3,465 matches
-
Ovidiu Genaru, fără ca acest cadru să constituie un impediment de vreun fel: Am avut o iubită din antologia unui cartier mărginaș, fiindcă E o seară pentru sufletele femeilor din provincie și atunci iubirea sub flori de panică îi lasă pe îndrăgostiți două cenuși, până când cad povestind epidemia de tine sau până la Ultimul Ovidiu al fantasmelor / ultima tu. Scrise în vers liber, care permite diafragmei sufletului și a gândului să se exprime în voie, în versurile lui Ovidiu Genaru exultă dragostea artistului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea pe care i-o dă șansa veșniciei. Adierile meditative din primele volume sunt la fel de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mâini cu mirare, cu iarbă pe pleoape, în zori, peste plaur și printre gheizere fără sfârșit / Prin filtrata lumină de la arteziene - perechea primordială sau doar cea ideală, trecând prin zona galactică, spre steaua din vis, printre nuferi îmbobociți, pe unde îndrăgostiții sunt călăuziți de miracole, de întâmplări și de fulger, universul acesta amintind de imaginile selenare din Sărmanul Dionis al lui Eminescu. După cum am mai arătat și cu privire la alte cărți ale lui Emilian Marcu, influența barocului este sesizabilă și aici, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de-al doilea fiind reper, termen de comparație, areal din care sunt selectate datele cu ajutorul cărora se întocmește imaginea desăvârșirii (Ce trup frumos de fată tot cată să se mire / În trupul meu ca-n trupul unui mit?), dar ochiul îndrăgostitului are forță cvasidemiurgică, idee regăsită, de pildă, la Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, după care metamorfozele privirii nu ni-l dezvăluie doar pe acela care privește; ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
S-aprinde-n chip de lumânare...; Nu mor de tot de-atâta așteptare..., capabile să certifice existența acestui sentiment. Un asemenea gest-argument aduce, spre exemplu, Roland Barthes, când afirmă: „Sunt îndrăgostit? - Da, de vreme ce aștept”. Celălalt, el nu așteaptă niciodată (...) Identitatea fatală a îndrăgostitului nu-i nimic decât: sunt cel care așteaptă, iar, în sprijinul acestei aserțiuni, eseistul francez spune pilda mandarinului îndrăgostit, care își așteaptă curtezana nouăzeci și nouă dintre cele o sută de nopți impuse de aceasta, iar apoi pleacă, știind că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sens. E vorba de un aparent sacrificiu, fiindcă, de fapt, prezența magicei cifre trei în ritualul zidirii iubirii în celălalt, al întrupării, combinând urme de eresuri, de basme, de mit se face la limita dintre sacrificiu și sacrilegiu, din moment ce metamorfoza îndrăgostitului e ambiguă, ca și starea de imponderabilitate pe care i-o induce dragostea: De trei ori trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă bună (...) / a trebuit să devin de trei ori / jumătate de om, jumătate de șarpe-cu-Lună. Iubirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și tăceam, ascunzînd-o. Această complicitate ne apropia mai mult decât ar fi făcut-o lucrurile pe față. Dețineam un secret și împreună trebuia să-l păzim cu grijă. În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-o parte când în alta, râdea zglobiu, se strîn-gea de brațul meu. ― Ah, îmi vine să alerg nebunește, să mă iau la întrecere cu locomotiva, zise ea trăgând aer mult în piept. Am văzut într-un film cum doi îndrăgostiți alergau pe o plajă. Așa aș vrea acum ― să alerg ca ei. Dar unde-i plaja? Doamne, ce frumoasă trebuie să fie marea! ― Cum, tu n-ai văzut încă marea? ― Nu, Dor, închipuiește-ți. Dacă-ai ști ce rău îmi pare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă. ― Cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Lacul”, putem remarca un element principal al cadrului naturalluna, regina planului cosmic, marcă a ascensiunii și desprinderii de contingent. Această lampă a nopții poate fi asemănată fie cu o forță a naturii extrem de puternice, care-i protejează pe cei doi îndrăgostiți, fie chiar cu iubita imaginară. Asemenea fiecăruia dintre noi, care nu putem trăi, cunoaște, sau iubi fără lumină, la fel și eul liric, în lumea creației, a imaginației, nu poate trăi fără această iubită. Un alt element comun celor două
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în lumea creației, a imaginației, nu poate trăi fără această iubită. Un alt element comun celor două poeme anterior amintite este o cetate în care nu oricine poate pătrunde: este vorba de codru. Acest codru pare să îi protejeze pe îndrăgostiți și să îi izoleze de restul lumii. Astfel se creează o atmosferă de siguranță, echilibru și protecție : ”Codru-și bate frunza lin”, “ Lacul codrilor albastru, / Nuferi galbeni îl încarcă.” Acest cadru natural este pus în relief prin adverbul de mod
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să-mi cadă lin pe piept” - acest simplu adverb reprezintă nucleul atmosferelor din cele două poeme; se creează astfel o liniște blândă, sacră, ideală pentru acest colț de rai. În final, ambele opere sugerează dezamăgirea și neîmplinirea eului liric. Așadar, îndrăgostitului nu îi mai rămâne decât să aștepte privind către văzduh... Rotariu Alexandru Școala Gimnazială Rediu Monolog Hmm! Eu parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
senzație de privațiune, care m-a făcut mai disponibil și mi-a îngăduit, atât din nevoie, cât și din curiozitate, să mă leg mai mult de câteva femei. Fiindcă simțeam nevoia să iubesc și să fiu iubit, m-am crezut îndrăgostit de-a binelea. Cu alte cuvinte, am făcut pe prostul. Mă surprindeam punând adesea o întrebare pe care până atunci, ca orice bărbat cu experiență, o evitasem întotdeauna. Mă auzeam spunând: "Mă iubești?" Știți că în asemenea situație obiceiul cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților îndrăgostiți; o parte - prin direcția opusă. Când s-a ajuns cu trasul năvodului la marginea apei, pe iarbă, Ion și iubita lui s-au trezit. Luați prin surprindere, mai întâi s-au cam speriat. Au stat liniștiți. Să vadă,întâi, despre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spre întâmplările melodramatice. Adesea, după ce-și întindea rufele, plângea și compunea cântece triste. Grase și lălâi, fetele Straticăi mugeau apoi în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele de sticlă groasă ale ochelarilor și pe mătușa Ruth, care tremura din cap, să plângă. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Dar Julius n-avea de unde ști că Arminda n-o să vină. În după-amiaza aceea și că Susan era la golf cu Juan Lucas. Și cu atît mai puțin știa, nici nu bănuia măcar, că o să dea peste o pereche de Îndrăgostiți pe coridorul care ducea spre la suite, chiar În fața ușii. Ei nu l-au văzut, deși se pupau cu frică, uitîndu-se În toate părțile și riscînd să rămînă sașii din pricina acestui efort sau a curentului de pe coridor. Julius nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
delă sarea desăvârșită. Că el nu era o sursă de cunoaștere, ci una de (sublim-ridicol) di ver tis ment. Nu era un maestru adevărat, dar atingea mira culosul în mimarea calității de maestru în aseme nea măsură încât, ca unor îndrăgostiți, nu ne mai păsa dacă suntem mințiți, atâta vreme cât minciuna era frumoasă. Și cu cât entuziasm pornea la treabă de fiecare dată! Se lansa în proiecte ce mereu se dezumflau pe drum, care de care mai fantaste. Merită să poves tesc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
obrazul, că, adică, ce-a crezut el?, că noi ne ținem de cioace? Vine și seara cu pricina, da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu te-ar fi răbdat inima să nu-l primești în casă. Îndrăgostitul nostru, nu și nu, că el se duce la ntâlnire, da’ ne roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el pleacă așa, fără nimic, că pân’ la tramvai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din nou spre soră. — Nu, spuse Weber. Nu era așa. Și peste un an va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
praznic. Ce șanse sunt să se întâmple așa ceva? Cel puțin, Bonnie se ține de cuvânt. Crede că o să-i salveze sufletul lui Mark. Poate că asta face. În fiecare duminică se îmbracă frumos și colindă bisericile, ca un cuplu de îndrăgostiți dintr-un manual de pe vremea pionierilor. Dac-ar face sex după, s-ar simți ca-n rai. Dar după slujbă îl așteaptă în cel mai fericit caz o gustare bună. Se duc la Phil sau la Hearth Stone, locuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]