13,210 matches
-
e turcul, și pistolul. Wakefield o ia pe Maggie În brațe și o duce pînă la microbuz. Nu e deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă franțuzească cu un ușor iz de whiskey. — Ce dulce! Sherrill Îi Înmînează lui Wakefield paharul de whiskey cînd intră În mașină. Suvenirul tău. Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul Îi duce Înapoi În parcare, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea Sa Satanică. A Împachetat paharul din Casa Viitorului Într-un ciorap și a Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că Își Încheiase cîntecul de dragoste dulce-amărui. Aude În urma lui un sunet bubuitor, dar dacă sînt aplauze sau huiduieli, asta nu-și poate da seama. Își scurtase discursul dar psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare În fața și În spatele lui și iată-l În camera de odihnă, transpirat, ostenit și temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o Coca și așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decît orfanii, nu el. Încearcă să fie și rezonabil, și gingaș cînd răspunde: — Mariana, ce propunere! Caută prin buzunar după plic, scoate cecul și Îl Întoarce. Mariana are deja un pix Îndreptat către el. Wakefield semnează cecul și i-l Înmînează, zîmbind. — Prima parte a fost Îndeplinită, și cred că pot să te ajut și cu a doua. Dar la restul trebuie să mă gîndesc. Îi privește chipul În căutarea vreunui semn vizibil de dezamăgire, dar ea doar Îndeasă repezit cecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Beth sare de pe tăblia barului și pornește către ușa bucătăriei. Nu o să mai trimit pe nimeni la tine, niciodată. SÎnt la Ella, Învățăm Împreună. — Luna istoriei negrilor. Succes, strigă Wakefield după ea. Paradisul, se dovedește, este doar temporar. Sandina Îi Înmînează un săpun Înfășurat În frunză de bananier, legat cu un șnur roșu de mătase. — Săpun fin de eucalipt și ovăz, făcut de mînă de cea mai bună prietenă a mea. Wakefield Îi sărută mîna și strecoară săpunul În buzunar. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
anunțară primii câștigători, toată lumea își dorea ca maestrul de ceremonii să fi fost primarul, și, după patru categorii, fiecare asezonată cu câte o glumă proastă, lui Fran îi transpiraseră palmele de emoție. Îndrăzni să-și imagineze momentul în care îi înmâna trofeul tatălui ei și își închipui ochii lui strălucind de mândrie. În sfârșit era rândul lor. — Și acum, la premiul pentru un reportaj remarcabil pe plan regional, avem două ziare nominalizate, care se întâmplă să fie amândouă din Woodbury. Woodbury
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a prins cum stă treaba, nu bătrânul. Nimeni nu mai e interesat de ziare care o dau cu cât de corupt e consiliul local - sau chiar cu compania de autobuze. Oi fi obținut tu premiul azi, dar asta pentru că e înmânat de alți dinozauri ca tine, totul în numele preasfânt al jurnalismului. Francesca Tyler m-a ajutat să-mi dau seama că publicului nu-i pasă câtuși de puțin de reportaje. Tot ce vrea e să cheltuie și să cumpere chestii. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la Contimporanul mișcarea de avangardă din Serbia. O notă din nr. 71 (decembrie 1926) trimite către o antiteză între „Europa jună” și „putregaiul” civilizației occidentale (admirat de poetul indian Tagore): „Gruparea Zenit din Belgrad în frunte cu Lubomir Mitzici a înmînat lui Tagore o scrisoare din partea Europei june în care îl invită să lupte în propria țară alături de Mahatma Gandhi în loc să admire «putregaiul așa-zisei civilizații» democratice. Îi spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o conferință la Sorbona iar Mihail Cosma/Claude Sernet îi va traduce în limba franceză „fabula” „Cronicari”. În timpul unei călătorii la București (iunie 1933) a suprarealistului francez Léon Pierre Quint, autor al unor microromane asemănătoare schițelor urmuziene, Sașa Pană îi înmînează acestuia un exemplar din opera lui Urmuz: „discuția s-a centrat un timp și asupra unor Jarry, Kafka, cu care scrisul lui Urmuz se înrudește, dar al căror scris nu l-a cunoscut. Eseistul francez și-a însemnat o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la firmă cu doi ani înaintea lui Tomoe și lumea știa că este nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe ar fi dorit ca și Takamori să ia exemplu de la el. De câte ori îi înmâna documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată. Își alegea până și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tribul lui Levi, primul născut al lui Hiyya, rabin la fel ca el, ca bunicul meu, ca tatăl bunicului meu, și tot așa până-n negura veacurilor. L-am lămurit cine mă trimitea și, odată primiți în casa lui, i-am înmânat scrisoarea menită tatălui său. A citit cu atenție, dar încă neîncrezător. Doar după ce am spus în ebraică scurta frază învățată de la rabinul Yehudah, și-a arătat purtarea și dăruirea rezervate prietenilor. I-am spus pe șleau ce căutam, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o dorea. Romilde mi-a mai cerut să cruț și orașul, ceea ce n-am putut să fac. Răsplata pentru neputința mea va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, a poruncit să mi se înmâneze mesajul lui Romilde și a dorit să-l citesc cu voce tare și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia a fost cuprinsă de spaimă și de suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se roșie la față ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu ești de culoarea noastră, deși te îmbraci la fel ca noi. N-am stăruit și n-am dat explicații. M-am întors la azil și i-am scris o scrisoare lui Rotari, trimițându-l pe Ansoald să i-o înmâneze. Asta se întâmpla la a treia oră a dimineții; la o cincea oră, Rotari a venit grabnic la mine și m-a condus la palat. Ajungând noi la poarta curții, l-am văzut pe longobardul care nu voise să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să descifrez pe fața lui, deși se-mbătase, scârba cu care pășise în iatacul Gundepergăi. În a douăzeci și șaptea zi a lunii ianuarie din anul 636 Rotari a fost încoronat rege, cu tot fastul și ritualurile cuvenite. I-am înmânat un toiag având în vârf o floare sculptată, și apoi i-am pus pe cap coroana. Deși era așezat pe tron, lui Rotari i se citea în priviri mâhnirea. II Eram silit să fac neîncetat naveta între palatul regal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul cu care m-a privilegiat Heraclion. L-am aruncat la picioarele exarhului, spunând: - Nu am nevoie de protecția nici unuia din voi. Un soldat a ridicat pergamentul și i l-a înmânat lui Isacco Platone, care l-a parcurs la iuțeală și fără interes. Din întuneric, Andras a șoptit: - Știam și lucrul ăsta, numai că Heraclion nu este aici să te ocrotescă. În zori ne-au escortat până la un vas cu marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
romani. Dar totul s-a oprit aici din pricina unei delegații bizantine, din care făceau parte un emisar al papei Giovanni din Salona și tânărul Smeraldo, fiul lui Teodoro Calliopa, pe care îl eliberasem la Porto Venere și care mi-a înmânat o scrisoare de la tatăl său către mine. L-au implorat pe Rotari să se oprească, de dragul propriului regat. Drept dovezi ale bunelor lor intenții și ale sincerelor sentimente, ne-au informat despre marile dezordini de la Ravenna, pricinuite de Mauriciu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cam venal, și de aceea am rămas uluit când mi-a spus: - Mai lasă-mi originalul încă o zi; cititul lui a fost o răsplată mai mult decât suficientă, și vreau să fac o copie și pentru mine. I-am înmânat cadoul Gailei, povestindu-i cum am ajuns în posesia rugăciunii. A citit-o și ea cu evlavie și a rămas emoționată. Cred că de atunci și până-n ceasul când Dumnezeu a chemat-o la sine n-a trecut o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călare pe o motoretă, ca un adolescent la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se ducea la vânătoare cu tatăl și cu frații ei, cel mai mare dintre ei fiind cel la care urma să ne găsim adăpost. Ca o fetiță mică ce era, i se dădea să aibă grijă de bețe, adică le înmâna vânătorilor, fiind atentă când au nevoie de ele. Când am trecut pe lângă o casă, Re-nefer ne-a descris casa tatălui ei în Memfis, cu grădinile și cu bazinele ei în marea curte. Tatăl ei fusese scrib pentru un preot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut interesat de scarabeu. - Pentru soția ta? a întrebat Meryt, fără falsă subtilitate. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat. - Asta a fost ceea ce se numește o bună afacere, fetițo, a zis Meryt. Și acel scarabeu pesemne că a fost cu noroc din moment ce ți-a adus o cutie prețioasă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dragostea mea, Încheia el Înainte să Închidă. Marie Încercă să-l sune, dar avea telefonul Închis. Îi lăsă un mesaj cu atît mai tandru cu cît se simțea vinovată. * * * „Familia Pérec, familia Kermeur“. TÎnărul sergent, mîndru de munca lui, Îi Înmînă lui Fersen Însemnările informative cerute. Cuprins de zel, Întocmise una și despre Patrick Ryan, alăturîndu-i și ultimele două cărți ale scriitorului. - La urma urmei, trebuie să fim atenți, tipul ăsta nu e de pe aici... - Nici eu, adăugase Lucas pentru plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
enorme, Michel Întoarse capul. Preț de aproape douăzeci de secunde, o lumină roșie persistă la marginea câmpului său vizual; și asta a fost totul. Un funcționar strânse cenușa Într-o cutie mică, un paralelipiped din brad alb, și i-o Înmână fratelui cel mare al Annabellei. Porniră spre Crécy conducând Încet. Pe aleea Primăriei, soarele strălucea prin frunzișul castanilor. Cu douăzeci și cinci de ani În urmă, după ore, Michel și Annabelle se plimbaseră pe această alee. Vreo cincisprezece persoane se adunaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că îți mărim salariul, adaugă, privindu-mă cu ochii ușor întredeschiși. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]