2,372 matches
-
bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe care o adoptau față de el chiar și cei care-l Îndrăgeau. Mă silesc, cuprins de o repulsie Îngrozitoare, să-mi amintesc comentariile sarcastice pe care le făcea Monsieur Noyer, preceptorul meu elvețian (altminteri un om cu suflet bun) asupra celei mai bune compoziții a unchiului, o romanță cu muzica și textul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Desigur“, a răspuns Mstislav Valerianovici. „Avea un talent excepțional. Nu știu cum era ca profesor, dar știu că tu ai fost cel mai prost elev al lui.“ Capitolul 5 1 Am observat deseori că după ce Îmi Înzestrasem personajele mele cu vreun lucru Îndrăgit din trecutul meu, acesta se ofilea, pierzându-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
autorii de limbă engleză introduceau modificări În nomenclatură, ca urmare a unei aplicări stricte a legii priorității și a modificărilor taxonomice bazate pe studiul microscopic al organelor. Germanii au făcut tot posibilul ca să ignore noile curente și au continuat să Îndrăgească partea filatelică a entomologiei. Grija lor pentru „colecționarul obișnuit care nu trebuie să ajungă să facă disecții“ este comparabilă cu felul În care editorii nervoși de romane populare Îl răsfață pe „cititorul mediu“ - care nu trebuie să ajungă să gândească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Fonograful familiei pus În funcțiune, odată cu lăsarea serii, era o altă mașinărie muzicală pe care o auzeam răzbătând prin versul meu. Pe veranda unde se adunau rudele și prietenii noștri, emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu. Născut, prin operație cezariană, la zece luni și jumătate după mine, pe 12 martie 1900, s-a maturizat mai devreme decât mine și fizic părea mai mare. Ne-am jucat rareori Împreună, el fiind indiferent față de aproape tot ce Îndrăgeam eu - trenulețe, pistoale de jucărie, Piei Roșii, fluturi roșii. Pe la șase, șapte ani, a făcut pentru Napoleon o pasiune ce friza venerația, Încurajată de Mademoiselle, și Își lua cu el În pat un mic bust de bronz al lui. Eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mișcări lente și multiple, groaznic de enervante când nu erai de acord cu el, și Încântătoare și liniștitoare, În caz contrar. Am purtat cu el multe bătălii politice, a căror Înverșunare dispărea invariabil când reveneam la poeții pe care-i Îndrăgeam amândoi. Astăzi nu este un necunoscut În cercul lui, ceea ce - recunosc sincer - nu Înseamnă mai nimic, dar e drept că și eu mă străduiesc să-i ascund identitatea; mă voi referi la el cu numele de „Nesbit“, după cum l-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte Îndrăgită de cei care fac publicitate autorilor pe coperțile cărților sunt listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei - două noțiuni bineînțeles cu mult mai importante decât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
La rândul ei, Doina, căreia îi povestisem tot ce știam și credeam despre tanti Manea, arătându-i-o într-o fotografie (de grup, de familie, în fine, dar pentru puțină vreme reunită, pe care o făcusem atunci, în 1956), a îndrăgit-o. Un fel de telepatie între două femei extraordinare. Din când în când, îi scriam câteva rânduri, pe care mama ni le traducea. A murit în iulie 1979 (la 84 de ani), pare-se chiar în ziua în care - mobilizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
125). E adevărat, valsul în do major al lui Johann Strauss, despre care eseistul afirmă cu suverană dreptate că este una din capodoperele muzicii, demnă de a fi așezată în preajma lui Mozart, are ceva ce îngăduie evocarea lui în legătură cu valsul îndrăgit de Pantazi. Regret doar, păstrând firește toate proporțiile, că, pentru apărarea acestei așezări, N. Steinhardt își ia o precauție excesivă, anume : „Eventualei întrebări (și dojane) cum de poate fi așezat alături de Mozart sau de Bach un simplu vals, i-aș
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
roi d’Yvetot”. De ce ar fi „simplu vals” valsul în do major al lui Strauss și nu ar fi „simplu menuet” un menuet de Mozart ? Atâta doar : tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Regina nopții din opera Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a constituit într-un adevărat triumf londonez. Acest fapt nu poate decât să-i bucure pe toți cei care iubesc muzica, în general, și pe cei care au îndrăgit prestațiile ei artistice cunoscute, în special. Totodată, gestul de a ne comunica și nouă marile ei împliniri ilustrează modestia interpretei și că ține (spre cinstea ei) să nu uite niciodată de unde a plecat, față de alții mai puțin merituoși, dar cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
au apelat-o și în plină epocă stalinistă toți colegii) este prima pe scena ieșeană în rolul principal din Traviata și la premiera din decembrie 1956. De altfel, domeniul în care și-a găsit consacrarea (și pe care l-a îndrăgit cel mai mult) i-a adus și cele mai mari satisfacții. Și nici nu putea să fie altfel, deoarece, fiind dotată cu un simț muzical de excepție, dublat de o pregătire temeinică obținută din școlile urmate, unde s-a pregătit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la revanșă, altădată. Vigoarea și robustețea glasurilor celor doi colegi, care din când în când ne devin oaspeți, îi mobilizează la înaltă performanță și pe ceilalți interpreți, cum s-a văzut. Când apar în distribuție, devin de fiecare dată din ce în ce mai îndrăgiți de toți colegii, dar mai ales de exigenții spectatori ieșeni. Felicitări și îi așteptăm cu drag! PESCUITORII DE PERLE- PREMIERĂ IEȘEANĂ Aspect din spectacol Când în 1838 se năștea Georges Bizet, curentul romantic ai cărui zori apăruseră cu opt ani
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ample, care au făcut din acest rol o adevărată creație. Așa au fost de pildă: Laurian Nicolau, George Popa, Cornel Solovăstru și Cristian Waks care s-au impus împreună cu alți colegi de distribuție, menținând astfel pe afiș acest opus verdian îndrăgit de publicul ieșean. Solistul Octavian Dumitru, debutant la reprezentația urmărită, a părut un cântăreț disciplinat, cu siguranță muzicală, impunător din punct de vedere vizual, dar comparativ cu cei enumerați a avut de depășit greu un handicap. Dacă pentru Laurian Nicolau
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
profesor urmărea cele mai bune rezultate de la noi. Începuse prigoana de tot felul a intelectualilor și noi, în clasele mai mari de acum, îi înțelegeam, tacit. Eram nevoiți să fim silitori, îngrijorați să nu ne schimbe profesorii pe care îi îndrăgisem (îi cunoșteam deja), și să nu vină alții necunoscuți cu alte metode, despre care ne parveneau vești proaste, de la colegi din alte licee. Ne dăm seama astăzi, curios, că ne preocupa continuitatea la catedră a dascălilor. Mai scăpa și câte
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pentru a avea cine să vă apere. E cam pustiu aici, în 117 casa asta. Dacă vă aduceți băiatul se poate juca cu fiul meu. Cred că au cam aceeași vârstă. Pe cățel l-am botezat Miki și l-am îndrăgit din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe mari, semn că va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai oprea. Am vorbit despre examenele pe care le aveam, despre profesori, ne-am amuzat de diferite întâmplări de prin comune. Fosta mea primăriță era o persoană veselă și pozitivă, glumea aproape mereu, de aceea era greu să nu o îndrăgesc, iar timpul trecea plăcut în compania ei. Pe nesimțite, totul s-a cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se zărea câte o lumină slabă de la o lumânare sau de la o lampă cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă gândeam nicidecum la această Operă! Nu aș fi putut să-mi imaginez că Domnul m-ar alege
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu don Scapini și don Pighi. Dacă avea ocazia, o făcea pe hamalul în micul port fluvial de la San Lorenzo. Ca plată, pentru munca lui, primea puțin pește și niște zarzavaturi. Doamna Fabbro, care a început de-acum să-l îndrăgească pe acel tinerel atât de bun, dorind să-l ajute și să-l ospăteze la prânz fără a-l face să se simtă stânjenit, i-a cerut să facă niște repetiții cu fiul ei Emilio, elev de gimnaziu. Probabil, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu o ușoară urmă de orgoliu: «Toți mă iubeau. Și, cu trecerea timpului, devenisem stăpânul situației». Și, într-adevăr, după primele încercări de a-și bate joc de acel bun tânăr, serviabil și evlavios, camarazii săi au început să-l îndrăgească și să-l respecte. Ajungea prezența sa pentru a da un ton diferit conversației. Dacă discursul aluneca spre subiecte tendențioase ori hazlii, la apariția sa, auzea șoptindu-se o pasare de cuvinte: «Să schimbăm vorba, că vine Calabria». Apoi, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Francesco a intrat în lupta politică, intervenind în adunări, luând cuvântul, și nu atât pentru a-și apăra privilegiile sale, cât pentru a contrasta capriciile unor încurcă-lume. Dar la mitinguri prefera dialogul cu muncitorii săi. E adevărat că toți îl îndrăgeau pentru că nu era arogant, dar pentru arendașii cu părți egale sau simplii arendași el rămânea în continuare un stăpân. Erau doi preoți curajoși, monseniorul Giuseppe Manzini și monseniorul De Mauro, care trăgeau clopotele venețiene, îndemnau adunările de la mitinguri ca să propage
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Natale merg la episcop. Îl văd foarte îngrijorat și preocupat pentru sănătatea prietenului său don Calabria. A spus, cu accent îndurerat, că va aproba «Congregația mixtă», cum vrea don Calabria, dar că se simte constrâns: «O voi aproba, pentru că îl îndrăgesc pe don Calabria și pentru că nu vreau să creez scandaluri în dieceză, dar voi depune în Curie o scrisoare de dezaprobare și de deplorare». Când i s-a adus acest răspuns la cunoștință lui don Calabria, a rămas și mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
părintele don Calabria și acest prim preot al lui a rămas mereu intactă stima și afecțiunea reciprocă. Don Augusto, cunoscând o doamnă înstărită care intenționa să investească o sumă consistentă pentru o operă de binefacere, și-a amintit de dorința îndrăgită de don Calabria și a sfătuit-o să devină instrumentul înfăptuirii acelui vis. Tratativele au fost lungi și anevoioase și pentru că monahii, care erau de naționalitate franceză, nu puteau încheia contracte în Italia. În plus mai erau și alte Instituții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rafalelor de mitralieră și bombardamentelor aeriene. Chiar în ziua eliberării Romei, 5 iunie 1944, o grenadă a lovit construcția: sunt niște răniți dintre copiii interni. Cel mai grav este Claudio Amati. Moare puțin mai târziu. Un băiat pe care îl îndrăgeau toți pentru bunătatea și gentilețea sa. Nimeni nu suspecta că s-a refugiat în colegiu pentru că era evreu. Probabil a fost unicul băiat, dintre oaspeții Caselor lui don Calabria, care și-a pierdut viața din cauza bombardamentelor. Roma e în sfârșit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ce mângâiere și ce pace, chiar și în încercări, să știi că totul e voit și învoit de Tatăl nostru ceresc, și că în toate putem vedea motivul, chiar și în încercări, fiind liniștiți, pentru că bunul Părinte ne iubește și ne îndrăgește, ne susține și ne pregătește răsplata în fericirea sa veșnică. - Jertfa, atunci când e binecuvântată de Domnul și e unită cu rugăciunea și cu spiritul de caritate, este vioiciunea cea mai prețioasă pe care creștinul o poate pune la dispoziția lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]