2,408 matches
-
a indignat foarte tare în numele nostru și a zis că, dacă Elinor își închipuie cumva că o s-o fardeze gratis, o să vadă ea! Apoi ni s-a alăturat și tati și a imitat-o destul de bine pe Elinor uitându-se îngrozită la frișcă, de parcă cineva ar fi vrut să i-l toarne în cap și am început să râdem cu toții isteric - până în clipa în care Luke a coborât și ne-a întrebat ce e atât de amuzant, și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai gândul că va merge la război Îl Îngrozea. Era convins că are să moară când va auzi Întâiul bubuit de tun. Cu o zi Înainte de-a porni din garnizoană, și-a luat rămas bun de la nevastă, de la cei șase copii, de la toți vecinii și cunoscuții, plângând ca o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
căreia Marcus Bandinus i-a găsit prin 1647 o formulare sintetică : românii ar fi „născuți pentru război” <endnote id="(655, p. 332 ; vezi și 652, pp. 15- 34)"/>. Una dintre cele mai ilare imagini este cea a unei „oști jidovești” Îngrozite de lătratul câinilor. Două proverbe românești rezumă această imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obligativitatea evreilor de a satisface serviciul militar, au Început să apară caricaturi care Îl ridiculizau pe soldatul evreu <endnote id="(254, fig. 3)"/>. O litografie imprimată la Viena În 1848 prezintă câțiva evrei din Garda Națională, Înarmați până În dinți, fugind Îngroziți de un câine cu care se joacă doi copii <endnote id="(135, p. 159)"/>. Se pare că, În bună parte, satirele de acest gen - În care este persiflată spaima evreului de câini (lupi) sau de tâlhari (arme) - au pătruns În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>. Înduioșată și Îngrozită de chinurile la care sunt supuse sufletele În Iad, Sfânta Maria Îl roagă pe Isus să-i ierte pe „creștinii păcătoși”. Ea face astfel o discriminare Între, pe de o parte, creștinii care au păcătuit, dar „legea ta au păzit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Legii, au fost devastate casele și prădate prăvăliile, iar autoritățile, În loc să-i pedepsească pe instigatori, i-au arestat pe evrei. Bancherul Rothschild Însuși a intervenit pe lângă Alexandru Cuza Vodă, cerând protecție pentru evreii din Galați <endnote id="(743, p. 47)"/>. Îngrozit de aceste evenimente și neștiind ce să apere mai Întâi, „pe hebreii masacrați În pământ român sau onoarea proprie a românilor”, cărturarul Ion Heliade- Rădulescu scria următoarele Într-un articol publicat În Naționalul (din 11 aprilie 1859) și intitulat „Masacrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ciclului de studii biblice, s-a desfășurat o campanie de evanghelizare publică pe durata unei săptămâni, susținută de pastorul comunității, predicile prezentate aliniindu-se sub titlul „SEMNE”, care au avut un impact deosebit în rândul romilor, pentru că pe ei îi îngrozesc toate semnele actuale (în deosebi, pe timpul acela, pașapoartele biometrice). Astfel a venit și fericita zi de 13 iunie 2009, când 26 de suflete s-au declarat pregătite să-l primească pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, majoritatea dintre ei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din seara de 13 iunie, cănd Iliescu a acuzat grupuri legionare de acțiuni provocatoare (incendierea mașinii politici, atacarea sediului M.I. etc) - sosesc la București. Minerii sunt imediat transportați cu autocamioanele în Piață Universității, unde se dedau la atrocități care vor îngrozi opinia publică internațională, aruncând România pentru câțiva ani de zile la colțul istoriei. Minerii arestează, cot la cot cu poliția, devastează Institutul de Arhitectură și Facultatea de Geologie. Li se spuseseră că acolo studenții ascundeau droguri. Scop în care minerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ordinul cui e acolo. M. M.: Ce căuta acolo Cico Dumitrescu? Ce, el nu avea treabă în altă parte? Să fim oameni realiști, ceva instrumentat a fost. S. B.: Da. Cu oameni din armată. Dădea ordine Cico Dumitrescu de se îngrozea Gușă: " Dom'le, cine l-a trimis pe acela la Televiziune? Opriți-l!" Am văzut filmările când zicea "Cine-i acesta? Opriți-l! De când dă el ordine?", pentru că până la urmă Comandantul Armatei în acele momente era Ștefan Gușă. M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
loc.”. Bietul administrator, abia scăpat de o spaimă, se vede în fața unei noi ecuații pe care, volens-nolens, va trebui să o rezolve. „Nici nu m-am gândit” zise el cu ochii bulbucați de spaimă și recunoscător până la umilință „genialei” îngrozite de o așa fărădelege care ar putea jigni urechile fine ale neasemuitului așteptat. „O să-l mutăm doamnă! Bine că ne-ați atras atenția.” Și uite așa pentru a purifica locul în așteptarea musafirilor de gradul zero, mâine vor fi exilați
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nefiind ranchiunos, i-am urat să-i fie de bine și să-i stea columna lui Traian în gât! Discuția în "patul conjugal" n-a prea fost ușoară. Soția, o mare sufletistă, iubindu-și enorm părinții, sora și nepoata, era îngrozită de a pune "mări și țări" între ea și familie. Când și-a mai adus aminte că la Santiago sunt frecvent cutremure, m-a informat "oficial": "Băiețaș, te duci singur!". Am purtat câteva zile muncă de lămurire cu ea, evidențiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd la Hala Unirii coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu este și cazul Departamentului de Stat. Raportul lui Harold Saunders, asistent al secretarului de stat pentru problemele Orientului Apropiat și ale Asiei de Sud, Înaintat Comitetului pentru Relații Internaționale al Camerei Reprezentanților, În care se sublinia importanța problemei palestiniene, i-a Îngrozit pe israelieni; ei l-au considerat o dovad) a faptului c) facțiunea proarab) din Departamentul de Stat era Încurajat), din motive tactice, de Însuși domnul Kissinger. În mijlocul acestor șocuri violente, domnul Rabin menține stabilitatea. Situația este extrem de complicat). Nu e
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sioniste nu au avut ambiții religios--teritoriale. În America, nici chiar cei ce simpatizeaz) cu Israelul și Îl sprijin) nu v)d vreun motiv pentru care Statelor Unite s) li se cear) s) finanțeze acest expansionism religios. De asemenea, numeroși israelieni se Îngrozesc la gândul c) Israelul ar putea deveni un satelit al Americii și, manifestând simpatie fâț) de mișc)ri că Gush Emunim, Încearc) probabil s)-si afirme independența politic). Ceea ce spun În realitate este c) ei nu-și vor sacrifică independența
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la școală ras În cap, decizie radicală care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a Învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul În cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, Îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, În loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur În fața oglinzii ore În șir și să „dirijez“: deși temporar ras În cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările de Est și În Africa, locuri unde artiștii și spectatorii au trăit Împreună experiența dictaturilor „ubuești“. Fără această bază, Ubu rămâne doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era scurt, improvizam fără să fixăm nimic, lucru ce convenea de minune unui actor ca Dan Nuțu, născut să facă film. Noi eram fascinați de spontaneitatea lui, el se străduia să „nu-i iasă“ niciodată În repetiții rolul, căci era Îngrozit de perspectiva de a face de două ori același lucru. Din păcate, prietenia noastră suferea de câte ori ajungeam În faza - teribil de neplăcută pentru el - În care regizorul, adică eu, Îl forțam să se fixeze În rol. Întâlnirea cu Grotowski În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce permitea să Începem spectacolul În fața porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical al operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie maro de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai. Ne Îngrozeam când trebuia să ne felicite de zilele de naștere și de onomastică, sărutându-ne pe umăr, după obiceiul iobagilor. Cu vârsta devenise de o zgârcenie patologică, Îndeosebi În privința zahărului și a dulcețurilor, și de aceea au intrat treptat În vigoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ivise o fisură, spunea ea. În tot răstimpul acelor luni, continuasem să-i Închin versuri, scrise pentru ea, despre ea, câte două sau trei poezii pe săptămână; În primăvara anului 1916 le-am publicat Într-o culegere și am fost Îngrozit când ea mi-a atras atenția asupra unui lucru pe care nu-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine cizelate și cam sterile, nu atât din celulele vii ale vreunei emoții puternice, ci mai mult În jurul unui cuvânt plastic sau al unei imagini verbale pe care voiam să le folosesc de dragul de a le folosi. M-ar fi Îngrozit pe atunci să descopăr ceea ce văd acum foarte clar, influența directă exercitată asupra structurilor mele rusești de diverse tipare de versuri din engleza contemporană („georgiană“) care mișunau prin camera mea și pe tot trupul ca niște șoareci Îmblânziți. Și când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și pentru întreaga Creștinătate... îi făgădui lui Ștefan că-l va ajuta din toate puterile în planurile sale... pentru că văzu puternicul dușman turc de care se îngrozea întreg pământul că a fost stropșit de puterea nebăgată în seamă până acum al lui Ștefan Voievod." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Te sfătuim, ca așa cum ai început, să mergi până la capăt, căci noi nu vom înceta ca împreună cu ceilalți principi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]