85,475 matches
-
un nou volum de poeme pentru la toamnă. Cartea va apărea probabil, dar pe foaia de gardă Madi nu-și va mai scrie năstrușnicele dedicații. Florin Iaru M-am îndrăgostit de Madi prin anul trei de facultate și, cum se întîmplă în asemenea cazuri, pentru a ajunge la ea, m-am slujit de poezie. De ce? Nu știu. Poate pentru că, înainte de Cenaclul de Luni, umblam cu toții, ca niște muște bete, după glorie și adevăr poetic. Madi avea o garsonieră prăpădită prin Titan
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
muște bete, după glorie și adevăr poetic. Madi avea o garsonieră prăpădită prin Titan. Acolo disecam toată arta poetică a lumii și ne minunam de ce nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui '77 avea să dea primele semne că va sparge plafonul. Într-un fel, destinul nostru literar, al optzeciștilor, a semănat. Noi n-am ieșit pe piață din fragedă pruncie. Încercările și erorile se țineau lanț
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Atît. Un soi de ordine poetică și feminină într-o viață tot mai dezordonată. Mai tîrziu, a stabilit legături cu toți dizidenții tineri din țară și ne-a tras după ea. Ce vremuri! Ce beții! Numai că asta s-a întîmplat mult mai tîrziu. Însă atunci, înainte de cutremur, eu treceam cu acel soi de disperare băiețească prin Titan. Cap compas: garsoniera lu' Madi. Dacă era lumină, urcam. Chiar așa: numai dacă era lumină. Mircea Mihăieș MĂ cam răcisem cu Madi în
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
atitudine critică atingea noi intensități într-o epocă marcată de ascensiunea fascismului și a nazismului în Europa și de cea a extremei drepte, în speță a Gărzii de Fier, naționaliste și xenofobe, în România. În spațiul strict avangardist, ceea ce se întâmplase în gruparea din jurul revistei "unu", unde se accentuau, îndeosebi prin Gheorghe Dinu-Stephan Roll, tendințele de detașare ( auto)critică, sub imbold marxist, față de "burghezismul artistic" și "falsa avangardă" reprezentată, se crede acum, de suprarealismul francez și de predecesorii săi, putuse fi
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
atitudine critică atingea noi intensități într-o epocă marcată de ascensiunea fascismului și a nazismului în Europa și de cea a extremei drepte, în speță a Gărzii de Fier, naționaliste și xenofobe, în România. În spațiul strict avangardist, ceea ce se întâmplase în gruparea din jurul revistei "unu", unde se accentuau, îndeosebi prin Gheorghe Dinu-Stephan Roll, tendințele de detașare ( auto)critică, sub imbold marxist, față de "burghezismul artistic" și "falsa avangardă" reprezentată, se crede acum, de suprarealismul francez și de predecesorii săi, putuse fi
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
electric. Cei care nu pot rămîne acasă sînt rugați să lase cheia la vecini. De ce îmi închipuiam că la Viena se folosesc alte metode, mai evoluate, pentru "lecturile" de acest fel ? Mai tîrziu, impresia s-a corectat puțin: evenimentul se întîmplă doar o dată pe an. De-a lungul balustradei Cele mai multe clădiri din centru, înalte, pe dinafară impresionante, sînt pe dinăuntru ca la începutul secolului trecut. O chiuvetă solemnă în holul rece, legată iarna cu cîrpe, ca să nu-i pleznească țevile. Cîte
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un optimist: Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Ionescu, luând de la el cunoștință de baladele lui Villon și de lirica medievală franceză, ca unul care, elev în cursul inferior de liceu, mă delectam cu lectura volumului Nu, unde tatăl meu era ironizat, dar cu respect - ceea ce nu se întâmpla cu alții -, ca unul care l-am vizitat la Paris pe dramaturg, prin 1969, sunt bucuros să-i relev dlui Mihai Sorin Rădulescu un indiciu suplimentar la cercetările sale atât de amănunțite în chestiunea familiei Ipcar. În primul număr al
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Al. Săndulescu Ce păcat că unele mari personalități, care ar avea multe de spus despre viața și opera lor, despre contemporani și atmosfera epocii, nu-și scriu ori se gândesc prea târziu să-și scrie memoriile. Așa s-a întâmplat cu reputatul comparatist Alexandru Ciorănescu (1911-1999), care n-a reușit să publice decât un prim volum din Amintiri fără memorie, apărut în 1995 la Editura Fundației Culturale, al doilea rămânând probabil, fie nescris, fie nedefinitivat. Eruditul profesor și cercetător, de
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Nu voi mai avea noroc a vedea această zi, deși eu asemenea am muncit și am pătimit pentru dreptate și cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ție, țara mea mult dragă! Așa s-a și întâmplat. Cu sănătatea zdruncinată, cu idealurile spulberate, departe de patrie, bolnav, sfâșiat de o boală neiertătoare, el a încercat să-și depășească suferințele. Prietenul tău - scria el lui I. Ghica - pe care l-ai iubit ca un frate nu e cu
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
ale comenzii sociale. Se va putea ocupa de acum în liniște de Moromeții, romanul în care încorporează, retopindu-le, și unele nuvele sau fragmente din nuvele. Dar să ne întoarcem la Întâlnirea din Pământuri. Se poate vorbi, cum s-a și întâmplat, de o continuitate între această primă carte a lui Marin Preda și Moromeții, vizibilă în aspecte de atmosferă asemănătoare, în reluarea unor situații, a unor formule de limbaj, în felul de a fi și de a vedea lumea al unor
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946), marcați profund de speranța renașterii statului democratic, climatul
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
îi plăcea grozav să vorbească și în timp ce perora încălzită, gândul ei era cu siguranță la fiii și nepoții ei, aflați în deplină securitate, departe de convulsiile societății israliene și pericolele care o pândeau. - Să știți că ceva similar s-a întâmplat și în Peru cu Mario Vargas Llosa, unul din cei mai reputați scriitori ai lumii contemporane, când a candidat pentru președinție. Suntem guvernați de spiritul mediocrității și uniformității, de omul-masă, vorba lui Ortega Y Gasset, interveni Natalia, care nu pierdea
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
din Apocalipsă) ale numărului șapte n-are rost să insist acum. O scurtă paranteză despre narator e poate mai utilă aici. Căci la (re)lectură felul cum e spusă povestea, în egală măsură cu substanța ei (simplu spus: ce se întîmplă în ea), modul cum trebuie luată ea de cititorul înscris în text, tipul de credibilitate la care aspiră autorul implicit, identic în cazul de față cu naratorul, devin chestiuni importante. Critica prozei de ficțiune operează cu distincția între "naratorul creditabil
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
1990, a publicat-o și în românește, traducerea fiind semnată de autor și de Radu Lupan, eminentul anglist. Ediția românească a trecut însă aproape neobservată. Ar fi fost totuși firesc să intereseze o astfel de carte, ceea ce nu s-a întâmplat. Să genereze ecouri, discuții, fie și doar pentru faptul că se axa pe o temă a momentului, aceea a literaturii autobiografice. Ultimul deceniu al trecutului veac a fost dominat, la noi, de literatura de această factură, marcat de ieșirea la
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
și executați - morți în lupta anticomunistă a Occidentului liber. Dl Neagu Djuvara contribuia la realizarea acestor eroice misiuni. Fără îndoială, prin activitatea sa secretă, dl Djuvara însuși a avut de înfruntat nu o dată pericole și dificultăți personale. Ceea ce s-a întîmplat, cam în aceeași vreme, istoricului turcolog Aurel Decei sau celui care a condus ocuparea ambasadei reperiste de la Berna, Oliviu Beldeanu - care au fost răpiți dincolo de Cortina de fier - s-ar fi putut abate și asupra d-sale. Cu curaj, cu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe repetate, supunîndu-l aceluiași șantaj metodic. Torturat cu datoria sa de sînge, se întîmpla ca bătrînul monarh să izbucnească în lacrimi dinaintea inflexibilului diplomat. Chiar după mărturia acestuia asemenea întrevederi i-au grăbit sfîrșitul. Din fericire, nepotu-său din Germania, Ferdinand, înfiat pentru a-i succeda la tron, nu-și mai făcu aceleași scrupule. Se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns prea tîrziu. Privirea le deveni mai încăpătoare, cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
acestora depindea de nenumărate clenciuri tehnice, atît de multe că-ți albea părul din cap, s-ar fi putut scîrbi. Ducă-se naibi, și-ar fi spus, mai bine ne lipsim. Ca să nu mai vorbim despre ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi băgat de seamă că de fapt nimeni în tot regimentul nu se pricepe să le mînuiască. Situația trebuia salvată. Calm, parcă plictisit, căpi- tanul se apropie de mecanici scuipînd capătul țigării. Se aplecă și el, cam într-
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Gabriel Dimisianu Începuturile literare ale lui Petru Dumitriu au fost multă vreme ignorate, ca să nu spun ocultate. Lucrul s-a întâmplat, până la un punct, cu asentimentul tacit al celui în cauză. Nu-i venea deloc bine, după convertirea la realismul socialist, pe a cărei bază își construise o poziție de pontif cultural, să-i fie amintite începuturile literare, politic neconvenabile. Colaborase
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
care și-a propus mai întâi să experimenteze în materie culturală, să facă literatură din ceea ce îi oferă literatura, și doar mai târziu să facă literatură din ceea ce îi oferă viața, în sensul cel mai cuprinzător. Cum s-a și întâmplat cu Petru Dumitriu, care începe prin a fi livresc, în Euridice, și ajunge să fie creator epic în Cronică de familie și în celelalte. Reconstituirile mitice din Euridice sunt foarte libere, sunt altceva, în orice caz, decât arheologie literară și
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]