE de metropolele pleșuve se
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
între ele: fumul ne aruncase deja peste bord odată cu mâinile căzute-n trupul celuilalt și cerculețe de prins în cluxă pe suprafața privirilor întoarse pe dos în semn inutil de protest ne-am agățat buzele de umerașe atârnam pradă unor închipuiri pe care le mai credeam croite din alte stofe decât hainele din jur transpiram deloc claustofobi transpiram un timp de amintit ce ne-a scăpat acum în grabă un fir de ață ne curge prin vene minotaurul îl încâlcește - n-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
și dau o privire interesantă asupra necesităților și nostalgiilor culturii respective. Pentru creștini acesta a fost pentru mare parte din Evul mediu Sfântul Ierusalim, mai târziu Grădina Edenului, Grădina Mănăstirii, care era făcută după dorințele ului. Punct important al acestor închipuiri a fost grădina franceză în stil baroc. După Iluminism imaginările despre grădina Paradisului au fost înlocuite tot mai mult cu un peisaj străvechi, o lume dinaintea civilizației, deci tot în fața căderii în păcat. Pentru ecologiștii din ziua de astăzi, ul
Rai () [Corola-website/Science/296769_a_298098]
-
1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris. „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...” pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului. După moartea lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
al diverselor boli cu procese distructive în sistemul nervos și în alte organe și țesuturi (“marea simulantă”). Manifestările isteriei survin atât în urma consolidării și amplificării diverselor tulburări funcționale primare neisterice, cât și sub influența mecanismului de sugestie și autosugestie conform închipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli imitate de el. Bolnavii au o “plăcere și dorință condiționată”. Caracterul acestor închipuiri în limite mari poate condiționa o variabilitate neobișnuită a tabloului clinic al neurozei. Cu toate acestea, isteria ce caracterizează și
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
atât în urma consolidării și amplificării diverselor tulburări funcționale primare neisterice, cât și sub influența mecanismului de sugestie și autosugestie conform închipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli imitate de el. Bolnavii au o “plăcere și dorință condiționată”. Caracterul acestor închipuiri în limite mari poate condiționa o variabilitate neobișnuită a tabloului clinic al neurozei. Cu toate acestea, isteria ce caracterizează și prin particularități specifice: bolnavii se poartă demonstrativ și, în același timp, se creează impresia că pentru ei manifestările bolii sunt
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
în concepte, pentru că ele sunt creația impresiilor noastre, el constă în senzația însăși, nu poate consta în gândire, ci în simțire. Obiectele reale creează în noi o trăire intensă, convingerea asupra existenței lor reale, ceea ce le deosebește de visuri sau închipuiri. Teza fundamentală rezidă în afirmația profund materialistă, după care „nu există nimic imaterial”, afirmație derivată din teoria stoică asupra cunoașterii pe baze sensoriale. Lumea este una singură, nu se mai admite dualismul "materie"-"spirit" din filosofia lui Platon, lumea n-
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește gustul pentru romantic și fantastic. Prin ele, spre exemplu, scriitorul dezvoltă motivul "visătorului", al personajului care trăiește într-o lume a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost primită bine atunci, de public și de lumea literară, chiar dacă, în ziua de astăzi, s-a ajuns la consensul că cel puțin "Nopți albe" e admirabil realizată stilistic, iar Nastenka, eroina povestirii, este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
o citește în momentul în care Japonia capitulează e cea în care călugărul Nansen ucide o pisică. O pisică apărută în templu îi împarte pe locuitorii templului în două tabere, iar starețul Nansen o ucide pentru a anihila Sinele și închipuirile vane ale celorlalți frați. Episodul are o însemnătate capitală pentru Mizouguchi, care, urmând sfaturile ologului sau prieten Kashiwagi și pe cele ale starețului Templului, ajunge la un moment de iluminare demonică, în care înțelege că singurul mod în care îl
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
să-și caute o practică, dar intenția sa era să-i studieze pe Homer Pindar și pe alți, care pot ocupa geniul, felul de-a gîndi și inima lui... Are foarte mult talent, este... un om cu caracter, posedă o închipuire plină de viață nemaipomenită... Fără prejudecată, se poartă cum îi place, fără să-l intereseze dacă celuilalt î-i place... Urăște orice constrângere... Este bizar în purtare... lucru ce-l poate face nesuferit. La copii, la femei și la mulți
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăiește cu închipuirea clipele fericite alături de Edgardo, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare. În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgardo a venit să-si ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]