21,520 matches
-
și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin puterea creatoare a iubirii, un astru pe cer promis nemuririi ("In calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului din Simfonia IX a lui Beethoven, analog surâsului îngerilor lui Leonardo da Vinci. "Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duioșie, lumină, ideal, armonie, iată simbolurile in jurul cărora polarizează ideile poetice eminesciene, deschiderile sufletești și ale intelectului. Cu ajutorul luminii constantă fizică, și duioșie, lumină sufletească, Eminescu a creat o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Fecioarei Maria. În poezia La steaua, se pleacă de la o lumina unui astru, urmează întunericul străbătut de moartea ei, după care ea reînvie în neuitarea iubirii poetului. În Venere și Madonă, în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene, el evocă Inspirația care dictează poemele "Supremilor Poeți" muza Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de aur. Ea face să apară în creierul poeților o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
împrumută o mai vie frumusețe din cântecele mele, nici că iubirea lor pentru această lume sporește din iubirea mea. Nașterea poemului mărturisește forța creatoare cosmică a omului. Prin geniu, arta este a doua creație a lumii, afirmă Kant și Eminescu. Îngerii însăși se uimesc de operele noastre de artă, scrie Rainer Maria Rilke. Cât de utopică este ideea, potrivit căreia, de s-ar uni întru poezie inima și intelectul "eroice" ale milioanelor de oameni, acel cor universal nu ar putea produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nebun, numai poet", și să te înalți mai sus de tine cu preceptul moral de a te situa dincolo de bine și rău, devenind supraom. Rilke consideră că țelul suprem al omului este de a crea opere grandioase care să uimească îngerul. Pentru Tagore, menirea poeziei este de a celebra nenumăratele lumi create de Dumnezeu, în scopul de a se întoarce apoi în Unul, de unde a fost despărțit în prima zi a creației, "din neștiute motive". Heidegger crede că Ființa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
finale, pe care Faust o contracarează însă prin comanda pe care o dă celor ce urmează să perfecteze asanarea terenului mlăștinos dăruit oamenilor. Apoi Goethe poartă eroul spre sfera divină sfârșind în gloria mântuirii, sub veghea primei iubiri, Margareta, devenită înger. Les fleurs du mal, cartea marelui poet al neliniștii moderne, Charles Baudelaire, și care a deschis un drum nou în lirica universală, este un adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crezut că inventez noi flori, noi astre, noi grauri. Am crezut că dobândesc puteri supranaturale. Ei bine! trebuie să-mi îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de artist și povestitor neînfrânat" ... "Eu care mi-am zis mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind pe cei trei magi inima, sufletul, spiritul. Niciodată nu vom putea ajunge la adevăr, care "poate se află în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi." Unul din simbolurile neliniștii la care s-a făcut de multe ori recurs, a fost Iisus în grădina Ghetsemani cerând zădarnic lui Dumnezeu-Tatăl să treacă de la el paharul torturii și morții ce vor urma. În pictură, motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche, cel mai poet dintre filozofi. Repetăm: marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se face mai profund, coboară în realitățile eterne. Se simte izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu îngerii". Cu îngerul său se visează ea strângându-l la piept, ca și cum ar vrea, întorcându-se la el, să doarmă acolo cu el departe de lume. Avito nu face decât s-o întrebe: "Ce faci?, ai lapte suficient?, te simți slăbită
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai profund, coboară în realitățile eterne. Se simte izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu îngerii". Cu îngerul său se visează ea strângându-l la piept, ca și cum ar vrea, întorcându-se la el, să doarmă acolo cu el departe de lume. Avito nu face decât s-o întrebe: "Ce faci?, ai lapte suficient?, te simți slăbită?" Și nefiind
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară, despre Cristos, de îngeri și sfinți, de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește Avito îi spune vocea interioară de ce te temi mai mult ca să-i vorbești de Bau-bau decât de Dumnezeu, și nu te neliniștești de ce îi impune credința în îngeri și da, credința în vrăjitoare, privește cum făcând asta îi pun în distinctă sferă.... privește, Avito, privește bine", și se reîntoarce la izvorul copilăriei sale, a acelei copilării de care niciodată nu vorbește. "Taci!, taci!, taci impertinentule!" îi zice Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
atrăgătoare, silențioasă... Și când vorbește? Ce frumoase simplități spune! În special, când pot, își schimbă vorbe, de o clipă, în vestibul. Azi te-am văzut, Apolodoro. "Azi m-a văzut!; că m-a văzut azi!; dar ce bun este acest înger al lui Dumnezeu!; azi m-a văzut cu ochi fără prihană; azi am fost în ei, copiliță, talmeș-balmeș, ghemuit în pupilele dolofane ale ochilor săi virginali!". Retrăgându-se își zice: "Nu am fost suficient de tandru, nu i-am spus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că sunt extratereștrii care iubesc Pământul și care vor să ajute oamenii și extratereștrii care vor să distrugă pământul și nu iubesc oamenii. Există vreo șansă ca planeta Pământ, oamenii de aici să fie ajutați de alte civilizații mai avansate? Îngerii au umblat cu oamenii dintotdeauna, dar oamenii au fost cei care au refuzat să evolueze. Nu uitați niciodată că Îngerii de lumină, cei care provin din lumină, nu vor impune nimic nimănui. S-a Încercat prin diverse căi să se
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
nu iubesc oamenii. Există vreo șansă ca planeta Pământ, oamenii de aici să fie ajutați de alte civilizații mai avansate? Îngerii au umblat cu oamenii dintotdeauna, dar oamenii au fost cei care au refuzat să evolueze. Nu uitați niciodată că Îngerii de lumină, cei care provin din lumină, nu vor impune nimic nimănui. S-a Încercat prin diverse căi să se transmită mesaje, dar acestea nu au fost băgate În seamă, prin urmare foarte multe civilizații care Își propuseseră să facă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
formă de manifestare religioasă care nu agresează ființa omenească, animalele și mediul Înconjurător. Fiecare are liberul arbitru de a crede În orice dorește, pentru că oamenii au nevoie de reprezentări simbolice. Unii pot crede În păsări, alții În pietre, alții În Îngeri, profeți sau mântuitori. Atâta timp cât nu și fac rău lor, celor din jur, animalelor sau naturii, sunt liberi să se manifeste așa cum doresc, deoarece prin credință se trezește iubirea, grija față de aproape și responsabilitatea. Atâta timp cât cineva crede sincer și transmite iubire
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
că e liniște aici, cred că au plecat. - Te simți bine? - Da; sunt puțin obosită, dar este În regulă. - Totul este În regulă... te armonizezi, suflețelul se Încarcă de lumină și energie, și corpul și spiritul, cât poți duce, inclusiv Îngerul tău păzitor... Fac un scut de protecție foarte puternic În jurul tău. Ai numărat până la 20 și te-ai trezit În dispoziție foarte bună, sănă- toasă, veselă, voioasă, puternică, optimistă, noaptea dormi foarte bine, inclusiv dacă ai să dormi o oră
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
să se Întâmple. Dacă veți arăta respect față de Matrice, veți Începe să arătați respect și față de propria dumneavoastră persoană. Din nou, vă reamintim că vă puteți reprezenta Matricea așa cum vă simțiți mai confortabil, puteți să vă raportați la Dumnezeu, la Îngerul păzitor, la orice manifestare a ceea ce numiți voi Divinitate. Dumnezeu, Divinitatea, Matricea nu sunt prezente ca să vă sperie sau să vă pedepsească atunci când greșiți. Ele sunt aici ca să vă Învețe respectul față de sine, respectul față de cei din jur și față de
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
acest motiv vă puteți raporta la noi cum credeți dumneavoastră de cuviință și să ne atribuiți orice asociere, cu orice imagine sau reprezentare fizică ce vă creează o stare de comfort emoțional și de Încredere. Puteți să ne numiți arhangheli, Îngeri, să ne invocați cu un singur nume sau să ne chemați În grup, noi Întotdeauna vom lucra asemenea unui Întreg de lumină și iubire. Nu vă imaginați că ați fost creați de o forță nepăsătoare și apoi lăsați la voia
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]