13,828 matches
-
să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi. Află tu, Saint-Germain, că nu există crimă, artificiu nefast, capcană criminală pe care noi să nu le fi inventat Înaintea voastră, pentru cea mai mare glorie a Dumnezeului nostru care Îndreptățește mijloacele! Câte capete Încoronate nu am făcut noi să cadă În noaptea ce nu are dimineață, În capcane cu mult mai subtile, ca să obținem stăpânirea lumii! Și acum tu vrei să ne Împiedici ca, la un pas de țintă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Stevie o uimi pe Fran. — Lui Phyllis i-a fost greu să înfrunte și varicela. Mai puțin când a avut-o ea. Atunci toată lumea a trebuit să se învârtă în jurul ei. E nevrotică, Fran. — Da, dar o nevrotică cu motive îndreptățite de îngrijorare de data asta. — Îmi pare rău, par o ticăloasă fără inimă, dar tind să simpatizez mai degrabă cu Ralph. El e cel al cărui creier e afectat. Brutalitatea cuvintelor pluti un timp în aer. — Stevie, vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă din acel moment. Observațiile sale indică într-adevăr o estetică postimpresionistă sau, mai exact, preexpresionistă. Însă, privită la scară în context central-european și occidental, reflecția românească asupra artei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fundoianu - printre admiratorii înfocați ai poetului „Agatelor negre“, poeme care circulau în epocă sub formă de copii manuscrise. Numărul 3 conține patru pagini de comentariu - abundent servite de citate ilustrative - despre poezia argheziană (cca. un sfert din sumar), ceea ce îl îndreptățește pe Leon Baconsky să afirme că tinerii admiratori sînt „cei dintîi exegeți cu perspectiva ansamblului ai liricii argheziene de pînă la acea dată”. Același critic sugerează o posibilă pistă a afinităților lui Relgis: acesta își petrecuse anii de școală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de Dorina Grăsoiu în „Bătălia” Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate că „Acceptînd, rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs valoros în cîmpul poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artiștilor plastici Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu și M.H. Maxy. Abia începînd din acest moment se poate vorbi de existența unui grup constructivist românesc. Practic — toți reprezentanții avangardei autohtone se grupează acum în jurul Contimporanului. Sînt doar cîteva dintre motivele care îl îndreptățeau pe regretatul critic de artă Andrei Pintilie să afirme (cf. „Considerații asupra mișcării de avangardă în plastica românească“, reluat în volumul Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, Editura Meridiane, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
psichologic actorul de public și liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume luminile celeste ale celei mai mari arte scenice din cîte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Punct, 75 HP, Integral și unu. Autorul însuși declară, fals condescendent: „Ne vom interesa, în primul rînd, de scriitorii cari intră direct și exclusiv în mișcarea anarhică. Numai un excesiv simț de obiectivitate și o sforțare de largă comprehensiune ne îndreptățesc să cercetăm așa de larg activitatea lor. Producțiunea unor asemenea scriitori nu atinge - atît prin material, cît și prin expresie - nici măcar liminar literatura propriu-zisă. Afară de transcrierea grafică n’are nimic comun cu aceasta”, contrazicîndu-se însă imediat: „Totuși, pentrucă ea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși inteligent și cu o anume fineță, în teoria criticii ca «iubire», mai adăugînd că prin definiție criticul e refractar undei lirice. Sofism înveterat, deoarece prin critic s-ar înțelege tocmai sufletul sensibil la poezie în stare de a-și îndreptăți emoțiile. Cît despre sentințele în sine ale lui Lucian Boz, ele sînt însuflețite de o generozitate necugetată și exprimate cu un verbalism delirant” (p. 914). În opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse omul să se reverse din mâna lui Dumnezeu sporea și mai mult uimirea custozilor de morți în fața Puterii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au sosit la Pavia Gaila și copilul. Totul s-a împlinit după cum a plănuit Gundeperga, dar nu și după dorința lui Rotari. Știam că Teodelapio din Spoleto complota împreună cu alți duci din centrul Italiei împotriva lui, afirmând că nu era îndreptățit să domnească și că trebuia să fie grabnic înlăturat. Motivul era Gaila, rod din sângele spurcat al lui Romilde. Era de neconceput pentru multă lume ca fiica marii prostituate să urce la tron. Și iată că Gundeperga și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În care naziștii utilizaseră gândirea lui Nietzsche nu a fost abuziv: respingând compasiunea, situându-se dincolo de legea morală, instituind dorința și domnia dorinței, gândirea lui Nietzsche, credea el, ducea În chip natural la nazism. Vechimea și diplomele l-ar fi Îndreptățit pe Cohen să fie numit director; a rămas Însă, din proprie voință, În postul de pedagog-șef. A trimis mai multe adrese la inspectoratul școlar, plângându-se de suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ai crezut. La ce probă mai bună aș fi putut fi supusă? N-am fost Helga pentru tine? — Asta-i o întrebare al naibii de grea pentru un gentleman, am spus eu. — Sunt îndreptățită să primesc un răspuns? insistă ea. — Da, ești îndreptățită la un răspuns, am zis eu. Trebuie să răspund afirmativ, dar trebuie să-ți spun că nici eu nu sunt un bărbat cum ar trebui. Judecata mea, simțurile, intuiția, nu sunt exact ce-ar putea să fie. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de la oameni care nu-și propuneau personal să facă nimic, dar erau destul de încrezători în civilizația americană ca să știe că mai existau și alții, mai buni, mai puternici, care să știe ce să facă. Și acești ultimi pomeniți patrioți erau îndreptățiți să fie încrezători. Mă îndoiesc să fi existat vreo societate care să nu aibă oameni tineri și puternici dornici să experimenteze în domeniul omuciderii, cu condiția să nu se acorde pentru asta niște pedepse foarte aspre. Conform ziarelor și radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ce vreți să-l întrebați pe domnul Sun? - Am efectuat niște investigații pe cont propriu și am ajuns la concluzia că în acest oraș se petrec lucruri ciudate. De pildă, faptul că n-am fost lăsat să vizitez centrul mă îndreptățește să... - Domnule, nouă nu ne plac străinii. Dialogul continuă mult și bine. Reporterul se încăpățâna să nu plece, iar caporalul se pregătea să-l pună în dubă și să-l expedieze, când Frank trimise un om să-i șoptească lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
femeie putea fi ofițer. Auzindu-l, Brunetti se hotărî să i se adreseze, cel puțin dacă avea să se afle În raza auditivă a celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele de respect la care o Îndreptățea gradul. Nu pentru prima oară, se replie când Își văzu propriile prejudecăți manifestate la alți oameni. Se angajă În câteva remarci dezlânate cu carabinierii. Ce șanse avea Napoli să câștige În weekendul acela? Avea să mai joace vreodată Maradona? Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fost înconjurată de atât de multe figuri ex voto de ceară de către persoanele recunoscătoare, încât s-a dovedit necesar, în 1401, să se limiteze accesul la ea, în acest caz prin acceptarea de ex voto numai de la cetățenii care erau îndreptățiți să dețină cele mai înalte funcții în cadrul republicii 186. Sensibilitatea răspândită în oraș cu privire la imagini ne ajută să explicăm nu numai severitatea cu care a fost pedepsit Rinaldeschi, dar și atenția neobișnuită și în final devoțiunea religioasă ce a înconjurat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sau de a nu pierde niște avantaje. Nefiind noi cei care să judecăm ce e bine și ce-i rău, nu trebuie să condamnăm pe nimeni, pentru că În sinea lui, avînd În vedere motivul pentru care o face, fiecare e Îndreptățit să considere că are dreptate să gîndească și să se comporte așa cum crede el de cuviință. La urma urmei, după părerea ta, ce Înseamnă bine și ce Înseamnă rău? SÎnt două concepte care au fost definite ca... Lasă definițiile, că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și abia după aceea dacă se mai gîndește că ar putea fi sau nu, ceva rău și pentru ceilalți. De aceea spuneam că din punctul de vedere al oamenilor, nu al moralei sau al legilor, fiecare om crede că e Îndreptățit să se comporte așa cum crede el că e mai bine pentru dînsul. El nu vrea să piardă ceea ce are sau ceea ce poate obține, comportîndu-se În alt fel. «Interesul poartă fesul!» Dar oamenii Îi condamnă pe cei care urmărindu-și interesele
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
degrabă iertau un asasin, spunînd că nu era problema lor o viață de om. Thomas putea să fie omorît chiar de către bunica lui, dacă aceasta afla de cele petrecute. În inima ei, doar, ar fi făcut-o; puțini mai erau Îndreptățiți cu adevărat - știa ea bine - să arunce cu piatra. Chiar dacă, tot mai des, neînduplecată, azvîrlea cu bolovani În toată planeta; Antonia era o instanță. Pe care nu o recunoștea nimeni. Așa privind lucrurile, Thomas era, oarecum, În rîndul lumii. Într-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de la mănăstire: iubise și ea În tinerețe, cunoscuse dorința, plăcerea - o căutase, o Împlinise, carnea ei tremurase de fior; Își pierduse, cîteva clipe, de nenumărate ori, mințile, juisînd; atinsese bărbat, fusese pătrunsă, demult, pierzîndu-și de timpuriu fecioria: nimic nu o Îndreptățea, acum, să arunce ca o Papesă, infailibilă, anatema asupra celorlalți muritori, fusese una, se pare, cîndva. Ce-ar mai fi Însemnat viața fără sex? La asta măcar să se fi gîndit - ipocrita! - din cînd În cînd, și, neîndoielnic, ar fi devenit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o sticlă de șampanie, iar Iuliana a adăugat căpșuni, fructele ei preferate. Cumpărăturile constituiau parcă un preludiu Tainicele cărări ale iubirii pentru ceea ce, în mintea fiecăruia, se profila a se întâmpla, pentru că gesturile lor, privirile ce le schimbau între ei, îndreptățeau pe cei care-i priveau în trecere să zâmbească complice, convinși fiind că cei doi tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
despart de Conciliu. Episcopul Romei a subliniat că viața consacrată nu este marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct de vedere existențial. Radicalitatea evanghelică aparține oricărui discipol, căci radicalitatea nu este un principiu obiectiv, ci are de-a face cu persoana și cu circumstanța în care fiecare dă tot ceea ce poate da, în conformitate cu cerințele evangheliei și cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții consacrate în Biserică și în ochii lumii. Acest proces eliberator și inovativ nu a influențat doar realitățile vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și comunitățile monastice, care s-au simțit în sfârșit îndreptățite să recupereze propriile diferențe fără a mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce este mai separat de lume și mai auster este, în mod automat, mai valid. Necesara și justa de-monahizare, în sensul pe care l-am ilustrat mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]