2,404 matches
-
copilărie. Și eu am terminat liceul la Mircea cel Bătrân dar nam făcut cu Neacșu m-a ferit Dumnezeu! Am făcut în schimb cu doamna Mugioiu, soția profesorului de franceză care era un pedagog excelent. Ea m-a făcut să îndrăgesc matematica și să mi se pară cea mai ușoară materie, bineînțeles dacă înțelegi toate legile ei de bază. Acum Neli în Canada proiectează și execută strunguri uriașe care rectifică piese de 100 de tone. Este clar și era lămurit din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jucat tu, câștigam fără probleme, mereu îi batem pe bătrâni. Laur le povestește: - Ce credeți voi, că nu mai știu s-alerg? La cămin avem un teren pe zgură, unde mereu jucăm fotbal, de aceea n-am uitat acest joc îndrăgit de toți băieții. Pleacă acasă să se spele și nu după mult timp se întâlnesc la o șuetă. Marinică, un amic de seama lui, plin de planuri ca întotdeauna îi propune: Când ies fetele la plimbare, eu mă iau de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru din care râd spre soare holdele mănoase și dă-n miresme liliacul. Lucreția IONESCU BUICIUC <biography> Am absolvit Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară din Iași, și de Jurnalism la București. Am fost redactor-șef la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era un tip foarte cumpătat (fiind adventist) și nu întrecea măsura în nici o privință. Era cu totul altfel decât bunul Spirică Anastasescu de pe vremuri, care organiza mese și cherneze copioase și vesele pe cheltuiala lui. Cu toate acestea, Virgil îl îndrăgea la fel de mult pe noul său prieten, găsindu-l cât se poate de agreabil și de interesant. Bucureșteanul avea un fel de-a fi al lui deloc convențional și un mod propriu de a vedea lumea, era citit și foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
refuza ceva? Semeni atît de mult cu mama ta: aceeași Încăpățînare, aceeași frumusețe. - Dacă Îți cer să-mi spui Întreg adevărul, mi-l vei spune? - Da. Ți-l datorez. Vino. O luă sus pe pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de mult, la răspîntia Între cer, pămînt și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul în familie. Metroul care pleacă la ore fixe, celularul și e-mail-ul, aceste minunate invenții ale științei au substituit cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape că nici nu mai știu ce îndrăgesc mai mult: metroul, în care mă gândesc la ea tot timpul, celularul, pe care-l privesc minute întregi și-l simt cum pulsează la mine în palmă, când aștept telefon de la ea... Sau pe ea însăși, a cărei prezență e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa au convins-o în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea și lipsa de afecțiune a mamei. Pentru că Maurizio a îndrăgit-o pe loc pe Pulcheria, din prima zi când a văzut-o evoluând grațios la bârnă. Și ar fi făcut pentru ea aproape orice i-ar fi cerut, în măsura în care aceasta nu i-ar fi tulburat echilibrul său mărunt și suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
M-am iubit cu ea așa cum m-a învățat ea că se iubesc oamenii. Și mai cred că și ea avea ceva pentru mine, cu toată înfățișarea mea respingătoare și hâdă de maimuță antropomorfă. De altfel, din primul moment am îndrăgit-o, am simțit-o foarte aproape. Nu am mai simțit pentru nimeni așa ceva. Nu știu ce a însemnat pentru ea, dar eu am fost fericit în sensul pe care oamenii îl atribuie acestui cuvânt. Și ăsta este unul dintre puținele cuvinte abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adevăr are voie sau îl supuneau la o nouă încercare. Dar toate astea au trecut și s-a trezit, într-o zi, acceptat fără rezerve, de parcă ar fi fost al lor dintotdeauna. Ar fi fost și greu să nu-l îndrăgească. De cînd sînt lupi pe lume, altul ca el nu s-a mai întîlnit. Lupino n-a ieșit niciodată din cuvîntul familiei adoptive. Nu s-a bătut vreodată serios cu ceilalți băieți, n-a ripostat la admonestări. La început, deși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să știi. Voi pleca departe, în lume, să-mi caut familia. Trecutul meu nu începe aici, și trebuie să aflu de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altceva. Dar era Încredințat că Veniero acorda o mare atenție fiecărui cuvânt. — Nu, messer Alighieri. Eu sunt un om al mării. Totuși, curând am descoperit În sentimentele sale o anumită afinitate cu ale mele, care m-a făcut să Îl Îndrăgesc. Împărtășim o aceeași pasiune, cu siguranță nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bodyguardul de la intrare. — Asta e ultima ta șansă, m-a pisat Bea în vreme ce ne îndreptam către bar, adică acolo unde Randall aștepta să primească o nouă halbă de bere. Pasiunea noastră devenise, de fapt, pasiunea mea; Bea începuse să-l îndrăgească pe Harry, care se ținuse, fără să obosească, tot anul după coada ei. Ne-am așezat la bar cu spatele către Randall, străduindu-ne cu disperare să părem relaxate și chinuindu-ne să ne facem un plan de atac, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
diverselor emisiuni de televiziune să ne includă conceptele, se zbătea pentru vânzarea drepturilor de ecranizare. — Bine, o să vorbesc cu ea atunci. Mulțumesc, Gregory. A urmat o bătaie la ușă și noul meu asistent, David, a băgat capul în birou. Îl îndrăgisem pe David de când îl văzusem prima oară. Era un tip isteț, ultra-competent și muncitor, care tocmai absolvise de la universitatea Northwestern. David plutise la Grant Books, fără un rol precis, după ce editorul care-l angajase inițial își dăduse brusc demisia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Costul specific al Înțelegerii mecanismului naturii, după ce l-am detaliat și catalogat cu succes, constă În primul rând În percepția pe care o are despre el omul de rând, În capacitatea lui sau a ei de a-l suporta sau Îndrăgi, nicidecum de a-l socoti o provocare, o sfidare, un potrivnic. Selectarea din realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
umană În Întregul ei, mai cumplită decât cea mai cumplită catastrofă naturală; am fi văduviți de suflet, am pierde orice plăcere și motivație de a trăi. Și nu este singurul domeniu În care, așa cum se Întâmplă și cu insidiosul computer Îndrăgit de suporterii literaturii științifico-fantastice, o anume ofertă consacrată social sau cultural - care poate fi valabilă sau pozitivă În contextul ei social sau cultural - se extinde până la individ; este Însă unul dintre cele mai devitalizante. Majoritatea artiștilor maturi știu că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și cuvintele pe pagină și scenele evocate de ele, atunci când sunt citite. Răsturnarea aceasta interioară sau mentală a mișcării reale, comună oricărei călătorii, se apropie foarte mult de ceea ce Îndrăgesc nespus În toate artele narative de la roman la cinema: cu alte cuvinte, mișcarea de la un prezent vizibil spre un viitor ascuns. Motivul pentru care pădurile oferă această experiență - În mod firesc și atât de intens - stă, fără Îndoială, În caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray Pinker nu-mi dăduse și un nume. — Mulțumesc spuse femeia. Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis de laborator? Tremura toată, în ciuda durității afișate. Am îndrăgit-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urăște de moarte, mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor, cei cărora li s-a urât cu binele, genul de tipi în pielea cărora n-ai vrea să fii niciodată. Eram din nou o celebritate locală. Raportul meu de activitate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor, cei cărora li s-a urât cu binele, genul de tipi în pielea cărora n-ai vrea să fii niciodată. Eram din nou o celebritate locală. Raportul meu de activitate din prima lună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva cu plăcere, a zis și m-a urmat în casă. Am văzut atunci fiecare cameră prin ochii lui, care erau obișnuiți cu spațiile mari și frumoase ale palatelor și ale templelor. Camera din față, camera mea, pe care o îndrăgeam nespus pentru culorile vesele de pe pereți, dintr-odată mi s-a părut mică și pustie și am fost bucuroasă că a trecut repede prin ea. Camera lui Benia era mai mare și avea mobilă așa cum vezi doar în marile case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră să mă cunosc mai bine și să-i îndrăgesc mai tare. Cu unii a fost ceva mai simplu, mai ales că Domnul Andrei și Călugărul mi-au fost de mare folos șoptindu-le că, din moment ce-mi revenisem, însemna că mă împăcasem cu Moașa. Numai Mopsul, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bice. Numai robul negru Auta dădu răspunsuri care plăcură puternicului stăpân. Întrebat cum este lumea, robul a răspuns: "Cum vrem s-o vedem!" De la început luîndu-l la sine din glumă, în cele din urmă Marele Preot îl păstră și îl îndrăgi. Toată lumea în Marele Oraș și în toată țara vorbea ca de o țicneală, dar vorbea numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acuma vrei să zburăm pe pămînt? - Acuma da. Acum nimeni nu te va arde pe rug pentru că mă iubești, nici pe mine nu mă va tăia nimeni în șaptezeci de bucăți să mă arunce în gunoaiele orașului pentru că te-am îndrăgit. - Nu-ți pare rău de Atlantida? o întrebă Auta. Nefert nu-i răspunse; privi numai steaua uriașă cu pete albastre și verzui care plutea în cerul negru. Viața omului nu e menită unei cutii, oricât de încăpătoare sau plăcută. Chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]