8,755 matches
-
am răsfoit azi sufletul, ca pe o carte-răboj a faptelor... Și n-am fost mulțumit de lectură, Doamne! Urmele mele maculează albul hârtiei, căci îmi sunt dedicate mie, Jertfitor al meu, și nu Ție. Mă căiesc însă, Doamne, și mă-ngrop în cenușă! Dar de câte ori am făcut asta?! Mă mir că n-am devenit metis... Știu, Doamne, că asta nu-i de-ajuns! Alții Te-au bătut în cuie pe Cruce și Te-au batjocorit - și i-ai îndurat, spunându-le
HRISTOS A ÎNVIAT! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344586_a_345915]
-
într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt... dar... în vremea-aceea semănam cu fericirea...” Mariana Eftimie Kabbout Varianta audio-video a poemului - aici Referință Bibliografică: (Ne) Recunoaștere / Mariana Kabbout : Confluențe Literare, ISSN
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
toată viața mea... Sunt ca eroinele lui Turgheniev și Dostoievski... Sunt o George Sand în miniatură... -George Sand? - se întrebă poetul - cineva zicea despre ea că e ca Turnul Nesle; își sfâșie amanții, dar în loc să-i azvârle în râu, îi îngroapă-n romanele sale... Veronica râse. -Mai întâi că eu nu scriu romane... -Poate că vei scrie... -Fondul meu sufletesc este liric... Și-n al doilea rând te rog să mă crezi că eu sunt o femeie cinstită; eu n-am
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
am amanți! Îmi iau drept martor pe Dumnezeu că singurul bărbat pe care l-am cunoscut a fost cel hărăzit de soartă drept soț. Dacă a apărut o licărire de vis, acea licărire ești tu pe care vreau să te-ngrop, nu-n romane, ci-n searbăda mea inimă. Cum ai putea tu crede că eu în această seară te-aș fi părăsit pentru acei limbuți și peltici cavaleri? De ce ești slab acolo unde-ar trebui să fii tare? Crezi că
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
nefericirii mele Acolo m-am născut și voi muri sub ploi De lacrimi răsărite-n nemuritoare stele Și voi ucide foamea de dragostea din noi... Tu pleacă în Grădina din primăvara ta Acolo toamna tristă e amintire doar M-oi îngropa degrabă sub cea din urmă stea Și ce-ai pierdut, nicicând nu vei avea habar... Și plânge-mă cu stihuri, Cuvântul să mi-l pui Inel de cununie sub vise-mbătrânite O lacrimă și-o rugă să-mi stea la căpătâi
PREA TRISTĂ SĂ SPUN LA REVEDERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348073_a_349402]
-
un alt tip de moarte, cum de altfel contemporanii lui au și încercat s-o facă: să arunce cu pietre în El, încât ar fi murit orizontal. Dar Isus a murit vertical, legând pământul de cer. Apoi, după ce a fost îngropat și a înviat din morți, S-a înălțat la cer, S-a înălțat, S-a înălțat până ce ucenici l-au pierdut din ochi, când îngerii au acoperit intrarea în celelalte dimensiuni ale universului. Nu vi se pare interesant că Mântuitorul
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
care iubește. Femeia este Stăpâna Îngerului din inimă bărbatului, iar el este doar sclavul trupului ei innaripat. A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu. Câtă Iubire atâta Împlinire. Și câtă Împlinire atâta Inalatare. Niciodată corpul unui înger nu va fi îngropat în pământ. Îngerii trăiesc pe pământ și în cer în același timp. Ei sunt călători neînfricați pe oceanul nemaginit de eter-aer-foc-apa spre Împărăția sufletelor de lumină fără de sfârșit. Dar aceasta Împlinire- Inaltare-Imparatie a sufletelor de lumină fără de sfârșit nu vine
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
sunt și ei oameni care s-au înălțat prin Coloane Luminoase, sau au coborât până în străfundurile materiei, până ce au căpătat o formă îngereasca, sau o formă de “ daimones de rangul al doilea “ , numiți de muritori “ prea fericiți ai infernului “ și îngropați în pământ. (am citat din cartea Lucrări și Zile de părintele istoriei universale din Grecia antică Hesiod.) Astfel încât toată populația cerurilor și a pământului e compusă acum din oameni deveniți îngeri sau demoni. Femeia nu este și nici n-a
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
cerul nostru plin de stele, Pictat doar de învingători, Ne va acoperi-n lalele Și în zambile, până-n zori. Vom decreta stare de veghe, Iubirea pură s-o păstrăm, Adânc, la mii și mii de leghe Ura și teama să-ngropăm. În miere să-necăm apusul Și răsăritu-n primăvară, Tărâmul unde piere plânsul, Să se numească orice țară. Iubirea s-o hrănim cu pace Și dragostea cu dezmierdări, Pe cerul nostru să se joace Doar curcubeie-n exaltări. Referință Bibliografică: Tărâmul
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
țigări și alte mărunțișuri, săpun, pastă de dinți, ba chiar și bilete de loto. Nu mult după ce a fost silit să se mute la bloc, omul s-a sinucis prin electrocutare... Făcuse să pară un accident, susținea fiul, ca să fie îngropat cu popă, ca toată lumea. Dar nu fusese. S-a sinucis... De unde știa? Știa el. Păi ce, nu-și cunoștea tatăl?... Chiar aici ne-a fost casa, chiar aici, pe locul chioșcului acestuia, arăta vânzătorul cu mâna sănătoasă pământul de sub ei
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
guvernanții, prin ministerul de resort, să promoveze imaginea poetului național Mihai Eminescu care ilustrează această emisiune. Mimarea democratizării și răspândirii informației despre valorile românești în România postdecembristă a ajuns la cote de neimaginat. Se prefac că promovează, dar de fapt, îngropă valorile românești și le țin în neuitare. Ia să fi circulat pe scrisorile simple sau pe ilustrate! Atunci, da, promovare! Cum este posibil o asemenea șmecherie, veți spune? Răspunsul e simplu. Lipsa profesioniștilor în domeniu. Aici e vorba de Poșta
TABLETA DE WEEKEND (52): CUM SE FAC UNII CĂ PROMOVEAZĂ VALORILE CULTURII ROMÂNESTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347525_a_348854]
-
în viață. Tâmplarul n‑avea decât pe soția și pe fiul său și gândul acesta îl îmbolnăvea mai mult decât orice alt rău. Slăbită de grija copilului și măcinată de boală, nu după multă vreme, femeia își dă duhul, fiind îngropată alături de ceilalți morți ai satului. Până când să se hotărască plecarea tuturor, tâmplarul cade și el bolnav. Dar în clipa morții își chemă fiul mai aproape ca oricând și‑i ceru să plece alături de ceilalți oameni fără să se mai gândească
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
unde sunt, Oprește dar ninsoarea să mai cadă Peste pământul sfâșiat de vânt! N-am să mai cer nimic de-acum-nainte, Tot mai sărac și mai flămând să fiu, Ci lasă-mi doar lumina din cuvinte, De-o fi să mă îngrop în ea de viu... Referință Bibliografică: Lasă-mi lumina... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1124, Anul IV, 28 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LASĂ-MI LUMINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347574_a_348903]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulceața mierii urcă vâscoasă în miezul cuvintelor spuse, literele înmuguresc. Moș Crăciun împarte daruri copiilor gerul gofrează flori de gheață pe geam, casele mici de periferie se-ngroapă în omăt. În depărtare păduri de lumini pe deal, cu risipa ceții se-mbracă-n argint, umbrele se îneacă în ape. Pâinea și vinul se înmulțesc, băutorii sparg pahare-n cârciumi. Dulceața mierii, vâscul durerii, așteptă-n genunchi, colindătorii dau
DE SĂRBĂTORI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347610_a_348939]
-
sfâșiat de fiară...! Dumitru Cristea s-a stins, după o viață trăită în arena circului. Fotografiile îl înfățișează drept un bărbat frumos și puternic, cu trup, de erou antic și privire dârză, de gladiator. Se știe despre el că se îngropa sub pământ, la doi metri adâncime după care treceau peste groapă, cai, urși, elefanți, pentru ca să fie dezgropat peste o oră și jumătate, la capătul unei rezistențe supraomenești, că spărgea pe piept, cu barosul, pietre de moară, făcea box și lupte
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului încă un an s-a dus din viață pe toboganul din trecut, s-a mai scurtat firul de ață pe cerul vieții c-un minut. încă un an s-a dus spre stele, l-am îngropat în neființă, în cercul nostru de inele de ne-mpliniri și neputință. între ce e și ce-ar mai fi, aproape totu-i fără rost, precum și verbul a iubi, între ce e și ce-ar fi fost. noi suntem fluturi
ÎNCĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347699_a_349028]
-
o dată, că mâine, când soarele se va înălța la un băț de prăjină de la coama Gruiului, vă liberez de corvoada asta la care v-am supus... Trecu lunga noapte a supravegherii, când, pe la prima geană a dimineții, vocea celui aflat îngropat în pernele patului său de suferință, deloc mai stinsă decât cea dinainte, se auzi din nou: - Nepoate, ieși di vezi dacă o răsărit soarele! - Bunicule, soarele o fi răsărit, da’ pentru cei di la Moscova... Cam într-o jumate de
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
nu îmi place gerunziu!) sub Arcul de Triumf și urne de vot umplute cu iluzii. Pe 1 Decembrie se cântă prohodul aleșilor neamului, dar nici ei nici noi norodul, nimeni, nu știu să pună mâna pe lopată și să-și îngroape morții. Stăm cu morții în case și nici nu mai simțim mirosul, de 27 de ani, miroase comunismul! Suntem, vrem nu vrem morți, pentru că nu găsim oameni vii să-i "așezăm" în capul mesei. Suntem morți pentru că nu ieșim să
PIONEZA DE AZI ESTE UN PAMFLET, ORICE ASEMĂNARE CU REALITATEA ESTE O PURĂ ÎNTÂMPLARE(OARE?)! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350018_a_351347]
-
vrem morți, pentru că nu găsim oameni vii să-i "așezăm" în capul mesei. Suntem morți pentru că nu ieșim să votam iubire, credință, real, votăm orice, apoi cântăm în cor prohodul României. Sper să se fi născut deja acei care vor îngropa ceea ce e de îngropat și că vor face curățenie în urma noastră. Semenii mei, de nu suntem atenți, se vor "risipii" și ei...înăbușitoare starea lor ( a hienelor ce au vandalizat...) de buruieni. Mai sper în adevăr, un ... 1 Decembrie frumos
PIONEZA DE AZI ESTE UN PAMFLET, ORICE ASEMĂNARE CU REALITATEA ESTE O PURĂ ÎNTÂMPLARE(OARE?)! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350018_a_351347]
-
neputincioasă la sincronii și nesincronii pe tărâmul prezențelor fără de tăgadă. Și s-a așezat contemplându-și apatică pierderea privirii de-a lungul drumului. Într- o deschidere de fereastră a verii auzise cum își declara fericirea universului. Glasul lui i-a îngropat egoismul într-o matematică a rosturilor. Dublul învinsese singularitatea viselor. S-a plecat cuplului văratic cu prietenia răsuflărilor. I-a apărut în calea inimii cu o îmbrățișare pe marginea șoselei întunecate. I s-a agățat de glezna amintirii.I s-
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
deschis Atâtea bogății am strâns În ochii-mi blânzi și părul nins Dar când furtuna a venit Doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori M-au ocolit de-atâtea ori Și, leneși, ei au adunat Nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată În aur și în diamante! A mea e marea, marea toată Precum și stâncile înalte! Văd cum se zbat în zarea strâmtă, Marea le pare prea adâncă... Îi văd izbindu-se de stâncă Și, orbi, ei
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Dragoste-i îi cântă pe tăcute Interpret iubirilor arzânde Doru-i calea sacra spre-mplinire, Martor sentimentelor plăpânde, Dragostei izvor de nemurire. Interpretul dragostei e dorul - Stelele în dansuri nupțiale Ocrotesc prin veșnicii amorul - Cerând Muzei versuri ireale. Cand subit am îngropat amorul În noianul viselor vândute Salvator ne va rămâne dorul Interpretul dragostei pierdute! Virgil Ciucă New York 31 decembrie 2014 Referință Bibliografica: Interpret în dragoste / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015. Drepturi de
INTERPRET IN DRAGOSTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350095_a_351424]
-
să se stingă. Fecioarele dispărură și se auzi o lovitură în ceva metalic. - Am dat de ladă! - șopti Sasu. O scoaseră din groapă, îi desfăcură capacul și împărțiră galbenii în patru desagi. Fiecare căpitan luă câte doi, iar lada o îngropară la loc și aruncară deasupra iarbă și frunze, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. - La întoarcere să fiți cu ochii în patru! Aurul are miros și-i atrage pe tâlhari! - îi avertiză Arnăutu. - S-o tulim de aici până
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
cu toate acestea? Îl fac pe omul SERGIU NICOLAESCU altfel decât noi? Sigur că DA! De ce oare, noi, românii, știm de fiecare dată să aruncăm cu piatra, socotindu-ne imaculați? De ce, oare, noi, românii, ne pricepem atât de bine să îngropăm aurul în noroi, din dorința morbidă de a-i ascunde strălucirea? Indiferent de ce se va mai spune despre el, dat fiind prostul obicei al mediei românești de a scotoci și de a scoate la iveală lucruri care nu ar trebui
A MAI PLECAT ÎNCĂ UN GENIU ROMÂNESC: SERGIU NICOLAESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350213_a_351542]
-
hrănește iarăși un agrest efluviu evadat din curios baraj în care peștii se-mpreună cu broaștele și mizantroape știuci. Încerc să-mi torn pe buze mătrăgună, Din rugii emotivi ce mi-i arunci. În dimineți de toamnă reci, fac crize. Îngrop nisipuri în genunchiul stâng. Se sinucid sirene pe balize, Și plâng neconsolată și nătâng. Nu pot să dorm , chiar perna mi-e complice la insomnii ce-ar vrea să facă-amor în musturi și profund să se implice În visul meu
MONOCOLOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350250_a_351579]