2,340 matches
-
cred despre mine că sunt relativ liberal și deschis la minte, dar trebuie să mărturisesc o jenă instinctivă la vederea tânărului aceluia machiat, care se învârtea efeminat prin cameră. Chiar și felul în care stă e enervant de feminin- se încruntă un pic când se așază pe scaun și-și încrucișează picioarele, privindu-te pe sub gene. Stacey mi-a spus că uneori poartă chiar și rochii acasă, dar s-a gândit că ni s-ar putea părea un pic șocant. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat? ― Țțț! Prin corespondență. Eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de ciudată azi Florence, orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o anumită vârstă intervine re-sem-na-rea. Îngropi în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și nu mă supăra. Te-ai purtat bine toată seara, ai lăsat o impresie admirabilă și tocmai acum... Ce vrei să-și închipuie dumnealor despre tine? Dascălu se încruntă. ― Ai de gând să-l iei și pe el? ― De ce nu? Mirciulică participă la toate evenimentele importante din viața mea. Nu-l pot părăsi acum. ― Ei asta-i! Mai cărăm și animalu'! Bătrâna își țuguie buzele ofensată. ― În primul rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi închipui că voi putea compensa lipsa de sentiment. ― Presupun că doamna Lupu a rămas la primul punct de vedere. ― Din păcate. ― O cunoașteți de mult? ― Relativ. Am întîlnit-o în 1965 la Ambasador, cu ocazia unui dejun de afaceri. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Dejun de afaceri?! ― N-ați știut că doamna Lupu este una din puținele dumneavoastră specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva nou. În artă, asta mi se pare esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând. Se puseră la cină. - Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-tale, cu care îmbli la vînat? - La ce-ți trebuie s-o știi? zise el încruntînd sprâncenele. - Știi pre bine, - răspunse fata - că nu vreau ca s-o știu de cât numai ia așa ca s-o știu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. - Știi tu, că nu mă împotrivesc ție niciodată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scrisoarea și, de acolo, să încerc să văd ce vede el, Oricum, o săptămână de urmărire mi se pare prea mult timp, spuse primul adjutant, dacă lucrăm bine, după trei zile îl avem pe punctul de a exploda. Șeful își încruntă sprâncenele, era pe punctul de a insista O săptămână, am spus că va fi o săptămână și va fi o săptămână, dar își aminti de ministrul de interne, nu-și aducea aminte dacă el ceruse în mod expres rezultate rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ani. Ești atât de drăguță. Hai să-ți vând un pont. —Ce? am Întrebat-o eu. Țelul tău ar trebui să fie să-l ții pe soțul tău departe de tipele care sunt cunoscute ca Vânătoare de Soți. M-am Încruntat la ea, cu un aer confuz. Lauren Îmi explică: — Știi tu, acele fete foarte rele care nu fac decât să alerge după soții altora. Devii conștientă de existența lor numai odată ce te-ai măritat. Termină! am râs eu nervos. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea anterioară se strecură Înapoi. Este Sophia, pe tine te caută. Hunter luă telefonul. În timp ce o asculta pe Sophia, Începu să se Încrunte. Crezi că nu poți face nimic? Of, Doamne... nu, chiar nu mă atrage gândul de a mă Întoarce la Paris săptămâna viitoare. Abia m-am Întors la New York... Nu am mai văzut-o pe Sylvie de săptămâni Întregi... Nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mesaj pe monitorul de la BlackBerry. Scria: Căutarea dvs. - G. Monterey - nu se regăsește În nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la mesaj și se Încruntă. Mi-a luat BlackBerry-ul și a tastat de mai multe ori la micuțul aparat, Încercând mai multe versiuni diferite ale numelui. Nu a apărut nimic. —Bărbatul care nu poate fi găsit pe GOOGLE. Dumnezeule, ce interesant, spuse ea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
minunată, dar eu aveam pata pusă pe Hunter. Nu puteam să-l las să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân furioasă pe el la nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
model de amabilitate și bună purtare. — Ah, a spus el, celebrul unchi Nat. Tom vorbește des despre tine. — Acum sunt doar Nathan, i-am replicat. Am abandonat chestia cu unchiul acum câteva ore. — „Doar Nathan“, mi-a întors-o Harry, încruntându-se cu prefăcută consternare, sau „Nathan“, pur și simplu. Nu înțeleg. — Nathan, am zis. Nathan Glass. Harry și-a dus un deget la bărbie, adoptând poza unui om căzut pe gânduri. — Ce interesant. Tom Wood și Nathan Glass. Wood și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
posibile, m-am gândit că ar putea-o chiar scoate pentru totdeauna din tăcere. Până la cina de la Rocco’s, s-a purtat impecabil. Tot ce i-am cerut a făcut cuminte și de bunăvoie și fruntea nu i s-a încruntat nici o singură dată. Dar Tom, într-un rar acces de imprudență, a scăpat brusc vestea iminentei plecări în Vermont, la doar câteva minute după ce ne-am așezat la masă. Fără nici o pregătire, fără propaganda care să laude minunățiile din Burlington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce ne-am așezat la masă. Fără nici o pregătire, fără propaganda care să laude minunățiile din Burlington, fără nici un argument pentru care era mai bine să locuiască la Pamela decât împreună cu cei doi unchi din Brooklyn. Atunci am văzut-o încruntându-se pentru prima dată, apoi plângând pentru prima dată, apoi stând bosumflată cea mai mare parte a mesei. Oricât îi era de foame, nici nu s-a atins de pizza care i-a fost așezată dinainte și doar vorbăria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-nceput. — Există multe povești, mai ales filozofice, despre oameni care nu mai știu când visează și când sunt treji. Dar nu de vise e vorba, visele le știu, separat, și-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi spunea ceva, dar nu de bine, apoi își aminti o ființă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi spunea ceva, dar nu de bine, apoi își aminti o ființă mică și oarecare, îmbrăcată cam sărăcăcios, care fusese la ei la o petrecere dată de Mișu. Într-adevăr, fratele ei se ocupase mult de ea, asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu siguranță, ar fi fost mulți, dacă totul reușea, astfel că meritau investiți. Voia să aibă avere proprie, ca să se facă pictor. Îi pomenise ceva în acest sens avocatului. — Restul l-am aflat de la Alexandru, fiul lui Hristea Livezeanu. Generalul încruntă foarte puțin sprâncenele, iar Costache, care-l știa de pe vremuri, de când era Prefect, crezu că înțelege ce spune de parcă i-ar fi auzit gândurile: Are faimă de coureur, dar nu-i băiat rău. Și sunt prieten cu familia lui. — Mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
predea, de-aici i s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul corect, spuse binedispus Generalul Algiu, iar Costache se încruntă.Te deranjează dacă fumez? Și-și aprinse o pipă, iar musafirul îl secondă, însă cu o țigară de foi. — E drept că numai întâmplarea m-a ajutat să dau peste un element în plus. Pentru dumneata cuvintele erau scrise așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
proști, modestia este un baraj incomod și inutil. Niciodată nu vor reuși oamenii să-și flateze îndeajuns ignoranța. Se resping vanitățile, se atrag vacuitățile. O zi în care nu bați un prost e o zi pierdută. Când tace, prostul e încruntat. Când vorbește, e ridicol. În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri, deocamdată, cu un Waterloo. Unii nu sunt săraci decât cu duhul. Imbecilii sunt oameni cu vocație serioasă. Dar mai găsești printre ei și câte un cabotin. Imbecilii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
substanțial al tehnicii electronice de vârf. Când concurența cu internetul va deveni umilitoare pentru noi, nu ne va rămâne decât să-l scoatem din priză. Insomniile ne-au împins spre progres. Iar el, spre alte obsesii. Ne strecurăm tot mai încruntați printre cacofoniile vieții. Suntem foarte agitați. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. Stresul - adică senzația că locuim unul în marsupiul celuilalt. Suntem stresați pentru că toți vor să facă ordine în viața celorlalți. Lumea actuală pare un film
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea a agramatismului și a prostului gust. Omul precar își leagă speranța mântuirii de tehnologie. Am intrat în mileniul al treilea încruntați precum taurii la coridă. Mă tem că globalizarea va însemna tot singurătate. Dar călcându-ne pe bombeuri. În privința alienării, societatea de consum s-a dovedit a fi cea mai eficientă ideologie. Singurul progres al condiției umane pare a fi cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]