3,744 matches
-
soiurile, pentru care barul de pe șosea era doar un simplu mușuroi în relieful mereu solicitant, un simplu nod colcăitor în biom, numai bun de exploatat. Ea își ridică ochii spre el, cea mai singură femeie pe care o cunoscuse vreodată, înnebunită după o legătură, după o dovadă că toată existența asta nu era doar o creație a minții ei. El ascultă noaptea, ascultă zgomotul însingurării ei. Dar la fel ca martorul secret al lui Mark, care scrisese bilețelul, rămase nemișcat, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aș vrea eu să fie așa ușor. Chiar e așa ușor. Asta dacă nu vrei tu să fie mai greu. Ei, hai! Mai e altă soluție? Coloana cu plusuri și coloana cu minusuri. Și dup-aia bilanțul. Limpezimea lui o înnebunea, dar o menținea pe linia de plutire. — Zău așa, îi spunea el. Vocea lui era atât de liniștitoare- Peter Jennings în vizită la ora de științe sociale a unei clase de liceu. Ce te împiedică să-l pui pe antipsihoticele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la dezbatere își dădeau târcoale, se dublau unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timpuri, așa trăiam cu toții“. A început să sufere de dureri de cap și de greață, de letargie și de lipsă de energie. Într-o seară, David s-a întors acasă cu trei ore mai târziu decât obișnuia. Soția lui era înnebunită. Se întorsese pe jos de la birou, aproape douăzeci de kilometri, după ce își vânduse mașina unui coleg. Bolnavă de spaimă, soția a țipat la el. El i-a explicat că mașinile erau dăunătoare pentru mediu. Putea să meargă la serviciu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de alte chestii. Noi, fetele ei, nu am avut nimic când ne-am născut și ea nu putea să creadă că el ar fi avut ceva. Atunci intervenea și îi băga tot felul de alte chestii și începea diareea. Eu înnebuneam, m-am apucat de băut ca să pot rezista, fugeam de acasă, mă duceam la Casa Scriitorilor, acolo mă comportam ca o nebună. În fiecare clipă mă gândeam că n-o să mai fie. În toată perioada aia, poezia n-a stat
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
scris. Pe măsură ce se întâmplau lucrurile astea, dragostea mea pentru Alexandru creștea progresiv, ca un cutremur, pentru care o diferență de două grade, de exemplu, e foarte mare. Dar asta nu m-a împiedicat să plec de acasă încontinuu și să înnebunesc de câte ori îl văd, să-i caut prin răhățel cu bețișoare, să văd de ce are diaree - asta pentru că eu nu eram convinsă, la început, că are un fel de lipsă de imunitate pe mucoasa intestinală. Când a mai crescut și a
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
mă voi transforma într-o creatură obsedată de colici, pamperși, mărci de lapte praf și medicamente de răceală. Genul acela care, atunci când (mai) iese în oraș, nu doar că e complet deconectată de la orice chestiune culturală, dar insistă să-și înnebunească prietenii cu descrierea completă a micului dejun pe care l-a pregătit copilului, plus detalii nedorite despre culoarea și consistența mucilor și conținutul scutecelor. Știți genul, nu ? Ei, așa ceva îmi prevedeau și mie prietenii, mai ales că eram prima din
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
articol; și totuși a rămas o femeie decentă, o femeie extrem de bună, de generoasă, plină de dor de viață și, În același timp, o fată bătrînă cu vederi puritane pînă În adîncul sufletului. Îi povestești că acum cîțiva ani a Înnebunit și a stat doi ani la balamuc; Îi povestești că Încă mai are accese de nebunie și că, acum cîteva luni, cînd te-ai Întors acasă Într-o seară, ai găsit-o Întinsă În patul tău; s-a ridicat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lecția de anatomie - cum s-ar zice „mi-am umplut cămara“, căci am să mă pot folosi de acest material În orele de desen, cînd Începe școala. În Olanda am avut cel mai nostim ghid din toată excursia. Eram toate Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele lui, ne-a răspuns că Înseamnă „ciripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o de-acolo“ - a zis Truman - „am trimis-o din nou În Vest ca să nu mai dea ochii cu el niciodată. M-a amenințat, firește“ - a zis - „m-a amenințat cu moartea, dar mi-am dat seama că-ncepuse să Înnebunească și n-am lăsat-o să se mai Întoarcă la el“ - a zis. Și Addie s-a Întors acasă și a dat divorț: de cazul ei s-a ocupat Cash Jeter, firește - asta era cu mult Înainte de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
piept. Capul tău continuă să dea comenzi, mai tare și mai tare, dar probabil împotriva mai bunelor sale judecăți; nu se știe dacă o cameră a motoarelor le poate asculta, chiar dacă sînt înțelese. Dacă valvele cedează? Țipete de protest. Au înnebunit acolo, pe pod? Schneiderhahn ne-a cerut să vîslim puternic în serii care duceau la creșterea deficitului de oxigen. Intervalul dintre o serie și următoarea nu era suficient de lung pentru a umple rezervorul. Încă nerestabiliți pe deplin, începeam următoarea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în denumirile geografice. Agatirșii însă după cât se vede cultivau și via si cunoșteau deci fără îndoială și cultura pământului. Herodot ne spune anume că Sciții aveau obiceiul de a bea vin curat și se spunea în Grecia că de aceea înnebunise regele Spartei, Cleomen fiindcă desprinsese acest obicei scitic. Grecii aveau o zicătoare obișnuită ce se întrebuința, atunci când se cerea de băut vin curat: «toarnă ca la Sciți» (IV, 84). Sciții însă nomazi, care trăiau din laptele iepelor și aveau ca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu știința dumitale a viitorului. Răspunsul său dovedi, dacă mai era nevoie, că nu era vorba de o discuție academică. Pe neașteptate, ea izbucni în plâns. - O! te rog, nu mă lăsa așa, în starea asta. Amenințările acestui om mă înnebunesc. Dădea din cap, plângând. - Nu știu ce se întâmplă. Când privesc viitorul dumitale, totul este neclar. Asta mi se mai întâmplă cu Discipolul, dar este normal, fiindcă el este defazat. Se întrerupse, își șterse lacrimile cu dosul mâinii și spuse, serioasă: - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
transpunea semnificațiile. Atât de cald încât toți mușchii se destindeau. Plic, plic, plic, destinde-te, destinde-te... A fost o vreme în istoria omului pe Pământ, când se folosea șocul ritmic al unei picături de apă pe frunte pentru a înnebuni pe cineva. Firește, acum nu-i cădea pe cap; poziția, sub robinet, ar fi fost inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cineva. Firește, acum nu-i cădea pe cap; poziția, sub robinet, ar fi fost inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că omul înnebunea pentru că el credea că urma să înnebunească, pentru că i se spusese că va înnebuni, pentru că era absolut convins că acest procedeu cauza nebunia. Dacă ar fi crezut cu aceeași intensitate că ar produce înțelepciunea, efectul ar fi fost tot atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cap; poziția, sub robinet, ar fi fost inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că omul înnebunea pentru că el credea că urma să înnebunească, pentru că i se spusese că va înnebuni, pentru că era absolut convins că acest procedeu cauza nebunia. Dacă ar fi crezut cu aceeași intensitate că ar produce înțelepciunea, efectul ar fi fost tot atât de mare în acest sens. Plic, plic, plic. Destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că omul înnebunea pentru că el credea că urma să înnebunească, pentru că i se spusese că va înnebuni, pentru că era absolut convins că acest procedeu cauza nebunia. Dacă ar fi crezut cu aceeași intensitate că ar produce înțelepciunea, efectul ar fi fost tot atât de mare în acest sens. Plic, plic, plic. Destinde-te, destinde-te, este atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Probabil că te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea venirii tale aici. — Era ca aici. Nu era. — Ai grijă! Ți-e teamă de trecut. Dacă ți-aș spune ce știu, ai înnebuni. — Aluziile sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e mort în calea lui: plante, animale, totul. Aterizează în Rusia și se dă jos. Totul e distrus, bineînțeles, dar se strecoară pînă îl aude pe celălalt umbînd printr-o clădire. Nu mai văzuse de opt ani un om și înnebunise de singurătate și spera să schimbe o vorbă cu cineva înainte de a muri. Rusul iese din clădire și colonelul Johnson îl împușcă. — Dar de ce? întrebă Thaw. — Pentru că fusese pregătit să omoare ruși. Nu-ți place povestirea? — E proastă. — Se poa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
temele sau du-te să te plimbi. Fă ceva, orice. — Cum să pot, cu mintea plină de chestiile astea? — Atunci, du-te la culcare. — Dar cînd închid ochii, le văd. Sînt foarte active. Mă chinuie, mă chinuie într-una. Așa înnebunește lumea, sînt sigur de asta. Domnul Thaw se uită lung la fiul lui cu o expresie de neliniște amestecată cu îngrijorare. Vrei să chem un doctor? Cu ce m-ar ajuta asta? „Doctore Tannahill, îmi trec prin minte niște gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice să înnebunească. Dacă va refuza să-l iubească, responsabilitatea pentru ce se va întîmpla după aceea îi va aparține ei, nu lui. S-ar putea să-l ajute. Nu era o lume a certitudinilor, ci a probabilităților, așa că acel accident minunat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu-i știe numele de familie. Se pocni violent peste frunte de mai multe ori, apoi îl sună pe McAlpin, care zise: — Tatăl ei e profesorul Laidlaw, care predă biochimie la Gilmorehill. O să-ți caut adresa. Dar pari cam... înnebunit. Peste o jumătate de oră, Thaw sună la ușă și doamna Laidlaw îi deschise, spunîndu-i: — Intră, Duncan. După ce căutase cu atîta disperare să ajungă acolo, simți că sosirea lui era nesemnificativă. — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar m-am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se toarnă atîția bani în industria filmului, că doar puține talente autentice lucrează acolo. — Credeam că artiștii nu lucrează pentru bani, zise pastorul șmecherește. Thaw nu-i răspunse. Credeam că trudesc în mansarde, continuă pastorul, pînă mor de foame sau înnebunesc, apoi li se descoperă opera și este vîndută pe mii de lire. — La un moment dat, construcțiile au luat mare avînt, zise Thaw înfierbîntîndu-se, în nordul Italiei. Municipalitățile și bancherii din trei sau patru orașe, orașe de dimensiunea Paisley-ul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]