4,243 matches
-
pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
numele de Desert Rose, și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise și se holbase În Întuneric, cu inima bătând să-i spargă pieptul și cu mâinile Înghețate. După ce luase o pastilă Împotriva anxietății, se ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de sticlă, și privise Statuia Libertății, gândindu-se... asta era tot? Visul American? Visul ei American? Să moară singură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
va dezvălui acest șoim perfect, care fără motiv ți s-a așezat pe umăr și a devenit al tău. Exact așa se simțea. Din impuls, apăsă tasta de trimitere și Închise laptopul. Apoi se ridică și se uită la conturul Înghețat al Manhattanului, de la fereastra ei de la etajul 37, respirând liniștită și fericită. East River șerpuia ca o autostradă de argint sub soarele roșu al dimineții, șoptindu-i Încă o dată că, Într-adevăr, lumea era mai mare decât visele oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de lucrurile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă un lac Înghețat. Wakefield ajunsese În Typical, la sediul Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva zile. Are ochi albaștri, e prietenoasă, Înfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în vârstă îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta era atât de entuziasmată de descoperirea pe care o făcuse încât nici nu simți sărutul de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-ar putea gândi la un asemenea ocol, cum doriți. Îmi doresc într-adevăr lucrul ăsta. Fran se strecură grăbită spre ușa laterală, rugându-se să fie deschisă. Era. — Așadar să-nțeleg că-ți place să te plimbi prin grădini înghețate și pline de noroi în pantofi negri de satin? râse Laurence pe când ieșeau în aerul rece și umed. Fran încercă să meargă pe pietriș. Uitase de blestemații de pantofi. — Nu-i așa că aerul e minunat de proaspăt? — De fapt, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca și cum ar fi stat de vorbă cu un copil speriat care știe că a făcut ceva condamnat de adulți, dar habar nu are ce anume. — Serios? Pur și simplu nu mi-am amintit. Îmi pare rău, Franny, sincer. Un fior înghețat îi străbătu tot trupul, în ciuda căldurii din mașină, amintindu-și de cuvintele doctorului. „Va trebui să vă așteptați la un comportament excentric, chiar antisocial.“ Dar oare asta era o formă de comportament antisocial sau pur și simplu o neînțelegere? Oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de luni Întregi. Luni de zile. Respir adînc și spun Încetișor: — Îmi pare rău. Și, În vreme ce rostesc acestea, simt cum mi se ridică un nod de plîns În gît. — De ce Îți pare rău? Întreabă ea, iar tonul Îi e Încă Înghețat. — Pentru tot, răspund și cedez nervos. Mă așez și Încep să suspin În receptor. Încerc să vorbesc, dar, de fiecare dată, mă apucă plînsul. CÎnd, În fine, reușesc să-mi recapăt cumpătul, nici nu mai știu dacă e la aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stat nemișcat până ce Ana s-a întors și a deschis ușa să plece. Atunci m-a cuprins din nou panica și am mers prin nisip după ea. Când am ajuns la peretele de la ușă, am constatat că era rece, aproape înghețat. În plus, răspândea un miros dulceag, grețos, pe care-l cunoșteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: "Ana". Ea s-a oprit și s-a uitat cu reproș la mine, dîndu-mi de înțeles că imprudența
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Și pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziți de mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe episcopul tricapitolin în castelul de la Nove, dintre pădurile de pin și mare. Longobarzii n-aveau deloc chef să-și facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste un iaz înghețat, gheața s-a rupt și apa mi-a pătruns până la piele. Nasul și pieptul mi s-au înfundat, iar febra mare ce o aveam mă făcea să tremur de frig, deși eram roșu ca și cum înăuntrul meu ar fi ars focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capul rezemat pe mâna mea, istovită. Am fost încercat de un sentiment tulburător și am mângâiat-o pe ceafă. Atunci s-a trezit și s-a uitat la mine mirată. Am tras-o spre mine și i-am sărutat fruntea înghețată. Atunci mi-am dat seama, în cel mai simplu clip, c-o iubeam. Ca pe cea mai credincioasă prietenă. În prima zi a lunii februarie am luat-o de nevastă, și pe Ansoald l-am adoptat cu acte-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
1, trăitori în ținutul umbrelor lungi, unde zăpada nu se topește nici măcar în toiul verii, care se îmbracă în piei de animale pe care le vânează, mâncându-le carnea crudă. S-au hotărât să nu se oprească în acele stepe înghețate și sălbatice și și-au continuat drumul până ce-au ieșit din Scandinavia. Au ajuns în țara numită Germania. Aici trăiau și spânzurau doi bărbați cruzi pe nume Ambri și Assi, căpeteniile vandalilor; supuseseră toate triburile din vecinătate și voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
consumat și tentativă, de exemplu furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un țârâit insistent ca o muzică Îndepărtată. Venea din geanta lui. Din păcate, uitase să-și Închidă celularul. Pentru o clipă se blocă Înghețat, apoi hotărî să ignore neplăcutul incident, prefăcându-se că telefonul nu era al său, și continuă să dezbată raportul dintre furt și Însușirea de bunuri necuvenite. Le cunoștea prea bine. Furtul fusese primul delict pe care Îl săvârșise, la cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea multe după-amieze singur În fața televizorului. — Nu, spuse Kevin Îngrijorat, și o trase de mânecă obligând-o să se apropie. Își lipi gura de urechea ei și voi să-i șoptească: nu am bani. Dar când buzele lui atinseră perla Înghețată a doamnei Fioravanti, Își pierdu curajul. Privi pantalonii negri ai smochingului și haina aceea atât de frumoasă, cămașa albă cu broderie În relief și papuceii strălucitori pe care patroana magazinului Îi scosese din cutie - și Îi dori din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
protestă Sasha. Nici măcar nu am reușit să o conving că Siberia nu există. Țara ghețarilor. Cine știe dacă asta era doar metafora unei fete pesimiste. Uneori el Însuși avea impresia că totul În jurul lui se transforma Într-o Siberie - tărâm Înghețat al nesentimentelor, al necuvintelor, al tăcerilor. — Sunt mai rău decât par, mărturisi. — Și eu, răspunse ea. Își sună celularul, profesore, Îl atenționă. Privindu-l cum Își răscolea frenetic buzunarele, căutând să-și amintească În care din ele Îl vârâse - punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu care mergea la vânătoare Împreună cu tatăl său. Kalașnikovul, ale cărui țevi le atingea uneori cu buzele, de parcă metalul ar fi păstrat amintirea ei. Când se Întoarse Își dădu seama că Valentina era În prag. De cât timp era acolo? Înghețat, Închise ușa dulapului. Primul sertar era Încă deschis. Dacă Valentina s-ar mai fi apropiat un pas, i-ar fi văzut pistoalele. Iar Springfield Armory rămăsese pe scrin - neagră, lucioasă, ca un monolit amenințător Între fotografia de la nuntă și plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
călugărit cu forța în timpul domniei lui Antonie din Popești. Era o noapte cu lună albă, când au trecut podul, de curând reparat, spre stejarii bătrâni care se aflau acolo încă de pe vremea în care dintre trunchiurile lor tinere, Talpă privea înghețat spre umbra ce aluneca alene peste luciul lacului. Ioniță și Stroe au mers pe potecile știute până în locul în care murise Pampu și unde îi așteptau oamenii de încredere ai lui Ioniță, împreună cu tot ce trebuia pentru drum: cai iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai cu seamă că era înainte de Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzut prima oară o fantomă ieșind din cuibul ei de lumină, într-o noapte de iarnă. O noapte precum cea în care Iscru îngropase inelul. Era la începutul lui ianuarie 1477. Zogru, supt în poarta de platan, privea peste lacul înghețat, resemnat cu soarta lui de icoană făcătoare de minuni. Singura bucurie era să vadă oamenii venind la poarta mănăstirii. Se uita la ei ca la un spectacol. Dar erau și zile întregi, mai ales pe timp de iarnă, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca să calce picior sfințit peste el și să se mântuiască. Tot ei, obosiți și vai de capul lor, i-au săpat groapa la picioarele lui Zogru. Au dat zăpada la o parte, au adus călugării târnăcoape și au rupt pâmântul înghețat. După două-trei târnăcoape, Petru a dat de inelul spătarului. L-a văzut imediat și l-a acoperit cu talpa piciorului și, fără să-l privească, i-a spus nea Iscrule, cere-le dumneata o lopată la călugării ăștia, până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]