19,547 matches
-
se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Astfel încât eu și Amélie rămăsesem singure. În ciuda faptului că acela era prilejul de a afla mai multe despre Amélie și Angi, simții că nu vreau încă să știu nimic și mă scuzai, mergând la toaletă să-mi pudrez nasul. La întoarcere intrai în vorbă cu mama unei colege. Aceasta mă prezentă persoanelor cu care vorbea, iar eu rămasei acolo, întreținând conversație. Trasei o privire cu coada ochiului și îl văzui pe Angi râzând în hohote împreună cu tot grupul, iar pe Amèlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
repede. Curând rămasei iar fără bani și trebui să lucrez ca dansatoare într-un club din Franța. Folosind numele de fată al mamei, folosind și nume false, reușii să fac imposibilă orice depistare a mea. Și iată că veni clipa întoarcerii mele. Venind de-a lungul Senei nu recunoșteam nimic din ceea ce lăsasem în urmă. Totul era străin. Și mie mi-era frică să nu fi pierdut șansa ce mi se dădu o singură dată în viață: iubirea lui Angi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un nou elan, o nouă fericire. Pe drumul de întoarcere însă, deveniră nervoși, irascibili, nu puteau să doarmă, nici măcar iepurește, cum o făcuseră la venire. Nu-și vorbeau aproape deloc, evitau să se privească, însă amândoi erau mai atenți ca oricând unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă era sinceră sau ironică. Cel mai mult îl seca faptul că nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-ai invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au impresionat ținuta sa destul de elegantă și îngrijită, felul sau casual de a se purta, și mi-a plăcut și damful de alcool pe care îl simțeam când îmi vorbea de foarte aproape . Urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Academiei și să rezolv niște treburi la Ministerul Educației și Cercetării. Dacă reușesc mâine, poimâine, iau primul avion înapoi. Matei îi povestește cu lux de amănunte cum a fost în America, deși tristețea i se strecura în suflet la vestea întoarcerii rapide a Ceciliei în Germania. —Eu ți-am spus despre mine, acuma spune-mi tu ce-ai mai făcut? —M-am logodit. —Cuum? Nu se poate! Nu poți să faci lucrul acesta, Cecilia. Tu nu ești în stare de așa ceva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în deplasare de Matei care a condus-o cu autoturismul, și-a rezolvat totul. Urmau să plece la Sinaia. — Nu ne înzăpezim pe valea Prahovei, dacă va fi zăpadă? — Am pus roți adaptate pentru iarnă, că am prevăzut că la întoarcere timpul se va schimba. Nu trebuie să te temi când ești la mine. De fapt, Cecilia întotdeauna se simțise în siguranță în preajma lui Matei. Avea acea alură de persoană ocrotitoare, care îți dădea deplină încredere în orice fel de situație
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a sufletului?” El, Șerban, nu făcuse decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă. Ce-i drept, acest moment final nu este suficient de bine susținut artistic, dar este o soluție de viață. Nu știu cum va evolua scrisul lui Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu Istorisiri nesănătoase fericirii 43 este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de a-ți scoate ochelarii întunecați, care deformează realitatea enorm și prin care vezi totul anapoda. Și, odată ce privirea ți se va limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol mai devreme, în 1660, John Dryden publica unul dintre cele mai teziste și mai plicticoase poeme din istoria literaturii universale, Astraea redux (titlul face aluzie la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din exil, strălucirea pe care o cunoscuse la nașterea acestuia). Pe scurt, este vorba despre un encomion deșănțat al monarhiei lui Carol al II-lea într-o epocă a Restaurației în care dominau setea de justiție și, mai ales
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din Japonia, acestui rigid exercițiu de contemplație, descopăr, nu fără o undă de mirare, un cerșetor citind. Surprinzător nu este, propriu-zis, ce lecturează el (o revistă zdrențuită, înfățișând mașini de ultimă generație, la care nu ar avea acces nici măcar în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ideal, este inalienabil: bunătatea umană. Pentru a fi atent cu cel de lângă tine nu ai nevoie nici de bani, nici de timp, nici de motivații suplimentare. Aceasta ar trebui să ne fie singurul etalon etic. Cu vreo două săptămâni înaintea întoarcerii definitive în România, am mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează direct pe încrederea și pe spiritul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trezindu-se, la destinație, că-și uitase portmoneul în apartament. Șoferul, plin de solicitudine, i-a spus să nu-și facă nici o problemă, că îi va plăti "data viitoare". Ce șanse reale erau ca ea să nimerească aceeași mașină la întoarcere sau în ziua următoare? Nu contează. Demnitatea umană trebuie păstrată, în Japonia, cu orice preț. Devine aproape inutil să înșir aici exemple nenumărate: cum am fost servit la bancă, deși mă dusesem la ghișeul destinat împrumuturilor, nu depunerilor de numerar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
are ca punct de pornire convingerile religioase dominante (creștine versus budiste). Însă, în opinia mea, teroarea occidentală nu ia neapărat în calcul ideea de posesiune demonică (filmul citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
DOAR OMUL Într-o zi de pe pământ au dispărut Rușinea, Bunul simț, Respectul, Măsura bunului simț și Mama Simțului pentru respect . Stăpânul Universului a auzit de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă care este situația pe pământ. La întoarcere mesagerii l-au informat pe SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe ceva? se mai interesă SU. -Nu am întrebat-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
locuia colegul meu și unde trebuia să mă duc după cărțile promise. O rog frumos pe mama să mă lase până la Poiana după cărți, cu angajamentul că voi veni repede și că voi face tot ceea ce-mi cere la întoarcere nu mai să mă lase. La început mama nu a fost de acord, dar văzând că nu scapă de insistențele mele, nu a avut încotro. Până să mai completeze ceva, în fugă, nici acum nu-mi mai amintesc, am sărit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în linie hegeliană. A murit în 1998 la vârsta de o sută doi ani. Una din vorbele sale specifice era că teoriile Universității Gregoriene despre rațiune și revelație erau "limpezi ca apa", dar tocmai de aceea erau "doar apă". La întoarcerea mea din Nord mersesem la acest homo spiritualis. Desigur mi se răspunsese după cum mă obișnuisem, un răspuns la care devenisem alergic de ceva timp și căruia îmi propusesem să aduc argumente contrarii pentru a obține în final o soluție care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care eu eram îngrijorat de mai mult de un deceniu a dobândit o și mai mare importanță. Pe lângă eșecul piețelor și al instituțiilor, este evident și cel al eticii. De aceea în legătură cu această criză se vorbește peste tot de o întoarcere la morală, de necesitatea eticii în economie, politică, știință și îndeosebi în sport, un mediu tulburat de numeroase scandaluri. Dar nu este suficient că filozofii vorbesc numai de imperativul categoric, teologii doar în sens abstract de conștiință, iar politicienii, liderii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
intervenții, o versiune inversată, o versiune ce respectă seriozitatea și demnitatea celei originale. Este o alternativă cu rațiunile ei. Citez în continuare Împotriva seducției, iar lângă, versiunea mea inversată 13: Nu vă lăsați seduși! Nu vă lăsați seduși! Nu există întoarcere. Există întoarcere. Ziua stă la porți. Ziua stă la porți. Deja se simte vântul nopții. Deja vântul nopții se simte Dimineața nu va mai sosi. Dimineața va sosi. Nu vă lăsați înșelați! Nu vă lăsați înșelați! Viața este scurtă. Viața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
versiune inversată, o versiune ce respectă seriozitatea și demnitatea celei originale. Este o alternativă cu rațiunile ei. Citez în continuare Împotriva seducției, iar lângă, versiunea mea inversată 13: Nu vă lăsați seduși! Nu vă lăsați seduși! Nu există întoarcere. Există întoarcere. Ziua stă la porți. Ziua stă la porți. Deja se simte vântul nopții. Deja vântul nopții se simte Dimineața nu va mai sosi. Dimineața va sosi. Nu vă lăsați înșelați! Nu vă lăsați înșelați! Viața este scurtă. Viața este scurtă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]