2,537 matches
-
expus unui vag absolut, nașterea derivând din precizia morții. Lazăr mi-ar putea spune cum poți muri când nu mai mergi spre moarte, cum poți scăpa de Învierea asta infinită... Gândul că viața ar putea fi altceva decât o demonică înflorire, că ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux când o zărim fără ochi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însuți. Când știi ce-i gustul morții, nu mai poți crede c-ai trăit vreodată fără să-l cunoști... sau c-ai trecut cândva cu ochii închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Ce înviorare ciudată îți descoperă verdețurile stingerii și înflorirea suspinelor fără de capăt! Pururi tânăr în amurguri, întremat în sfârșituri, căutând întinderile morții fiindcă viața nu-i destul de-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răsar din zona cea mai adâncă a spiritului, de acolo de unde s-a desprins de viață, din rana vieții. Câtă singurătate trebuie pentru a avea spirit! Câtă moarte în viață și câte focuri lăuntrice! Singurătatea neagă atâta din viață, încît înflorirea spiritului rezultată din dislocările vitale devine aproape insuportabilă. Nu este caracteristic faptul că aceia se ridică împotriva spiritului care au prea mult spirit, care cunosc ce boală adâncă a afectat viața pentru a se naște spiritul? Apologia spiritului o fac
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aceasta cu atât mai mult cu cât golul pare a răsări din rădăcinile ființei, întinzîndu-se progresiv, ca o cangrenă. Este un proces de diminuare, iar nu de creștere; din acest motiv, el este o întoarcere înspre neant, iar nu o înflorire în existență. Senzația de gol și de dilatare înspre nimic, care nu lipsește în melancolie, își află o rădăcină mai adâncă într-o oboseală, prezentă în toate stările negative. Oboseala separă pe om de lume și de lucruri. Ritmul intens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neconsumată, - epicureismul și stoicismul demarcă o disocierre a elementelor solidare inițial, începînd cu autonomia spiritului, care creează conștient adevăruri pentru o viață pierdută în rațiune. Fiecare cultură își are o epocă de cunoaștere, care nu coincide cu un moment de înflorire spirituală, ci cu luciditatea ca fenomen colectiv. Un fel de oboseală contemplativă, bazată pe lichidarea naivității, acest dar incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mai are rost să faci o revoluție pentru așa puțin și se poate construi o nouă ordine pe o viziune așa de aproximativă și de îndoielnică? De ce vor crede unii din naționaliștii noștri și, din păcate, și ai globului, că înflorirea națiunii este compatibilă cu inegalități sfîșietoare? Naționalismul a devenit un cuptor în care se dospește mizeria. Și nu era necesar. Toată vina acestor stări nu o poartă decât viziunea îngustă care face din revoluția națională o mișcare de elan pur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre de a fi fost condamnați să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din ei. A crede cât de puțin că noi trebuie să ducem la înflorire spiritul balcanic este a ne compromite și a ne ofensa menirea, pe care de nu vom avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei astfel de situații a fost Nicolae Cornăteanu, care la 41 de ani era surprins de al doilea război mondial și întrerupt dintr-o activitate științifică de foarte mare importanță pentru agricultura românească, care viza starea rentabilității și posibilitățile de înflorire a economiei micii exploatații țărănești, precum și a marilor ferme. Era de competență remarcabilă, o personalitate de marcă în lumea științifică a agronomilor. Modul lent de intrare a țăranului în statutul de proprietar de pământ la noi, care a fost la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
este amintirea unui secol mai lent, a unei epoci acordate la vibrațiile sferelor înalte, o epocă în care a existat destul timp pentru contemplarea caracteristicilor timpului și spațiului. Crichetul, în complexitatea sa, în calitatea sa ornamentală, poate fi considerat ultima înflorire a barocului. Ce ar putea fi mai elevat? Un joc desfășurat de un automat perfect, da, un automat căruia i s-a adăugat și spirit. Jocul care reușește să-l scoată atât pe jucător cât și pe spectator în afara lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înăuntrul lui nu există și un alt Udi, pe care nu îl cunoscusem, pe care reușisem să îl amărăsc de-a lungul anilor, care poate că alături de mine se sufoca, dar alături de ea va înflori, aștept preț de o secundă înflorirea sa cu inima la gură, îl văd dându-și capul pe spate și râzând, iar ea îl privește surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suburbii, negustorii de cărbuni s-au Îmbogățit și ei. Dar la fel cum reptilele imense au trebuit să cedeze, În final, locul mamiferelor, tot așa propanul urma să ia locul cărbunilor. S-a născut din ridicarea orașelor și tocmai această Înflorire urma să fie, În ultimă instanță, și cauza pieirii, cît de paradoxale sînt afacerile! Ciudată soartă: să fii sortit morții În plină epocă de avînt! CÎștigă bani mulți, dar se simt În nesiguranță, au parte de tot soiul de plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
va trece pentru o vreme prin bugetele publice și prin sisteme de asigurări, sociale și private, care vor repartiza riscurile legate de sănătate și bătrânețe. Acest proces va fi însoțit de diminuarea treptată a claselor țărănească și muncitorească și de înflorirea claselor mijlocii, mai puțin solicitate de muncile grele și mai pregătite să se mulțumească cu libertăți formale și cu bunăstare materială. Atâta vreme cât democrația și piața vor rămâne forțe egale, ele își vor împărți câmpurile de competență și își vor respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ca lider un extremist de dreapta și mie, cel puțin, măsurile luate mi se păreau cam dubioase. Cred că orice student nou își putea da seama dacă citea regulamentul căminului. Pe față, se proclama „angajarea în educarea tineretului în spiritul înfloririi națiunii“ și mulți dintre cei care sprijineau acest „spirit“ și-au adus contribuția financiară majoră la ridicarea complexului. Nimănui nu îi era însă clar ce se ascundea în spatele acestei demagogii. Nimeni nu știa exact ce se întâmpla. Unii spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații (1984);Cotidiene (1986); Oglinda și vidul (1993); Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996); Nimic n-ar trebui să cadă (1997); Amarul Târg (1997); Dealul purtat de scripeți (1999); Spațiul dintre corole (2000
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
occident sau măcar tradus într-o țară cu mare tradiție literară precum Franța, anglia, Germania, Italia ? De ce nu putem trăi normal, fără a aștepta note de evaluare din partea Vestului ? De ce ne îndoim că am fi contribuit cu ceva esențial la înflorirea civilizației europene ? De ce nu ne vin în minte în mod automat decît trei nume (Cioran, Ionescu, eliade) cînd ne punem întrebarea dacă am dat ceva lumii ? Iată alte întrebări care fură formulate, disecate, analizate într-o atmosferă destul de tensionată, de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu afectată, întrucât, așa cum vom vedea în capitolele următoare, discursul și evoluția instituției au fost afectate de această perioadă, însă afectarea comportă aspecte pozitive, și nu negative. O perioadă de închistare face ca sfârșitul ei să ducă inevitabil la o înflorire a discursului și la o dorință de recuperare a ceea ce Biserica nu a putut face în anii în care a fost ostatică în propria casă. Un astfel de demers care include discursul reparatoriu este și omagierea (n.n. cuvânt folosit în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
s-a bucurat din toată inima de prezența noastră. Văzând că ne minunăm de frumusețea unei plante agățătoa- re care avea niște flori excepționale, albastre, din care eu cel puțin nu mai văzusem, ne-a oferit câteva rădăcini, menindu-le înflorire rapidă. La sfârșitul concursului, a avut loc proba cea mai distractivă. Umflarea și vopsirea baloanelor. Încheiate fiind aceste operații, câți- va membri ai... juriului treceau din om în om, apreciau, chipurile, reușita, timp în care înțepau baloanele. Evident, acestea pocneau
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un reflex condiționat; totuși, este un reflex care te ajută să trăiești mai frumos decât trăim noi îmi spun. Da, mâine, te duci și tu la Shibata-machi, te grăbești să îl liniștești, în weekend-ul ăsta este "vârful" perioadei de înflorire, nu mai mult de o săptămână durează florile; și poate că doar trei zile sunt ale deplinei prospețimi. Iar pentru că nimeni, nimeni dintre miile și milioanele de japonezi în așteptarea hanami-ului nu trebuie să rateze momentul magic, kairos-ul, televiziunile intră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în așteptarea hanami-ului nu trebuie să rateze momentul magic, kairos-ul, televiziunile intră cu săptămâni înainte în alertă, emisiunile meteo furnizează în fiecare zi așa numitele "fronturi de înaintare ale florilor de cireș", prin care ești ținut la curent cu situația înfloririi din întreaga Japonie, din provincie în provincie. Este, brusc, vară. Există să nu vă mirați și aici un cortegiu de fenomene ridicate la rangul de simboluri ale Japoniei, fără de care nici un nipon nu ar putea concepe acest anotimp, și denumite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]