2,826 matches
-
va fi mai apropiată. Ei îi detestă pe austrieci din cauze religioase; nu-i pot suferi mai ales pe francezi; nimic n-ar putea aduce o lovitură mai victorioasă grecilor din Fanar decât răspândirea ideilor de dreptate și libertate. Dimpotrivă, îngenunchează în fața Rusiei; prin ei a dominat această putere Principatele Dunărene; prin Ipsilanti aproape că a reușit ea să distrugă națiunea română. Prin greci vom fi rusificați și noi într-o zi, ca nefericita Polonie. Acesta e soarta care ne așteaptă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îl opri: 55 Nu mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este un țăran care împreună cu frații lui muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect! Cum să îngenunchez în fața țăranului? se îngrozi boierul. Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire. ELENA CUZA (1825 - 1909) CONACUL DE LA SOLEȘTI Elena Rosetti, aceea care avea să ajungă prima Doamnă a Principatelor
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de cal. Printre arborii cu scoarță argintie, văzu o nălucă albă, mlădie, care înainta spre el. Dar se trezi când îi vorbi o fată vie: -Robert iubitul meu, știam că ești aici, vrând să ne întâlnim trimiși de Dumnezeu. Robert îngenunche în fața ei ca la o mirifică icoană, declarându-și dragoste reciproc, nu au băgat de seamă că în jurul lor s-a întunecat și s-a stârnit vijelie. O arătare păroasă cu coarne și cu coadă, care se asemăna cu o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Domn se întorcea de la pescuit cu carele pline de pește. Obosit fiind ațipi. Un vis minunat îl toropește. Visă dealuri și dumbrăvi de aur, care dansau și i se închinau. Boierii și mitropolitul îi jurau mare credință și în fața sa îngenuncheau. Sfatul țării îl numi Domn. Petru când află, era după marele său vis și exclamă: -De mult așteptam aceasta ca să vie! Se îmbrăcă cu haine scumpe, cu slujitori, în faeton de gală, se îndrepta către cetatea de scaun. Când se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se părea că ele descriu viața lui Wade Trask; un băiat conștiincios și timid, ale cărui temeri se transformau în idealuri ascunse, care la rândul lor generau o sete puternică de putere. Una din scene era foarte clar conturată. Stătea îngenuncheat lângă un pat pe care zăcea un muribund și avea senzația că totul nu era decât un experiment, îi spunea muribundului: \ TOT CE AI DE FĂCUT ESTE SĂ VORBEȘTI, IAR NOI VOM FACE CE SPUI. CEL ÎNTINS PE PAT ÎI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
semăna cu tabloul de comandă al unei centrale telefonice automate. Într-un colț erau mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
receptorul, simțindu-se mai liniștit. Văzuse destui oameni murind alături de el, de obicei din cauza torturilor, uneori din cauza unei doze prea mari de gaz neutralizator sau drog. Dar doctorii, specializați în metodele de reanimare ale Controlului, îi readuceau întotdeauna la viață. Îngenunche lângă cel mai înalt dintre cele două cadavre și începu să-l scotocească prin buzunare. Găsi o legătură de chei, un carnet mic și un pix, un portofel conținând doar bani, un pieptene și o batistă. Marin vârî carnetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
a făcut zgomot zgomot, mare pe pământ, tunet, cutremur și tulburare. Deodată au ieșit doi balauri, gata, gata să lupte unul cu altul. Nu era loc pentru amândoi. Urletul lor era cumplit și tot norodul s-a pregătit de înmormântare, îngenunchind să-l cinstească pe Cel Drept. și a venit pe pământ zi de rugăciune și întuneric, întristare și suspin. Mare durere și tulburare. Nu mai era cald. Totul era răcorit și sufla vântul de scotea apa din inima pământului. Atunci
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
paharul cu ceai, Daru șovăi o clipă în fața mâinilor lui legate. - N-am putea să-l dezlegăm? - Bineînțeles, spuse Balducci. Îl legasem doar pentru drum. Dădu să se ridice. Daru însă i-o luă înainte, așeză paharul pe dușumea și îngenunche lângă arab. Acesta, fără un cuvânt, se uita, cu ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dar fără să-și miște picioarele. Dintr-o dată, tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu ele, porni a se învârti nebunește și diavolul cel roșu. Cu privirea în flăcări, cu mâinile și picioarele învârtejite în jurul trupului, se culegea pe sine îngenunchind când pe un picior, când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând către cei de față o privire mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând către cei de față o privire mândră și fioroasă, în timp ce tobele răpăiau de se cutremura coliba. Un dansator țâșni atunci dintr-un colț întunecat, îngenunche, și-i întinse posedatului o sabie scurtă. Negrul cel înalt luă sabia, privind întruna în jurul lui, și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă, d'Arrast îl zări pe bucătar dansând alături de ceilalți. Inginerul nu-l văzuse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nervii, spre a da glas acelui strigăt neîntrerupt și istovitor prin care vorbea, în sfârșit, în fiecare dintre ei, o ființă ce tăcuse cu desăvârșire până atunci. Și, în timp ce țipătul continua, femeile începură să cadă una câte una. Căpetenia neagră îngenunchea lângă fiecare, strângându-le repede și convulsiv tâmplele, cu mâinile lui mari și negre. Ele se ridicau, clătinându-se, porneau din nou să danseze și să strige, la început încet, apoi din ce în ce mai tare și mai repede, apoi cădeau iarăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zece trepte spoite în albastru, cu cele două turnuri albastre și aurii, biserica părea mai mică. Deodată, din biserică se auzi orga. Mulțimea, întoarsă cu fața către intrare, se rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gândit să construiesc un turn din primăvara care se apropie, să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin, fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea, pe marginea unui vis... Cuvântul Eu sunt cuvântul, sapă-mă în piatră să-ți fiu urma neștearsă peste timp. Sunt născut din gânduri frământate, pe un scut al sentimentelor rostite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ochii și-i visez chipul frumos, versurile pline de iubire.. Îi creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă, asemenea unei păsări albe care străbate eternitatea... Un vis încălzit la sânul nopții Atunci când iubirea s-a sfârșit... Trezită din vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gândit să construiesc un turn/ din primăvara care se apropie,/ să pun pe fiecare nivel câte un gând /al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune,/ să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin,/ fără să mă uit înapoi/ sau să îngenunchez după o clipă efemeră...”. Acest romantic tablou existențial este completat de amintiri vii ori tardive regrete, de bucuria reușitei ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 30. Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și-L băteau în cap. 31. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și pătrunse ca o ștafetă sinistră prin toate casele, mohorând bucuria sărbătorilor. Totuși, groparul Vidor aduse și noutăți. Mai întîi că osândiții vor fi executați într-adevăr mâine dimineață, înainte de răsăritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscuții lor, și au îngenuncheat și au plâns în fața generalului, să-i ierte, să-i fie milă... Aș! Generalul e foc și i-a alungat cu jandarmii. Pe urmă alta: azi-noapte au mai fost arestați încă patru oameni, tot din Făget și tot în zona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-l ierte, În ăl mai iubit dintre pământeni, după cartea lu` Preda. Și dacă nici Preda nu le-a zis pe bune, nu le-a mai zis nimeni pe Întinsul patriei noastre literare. Nu țineți mine cum ajunsese filozoful Îngenuncheat de regim și se angajase la deratizare? Că săreau șobolanii pe el și nu merita asta! De pușcărie nici nu mai vorbesc, acolo era lagăr, m a cam enervat prestația lui Vișan. Dă-l Încolo, a jucat la mare meserie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta de la tron: "Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blîndu-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voiu duce, pe calul pag călare, M-oiu duce pân-la poala a muntelui Pion Ș-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va fi încoronat. Coroane el împarte la regi. - Și la regine, Iubindu-le-ngenunche. Palate-a ridicat Femeilor ce viața și-o-nchină la plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suflet ochii va deschide. "L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, "Dar să te stingi nu este voia sorții, "Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă "De pe-ai tăi ochi de ghiață vălul morții ". Îngenunchind atunci am zis în sine-mi: "O, dulce chip, cu mâna fruntea ține-mi "Și de pe ochi ia-mi vălul trist și rece, Căci simt bătaia renviatei inimi ". Și de pe ochi-mi cade ceața sură Și noi minuni uimiții ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme și ramuri "Plecați-vă neamuri, Cîntînd Aleluia! "Christos au înviat din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 370} DUPĂ CE ATÎTA VREME După ce atâta vreme Laolaltă n-am vorbit, Mie-mi pare că uitarăm Cât de mult ne-am fost iubit, Dar acum te văd nainte-mi Dulce, palidă cum șezi - Lasă-mă ca altă dată Umilit să-ngenunchez Lasă-mă să-ți plâng de milă, Să-ți sărut a tale mâni... Mănușițe, ce făcurăți De atâtea săptămîni? {EminescuOpIV 371} ÎN VAN CĂTA-VEȚI... În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]