2,617 matches
-
un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru noi de neatins. Totuși, barca cu motor înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca un ochi închis cu reflexe lunecoase și apa întunecată. Nici constructorii de stâlpi nu mai erau constructori de stâlpi; idila podețului care ducea în larg la o platformă păzită de animale sălbatice, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o femeie în adevăratul sens al cuvântului. După ce deschise câteva uși duble cu un gest dramatic, m-am pomenit în fața unei mese lungi, a unei table și a unei duzini și ceva de minione entuziaste care mă priveau fix. Am încremenit, neavând curajul să intru în ceea ce părea o arenă pentru lupte cu gladiatori și unde eu aveam să fiu fie Russell Crowe, fie leul. În ambele cazuri, nu-mi făceam iluzii că aș fi avut cine știe ce șanse. Lisa mă împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în colivia de aur pe care o merita? Sau în care continent s-a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătaia la ureche și nu mai pot să beau alcool, în nopțile în care Gloria doarme. Nu mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe obraz. Se Întoarce să o felicite și pe Minnie În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat prin surprindere. — La mulți ani, Burges, șoptește ea Întretăiat și iese În fugă din cameră. Edmund Gosse, versatil om de litere, poet, critic, eseist, traducător, de curând pensionat din postul de director al bibliotecii Camerei Lorzilor, care Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și numai iubire. Pentru amândoi, Începe o viață nouă.“ În timp ce cortina se lăsa, sări În picioare și ieși În grabă din sală, Împins ca o ghiulea din tun de explozia aplauzelor. Personalul care stătea fără treabă pe coridoare Îl privi Încremenit În timp ce ieșea În fugă pe ușă, Înainte de a i-o putea deschide. Încă auzind valurile de aplauze Înăbușite, Își recuperă pălăria și paltonul de la garderobă și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevăr, un dezavantaj Într-un spital de campanie, spune Burgess dând din cap. În dimineața următoare, Burgess sortează primul teanc de corespondență al zilei În bucătărie, când ajunge la un plic oficial, de la Ministerul de Război, care Îi este adresat. Încremenește atât de brusc, Încât Minnie, care pregătește tava cu micul dejun pentru dl James, observă. — Ce s-a-ntâmplat, Burgess? Burgess se uită la plicul care stă pe masa din lemn de brad ca la o bombă nedetonată. Minnie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost declarați morți, dar cu toate astea sunt vii. Ei îmi aduc vești de pe o altă planetă, se ceartă până și la masă și vor să fie izbăviți cu ajutorul unor povești mincinoase ce se dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a rămas înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al romanului Ani de câine într-o mină, din care însă nu se mai extrăgea rocă salină. Mai mult, la toate orizonturile de transport și în toate galeriile se instalaseră pretutindeni sperietorile de ciori produse acolo ca articol de export. Încremenite în anumite posturi sau mobile, cu ajutorul unor mecanisme încorporate, ele erau costumate ca replici ale societății umane, exprimau bucuria și suferința omenirii și erau o marfă care își avea prețul ei. Livrate la comandă, își găseau piețe de desfacere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-un loc un câmp de lavă abia răcită, într-altul bazalt încremenit de mult, care se statornicise pe depozite și mai vechi. Și cu toate astea se cerea săpat strat după strat, sortat, înzestrat cu un nume, cerea cu tărie cuvinte. Dar încă mai lipsea fraza de început. Acum, sertarele trebuie închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că aveai oarecare idee unde e ușa Încă de acum trei zile, când ai Început să ne transporți Încoace. Și aș mai zice că În acest moment știi probabil exact unde se află aceasta. Greșesc cumva? Barnes nu spuse nimic. Încremenise cu un zâmbet fix pe figură. „Dumnezeule, Își spuse Norman, privindu-l pe Barnes. Harry are dreptate!“ Harry era recunoscut ca având o minte prin excelență logică și o abilitate deductivă uimitoare și rece, dar Norman nu-l văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Culoarea? — Un fel de cafeniu. Nu se vedea prea bine. După o scurtă pauză: — Și căpitanul Barnes? — În timpul acțiunii, am fost despărțită de căpitanul Barnes, domnule. Nu știu ce i s-a Întâmplat. Tina vorbea pe un ton oficial, iar fața Îi Încremenise ca o mască. „Hai să nu atacăm subiectul ăsta acum, Își zise Norman. Dacă vrei să-l eviți, eu n-am nimic Împotrivă“. — Beth a văzut rana asta, Tina? — Da, domnule, a fost aici acum câteva minute. — OK. Acum odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa este. Și așa cum tot tu ai arătat, persoana din pricina căreia s-a Întrupat s-a temut că adevăratul nume va apărea pe ecran. — Harry, spuse Norman. Numele era Harry. — Și numele tău care este? — Norman Johnson. — Numele Întreg! Norman Încremeni. Simți că gura nu-l mai ascultă. Mintea i se golise. Am să-ți spun eu care este, zise Beth. Am verificat: este Norman Harrison Johnson! „Nu, Își spuse el. Nu, nu, nu! Nu poate fi adevărat!“ — Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mîntuire. Ce nu alină, nu fericește și nu compensează nimic. Știu toți că dacă a trăi e doar un exercițiu al întîmpinării morții, nemuritoarea supraviețuire nu înseamnă decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit nu mai contează de loc mirajul clipei.” Tînărul Doctor mă privește speriat: „-Deci tot ce facem noi, întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mi-a aprins, totuși, o lumînare. Picături de sudoare umezesc frunțile celor din jur așteptînd un verdict. Și aud o voce în care mă recunosc pe de-a întregul. Glasul voinței mele care prinde a rosti în timp ce cei din jur încremenesc. Căci cea care vorbește e inima mea: „-Cred!”-spune. „-Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pămîntului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adolescență a stat lîngă roata de bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la cimitirul lumii. Ai trăit clipele astea, ar fi cazul să te scoli. Dar cum să te scoli cînd vezi că nici Hal Ashby nu-i trecut prin vreun dicționar, nici măcar În ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În sfîrșit animalul gonit din galerii de gazele toxice (la sugestia lui Răzvan Vasilescu - procurorul căruia i se vede sexul la duș, joc impecabil, prin acoperire) În loc să te-nfiori, Îți vine, și nu cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe masă, mă rog, unde te prinde scena. Tipurile astea de finaluri au ceva enigmatic. Ipu moare. Ar mai trebui să amintesc secvențele erotice, cu Cecilia Bârbora care-l Încalecă pe Răzvan, Însă imaginea asta am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
adevărată, la motel. Tocmai intra În Darktown cînd l-a izbit revelația. O tăie spre est și parcă lîngă Royal Flush. Buickul lui Claude Dineen era ceva mai Încolo. Probabil că-și distribuia marfa În buda bărbaților. Jack intră. Totul Încremeni: Marele V putea să Însemne belele mari de tot. Barmanul Îi turnă un Old Forester dublu. Jack Îl dădu pe gît, punînd capăt celor cinci ani de viață cușer. Lichidul Îl Încălzi. Deschise cu un șut ușa de la toaleta bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
frumoase, ci pentru muncă? Atunci l-a simțit pe Andrei Vlădescu la câțiva pași de ea, urmărindu-i gesturile în tăcere. Nu-l auzise intrând în casă, probabil nici nu-și bătuse în ușă ritmul știut doar de el. A încremenit cu rujul în mână, ar fi vrut să se șteargă repede sau să-i spună să se care sau să-și ceară ea iertare sau... Dar a pufnit-o râsul. Era prima zi când râdea cu adevărat după operație. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]