2,268 matches
-
Cum ne priveam unul pe celălalt, speram că s-ar putea ca și el să vadă dintr-o dată lucrurile în această lumină. Dar Titus își menținea, poate că în mod deliberat, masca dură, bănuitoare. Am spus, susținându-i privirea și încruntându-mă de încordare: — Da, doresc lucrul ăsta. Dar îl doresc și din cauza ta, prin tine, pentru tine, tu faci parte din tablou, acum faci parte din tot. Ești esențial. Ce vreți să spuneți? — Te-am convins să rămâi aici pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțit rănit, aș fi vrut să-i strig „oprește-te, oprește-te!“. Aș fi dorit să intervin, din milă, ca în cazul unei încleștări între doi combatanți de forțe inegale. Dar fusesem exclus din scenă. Titus îi ieși în întâmpinare, încruntându-se, cu un aer bărbătesc și ochii foarte mijiți, hotărât să fie dur, calm și să nu dea la iveală nici o emoție. Totuși, nu reușea să-și ascundă starea de spirit, trădând prin fiecare gest, chiar și prin felul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu pregătisem și nu anticipasem o pledoarie atât de pasionată. L-am privit cu anxietate și cu speranța că reușisem să-i fac oarecare impresie. Se îmbrăcase și stăteam împreună pe stânca înaltă de deasupra apei. Se uita la mine încruntându-se și mijindu-și ochii. După aceea își întoarse privirea. — În ordine... cred că... da... O.K. De fapt, mă simt puțin copleșit, asta-i. Mă bucur că ați specificat că mă vreți pentru mine. Nu eram sigur. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de i-aș putea atinge și elibera spiritul! Aș fi vrut s-o văd sperând, să văd mijind în ea un licăr de speranță sau de dorință, dorința de dragoste, de o viață fericită. Dar acum, în uimirea ei, se încruntă, și se întoarse din nou la Ben. — N-am fost niciodată îndeajuns de bună pentru el. — Sunt convins că ai fost o sfântă, o martiră. — Nu, am fost rea. — Bine, consideră-te rea dacă-ți face plăcere. Dar orice-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dalele mari de gresie de pe dușumeaua bucătăriei. — Te conduc până la drum, Rosina. Mașina ta e afară? — O, nu vreau încă să plec. Vreau să mai cânt. Cine-i băiatul ăsta frumos? Arătă spre Titus. — Este fiul meu, Titus. Titus se încruntă și își duse mâna la buza cu cicatricea. Gilbert își înălță sprâncenele, Rosina se schimbă la față, îmi aruncă o privire de străpungătoare răutate, apoi râse: — Bine, bine... E-n ordine, o să plec. Mașina mea e afară. Poți să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
grețos. Am observat câteva vaze pline cu trandafiri ofiliți. Câinele încetase să mai latre. — Ai citit scrisoarea mea? l-am întrebat. A continuat să nu-mi acorde nici o atenție. Acum îl măsura pe James, și James se uita la el, încruntându-se îngândurat. Apoi spuse: — Sergentul de Stat Major Fitch. — Da, exact. — Genist. — Exact. — Dumneata ai fost cel cu isprava eroică din Ardeni. — Exact. — Te-ai descurcat foarte frumos. Fața lui Ben se înăspri, poate ca să ascundă emoția, sau chiar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Sunt bine. Probabil că am răcit. Am să părăsesc patul în scurt timp. Tu cum te simți? — Splendid. Pot să-ți ofer ceva de-ale gurii? — Nu, mulțumesc. Nu vreau să mănânc. Lizzie mi-a adus un ceai. M-am încruntat. — Unde-i Titus? întrebă James. — Habar n-am. — Supraveghează-l. — Își poate purta singur de grijă. Urmă o clipă de tăcere. — Așează-te, spuse James, nu sta ca pe ace. M-am așezat. Relaxarea lui James părea să mă fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascunzându-i peticul de chelie. Misterioasa mască de asemănare cu mătușa Estelle era mai prezentă ca de obicei, deși James nu zâmbea. Am început să-i vorbesc: — James, doresc să pleci, doresc să plecați cu toții. Mâine. O.K.? James se încruntă: — Numai dacă pleci și tu. Vino să stai la mine, la Londra. Nu, eu trebuie să rămân aici. — De ce? — Am o serie de treburi. — Ce treburi? — Diverse, anumite chestiuni legate de casă, poate că până la urmă am s-o vând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Tu, unul, ai „accepta“ pur și simplu faptul că o persoană necunoscută a încercat să te ucidă? Și cum poți fi sigur că n-a fost Ben? Doar dacă, din întâmplare, ai fost tu? N-am fost eu, răspunse James, încruntându-se. Nu fi absurd. Am simțit o ridicolă doză de ușurare. Oare a existat într-adevăr un moment în care am gândit serios că vărul meu îmi purta o ură ucigașă? Firește că l-am crezut pe dată și firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi doi. E foarte limpede cum și de ce s-au întâmplat toate acestea. O.K., n-ar fi trebuit să se întâmple, și îmi pare rău... — Îți imaginezi vreun moment că te cred? — Da, zise James. Se uită la mine încruntându-se, dar fața lui exprima un fel de mâhnire aproape absurdă, de parcă, o dată în viața lui, demnitatea și inițiativa îi erau puse la grea încercare. — Ei bine, nu te cred. De ce te-aș crede? Cum aș putea? E meschin, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-a’ ținut 8 luni de zile la camera 8 reduit. Acolo, iar am avut de suferit... La un moment dat eram bolnav și ne scosese la plimbare și i s-a părut lu’ Iamandi, un caraliu, că m-am încruntat la el, și când să ne bage înapoi în cameră, mie mi-a schimbat direcția, și m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă pe ei. La camera
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mamelor? Poate câte puțin din fiecare. Acum câțiva ani am citit un articol despre un magazin universal care avea probleme cu adolescenții care patrulau prin parcare toată noaptea. Angajarea unui agent de pază care să stea acolo și să se încrunte la ei era o soluție scumpă. Iată ce a făcut managerul magazinului: a pus piese de Mantovani difuzoarele din parcare. Nici un adolescent nu și-a mai pierdut timpul acolo. Adolescenții gustă din plin imaginea, toate tentațiile reclamelor, ale promovării de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
întrebat despre ce gardă e vorba. A răspuns cu cea mai mare naturalețe: — Garda de îngeri. Eu nu plec niciodată la drum fără gardă. Sunt atâtea primejdii. Mai ales când mergi cu maxi taxi. — Și ce fac îngerii? S-a încruntat. — Mă apără, ce să facă? Uite, ca să înțelegi. Sunt în maxi taxi. Șoferul unei mașini care vine din față, din cine știe ce motiv, scapă controlul volanului și ar urma tamponarea. Ei, atunci un înger pune mâna pe volan și îndreaptă mașina
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
privește, de plăceri temporare și locale, așa zicând culturale. Într-un taxi, oriunde te-ai afla, înțelegi ceva din specificul național ori regional; și îți poți construi ori verifica o anumită perspectivă antropologică. Cei care nu știu decât să se încrunte când aud de mersul cu taxiul (de unde are ăsta bani de aruncat?Ă pierd nu doar hălci de timp prețios mergând pe jos ori cu transportul în comun; ci și savoarea întâlnirilor cu neprevăzutul individual și cu natura umană, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Dorothy G. Hennings, putând fi folosite ca: a) acte de conducere faciale cu scopul de a controla participarea elevilor: • zâmbește unui elev pentru a-i indica mesajul ,,Tu răspunzi"; • zâmbește întregii clase, cu sensul: ,, Suntem pe drumul cel bun"; • își încruntă fruntea pentru a transmite ,, Să ne mai gândim încă o dată la acest lucru"; b) acte de conducere faciale pentru a obține comportamentul de atenție: • își ridică sprâncenele la elev, cu sensul ,,Fii atent!"; • privește cu coada ochiului la elev, substituind
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
credibilitatea și încrederea oferite de profesor etc.). • Profesorii cu reactivitate accentuată la stres captează atenția utilizând gesturi care îndeplinesc disfuncții în comunicarea didactică (bat cu palma sau cu creionul în catedră, îndreaptă degetul arătător spre elevi, bat din picior, își încruntă sau ridică sprâncenele), față de profesorii cu reactivitate scăzută la stres care își orientează corpul, își concentrează privirea, se deplasează spre elevul neatent (diferență semnificativă statistic prin coeficientul Pearson Chi-Square cuprins între 21,37 31,59; p < 0,01) [Anexa 11
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
clarificării semnificațiilor cuvintelor; - utilizează gesturi personale perturbatoare. - bate cu palma/cu creionul în catedră sau bate din picior. d) induc atitudinea de inhibare și de anxietate elevilor: - indică elevul ales cu degetul arătător sau cu un instrument de scris; - își încruntă sprâncenele. e) denotă oboseala și descurajarea generate de stres: - intră cu o postură aplecată/încovoiată în sala de clasă; - are o expresie facială obosită în timpul comunicării didactice; - nu se deplasează, stă la catedră sau își sprijină capul pe palmă. B
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Identificați din expresiile faciale de mai jos pe cele care reprezintă acte de captare a atenției elevilor, de subliniere, de întruchipare a unui rol, de reglare a comunicării: - își deschide ochii mari; - zâmbește unui elev cu sensul: ,,Tu răspunzi!"; - își încruntă fruntea; - își înclină capul într-o parte; - își ridică sprâncenele; - zâmbește întregii clase, cu sensul: ,,Hai să începem!"; - își umflă obrajii; - privește cu coada ochiului la un elev. Dați și alte exemple! 7. Descrieți rolurile pe care trebuie să le
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate cu palma sau cu creionul în catedră 11 4 15 2. îndreaptă degetul arătător spre elevul indisciplinat 5 1 6 3. bate din picior 5 3 8 4. își orientează corpul către elevul neatent 8 14 22 5. își încruntă sau ridică sprâncenele 7 1 8 6. își concentrează privirea către elevul indisciplinat 6 7 13 7. se deplasează către elevul neatent 3 16 19 8. așteaptă cu mâinile încrucișate, pe șolduri etc. 5 4 9 Total 50 50 100
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate cu palma sau cu creionul în catedră 14 3 17 2. îndreaptă degetul arătător spre elevul indisciplinat 4 1 5 3. bate din picior 5 1 6 4. își orientează corpul către elevul neatent 7 15 22 5. își încruntă sau ridică sprâncenele 6 4 10 6. își concentrează privirea către elevul indisciplinat 5 9 14 7. se deplasează către elevul neatent 2 10 12 8. așteaptă cu mâinile încrucișate, pe șolduri etc. 7 7 14 Total 50 50 100
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate cu palma sau cu creionul în catedră 12 3 15 2. îndreaptă degetul arătător spre elevul indisciplinat 5 1 6 3. bate din picior 7 5 12 4. își orientează corpul către elevul neatent 8 12 20 5. își încruntă sau ridică sprâncenele 6 1 7 6. își concentrează privirea către elevul indisciplinat 4 7 11 7. se deplasează către elevul neatent 1 16 17 8. așteaptă cu mâinile încrucișate, pe șolduri etc. 7 5 12 Total 50 50 100
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate cu palma sau cu creionul în catedră 13 4 17 2. îndreaptă degetul arătător spre elevul indisciplinat 4 0 4 3. bate din picior 6 0 6 4. își orientează corpul către elevul neatent 11 14 25 5. își încruntă sau ridică sprâncenele 6 3 9 6. își concentrează privirea către elevul indisciplinat 1 8 9 7. se deplasează către elevul neatent 2 15 17 8. așteaptă cu mâinile încrucișate, pe șolduri etc. 7 6 13 Total 50 50 100
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate cu palma sau cu creionul în catedră 11 4 15 2. îndreaptă degetul arătător spre elevul indisciplinat 5 1 6 3. bate din picior 5 3 8 4. își orientează corpul către elevul neatent 8 14 22 5. își încruntă sau ridică sprâncenele 7 1 8 6. își concentrează privirea către elevul indisciplinat 6 7 13 7. se deplasează către elevul neatent 3 16 19 8. așteaptă cu mâinile încrucișate, pe șolduri etc. 5 4 9 Total 50 50 100
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
identificată cu Buletinul-legitimație și trecuți om cu om într-un registru ca prezenți la ședința publică, publicul a fost lăsat să pătrundă în sală. Instanța, în mod solemn, rece în ceea ce se întâmpla, a făcut apelul martorilor, i-a privit încruntat pe fiecare și a intrat în... deliberare. Imediat apoi a cerut evacuarea sălii. Motivul? Secretul Statului! S-a aflat mai târziu că întreg procesul a fost o parodie, în dauna acuzaților. — Susnumitul este bine cunoscut ca element dușmănos al clasei
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
-l mai văzusem demult pe domnu’ Trandafir... Îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care și-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit... O vorbă de duh chinezească spune cam așa: Dă-i unui om un pește și-i vei potoli foamea o zi. Învață-l să pescuiască și va fi sătul toată viața. În spatele fiecăruia
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]