2,365 matches
-
din R.P.R. sau membrii Academiei R.P.R. Dacă acest punct de vedere nu e ținut în samă, consider rupt contractul de editură încheiat cu "Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturei". Autorul lui Mitrea Cocor vreme de jumătate de veac s-a întristat alăturea de eroii săi de predilecție, umiliții și obijduiții vieții, până ce în sfârșit, iată, a putut ajunge să se bucure cu Mitrea Cocor și frații lui plugarii de viața nouă ce li s-a deschis. Autorul lui Mitrea Cocor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare a principiilor, căci lumina ajunge pe tărâmul întunecat al amorfului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu trebuie botezați când sunt mici ci lăsați să decidă singuri când vor fi adulți. Ceilalți care îl ascultă îi împărtășesc cele afirmate și discuția continuă apoi pe alte teme. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez pentru faptul că am declanșat discuția pe această temă. Asist în continuare la discuție terminând în același timp și pepenele galben pe care l-am împărțit cu cei prezenți. S-a făcut seară la hanul comunal, iar în curtea interioară
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și medalii unor oameni prea ahtiați să și le pună în piept sau deasupra patului unde dorm. Unii au pretenția că sunt statui în viață, muzeografi ai propriei glorii, ceea ce mă face să râd cu poftă, dar și să mă întristez: e ceva în ei ce suferă după iubire și o înlocuiesc astfel cu foamea de onoruri. E un dezacord uneori marcant între literatura foarte bună pe care, unii, o scriu și sărăcia spirituală în care se zbat. Depun energii nebănuite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e cu putință istoria literaturii. Unul dintre ele, din "Convorbiri", intitulat inițial chiar așa, interogativ, a apărut până la urmă cu titlul Trei motive pentru a nu scrie o istorie a literaturii și o soluție. Istoria lui Nicolae Manolescu m-a întristat, o tristețe cumva personală, resimțită organic. Era, firește, contradicția dintre felul cum credeam eu că va arăta istoria lui Manolescu și concretizarea propriu-zisă. Nu-i vorbă, s-ar putea ca așteptările mele să nu aibă deloc de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar trebui să fie, ca și primul, poet), deci dacă scriitorul ar fi disperat, criticul și-ar spune: dar atunci pot să-l citesc pe Dante, sau pe Shakespeare... Bănuiesc că un critic, cinic fiind, ar privi cosmic: s-ar întrista ziua și s-ar însenina noaptea. Altfel, ce ne lipsește pentru a avea ecou european real? Cum să ajungă scriitorii noștri pe tarabele din gările Parisului? Poate că tot de un critic ar fi nevoie, care să propună modele teoretice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deosebire între victorie și înfrângere. Numai că de victorie, în zilele noastre, te bucuri numai tu și vreo doi, trei amici, dar, uneori, și cu un aer pal de invidie din partea lor, de înfrângere se bucură mai toți și te întristezi numai tu încât la primii mei șaizeci de ani de viață (pentru că azi, uitându-mă în noua mea carte de identitate, am constatat că aceasta îmi expiră în octombrie 2073, adică peste șaizeci de ani, încât mă văd obligat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se modifică) decât în lunga durată a Școlii Braudeliene. De regret ceva, și regret, e dispariția satului tradițional, cu stilu-i de viață aferent, aici prin colectivizarea cea deresponsabilizatoare -, în Vest... prin industrializarea și rentabilizarea capitalistă a agriculturii. Să nu ne întristăm cu gâdemul că și religiosul s-a evaporat, și sacrul s-a camuflat în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putut să-i mai privești în ochi după aceea? Cum crezi că se priveau ei înșiși în oglindă, dimineața, când se bărbiereau? Oare nu le venea să-și taie venele în baie uneori? Ce pedeapsă crezi că ar merita? Mă întristează să știu că mulți dintre colegii noștri de condei au semnat pactul cu diavolul. Eu îi privesc în ochi la fel, nu știu dacă lor le este la fel de comod să mă privească, știind bine că am fost dintre acei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici pentru cititorul de rând, nici pentru critici, am scris pentru mine. N-am un grup literar în spate care să mă promoveze. Așa că n-am niciun cititor consecvent, care să mă mângâie pe creștet atunci când îmi e greu. Mă întristează melancolic faptul că poeții tineri, cititori de altă sensibilitate, nu-mi sunt apropiați (îmi sunt chiar "dușmani naturali", mă antipatizează din instinct). N-am nici măcar un prieten în București la care să apelez sentimental. M-am învățat așa, să fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei. Ea este Maica Iubirii și a Durerii. Prin inima ei de Mamă a trecut sabia ucigașă a Durerii. Nesfârșit de mare și adâncă a fost durerea ei când a văzut pe Fiul judecat și răstignit nefiind vinovat. Noi ne Întristăm când ne gândim ce mult a suferit. Suferința a fost fără margini, cum alta nu mai poate fi. A suferit alături de Fiul ei și amândoi Sau jertfit. Unul pe Cruce iar altul pe altarul Durerii. A leșinat de suferință, durere
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Iubitorule de oameni! Amin! Un Strigăt 17.09.2007 Tată care m-ai creat Iisus Fiu Adevărat Și Tu, Duhule Prea Sfânt, M-ajutați pe acest pământ Că sunt trestie În vânt Cu păcate-ngreunate Și poruncile călcate Treime Te-am Întristat Că porunca am călcat N-am ținut de al Tău Cuvânt Care este legământ. De la Tine am plecat Și-n păcat m-am afundat Iar de-acolo am strigat -Tatăl Meu, Tată Ceresc Am venit să mă căiesc! Te rog
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În cale Cu urări și osanale! Chiar și hainele pe jos Le-așterneau, pentru Hristos! Osana! Osana! Mare e puterea Ta! Marți Îi pregăteau trădare Căci Încep zilele amare Când păstor se va lua Turma se va-mpraștia... Miercuri era foarte Întristat Cu putere S-a rugat Pe ucenici să-i Întărească Credința să mulțumească. Joi s-a dus cu toți ai Săi Să cineze sus cu ei Acolo sus În foișor Taina - Apostolilor! Pâine-a binecuvântat Și la toți, să ia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Sfântă Privea-n jale la osândă Și cu Sfintele femei, Toate Împrejurul ei. Mult plângeau, Se tânguiau Când vedeau, că-L Răstigneau! Sfâșiate de durere Nu găseau o mângâiere. Când Iisus Duhul Și-a dat Toate-n jur s-au Întristat Cerul tot s-a mohorât Întuneric s-a făcut, Peste oameni pe pământ Și multe minuni s-au petrecut... Iar apoi, cum bine știm, Iosif și Nicodim De pe Cruce L-au luat În giulgi nou L-au Înfășurat Trupul mort
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
gândit vreodată eu Când mor, cu mine cât iau? Viața-i scurtă pe pământ, Și se duc zile pe rând. Se duc și se grăbesc Eu cu ce mă pregătesc? Fapte bune de-aș lucra, Mântuire aș lua Sufletul e Întristat Că puțin am lucrat. Și mă Îndeamnă La lucru bun, Să am grijă nu s-amân La chinuri să nu meargă Și mă-ndeamnă să muncesc Pe lume cât mai trăiesc. Munca este o comoară! Cine o cinstește, Bine se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-i plină lumea oare De ură și răzbunare? Câte lumea a-nvățat Dar mai rău s-a tulburat! Învățăm cum să trăim Sufletul ni-l omorâm! Și nimic mai bun nu-i dăm: Toată ziua ne certăm Pe Iisus Îl Întristăm. El ne dă pace s-avem Dar noi nu știm să-L vedem Ne dă Pacea Cerului Și roua pământului: Ne spune cum să fim Pe străini cum să-i primim, Pe copii să-i educăm Pe Părinți să-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
05.2012 Privind de pe vapor Cerul, Soarele, Natura, Pescărușii și delfinii jucăușii Pe tine, Doamne, Te slăvesc Și gândul ți-l Împărtășesc Cu noi Tu călătorești... De toate te-ngrijești Iertare, milă, dreptate Sfințenie și sănătate! Inima când mi-i Întristată Tu mă mângâi ca un tată Vrei să mă faci fericit Și de Tine ocrotit. Copilași buni, și răi Dar suntem copiii Tăi Între Cer și pământ Este un mare legământ! Biserica Vovidenia 02.12.2012 A Sfintei Marii Cuvinte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vor fi Judecați! Dar voi iubiților frați Nu sunteți Întunecați Să vă prindă fără știre Acea ziuă de venire! Dar, mare frică va fi, Când toate se vor prăbuși! Luna, stele or cădea Soarele se-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru c-am făcut păcate Dar atunci va fi târziu... Doamne, la Tine azi vin! Hai creștini, să ne-nchinăm Pe Fecioara s-o rugăm În genunchi cu lacrimi multe... Ca pe noi să nu ne uite Să se roage
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
după bani. Să ne ferească Domnul pe toți și pe mine păcătoasă de-a vinde Stăpânul. Iuda știind ca Învățătorul se duce În grădină să se roage a zis: Că acolo o să-L dea pe El. Domnul Iisus era foarte Întristat, s-a dus să se roage și a luat și ucenici cu el. Când seara El era la rugăciune cu multă durere și ardea de puterea ei pe Fața Lui picături de sudori cu sânge amestecate brăzdând Fața Sa. Apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un bătrân aflat în luptă cu un pește mare. Rechinii îl înconjurau. Am oprit și i-am oferit ajutor, dar ne-a strigat că să nu ne amestecăm. După aceea am aflat că bătrânul a murit și asta l-a întristat mult pe Hemingway. De aceea a scris cartea"! Întrebat dacă a citit cartea, Gregorine avea să declare:" Nu am nevoie să citesc cartea. Am cunoscut omul, am fost acolo și am trăit totul cu el"! Pilar nu a fost folosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
istoriile din trecut cu un haz nespus și descria propriile ei ridicole naivități cu un chef plin de spirit. Era, cum se zice, o grădină de femeie. Chiar în ajunul plecării la București, două zile înainte de moarte, ca să nu mă întristeze când petreceam toată ziua cu ea, s-a apucat să ne spună istorii vesele. Suferea mult și făcea sforțări eroice ca să nu o bănuim, iar mie istoriile îmi păreau foarte triste. În fiecare zi mă duceam o oră sau două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă în găsirea unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt sfârșit Astfel, după lecturarea povestirii ,,Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești, tristețea s-a așternut pe chipurile copiilor. Puiul de prepelița trezise în sufletul copiilor puternice sentimente de compasiune iar cererea mea de a
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e biblioteca mea ?” Când a aflat că în biroul lui fuseseră băgați chiriași, s-a întristat și mai mult și i-au fost auzite vorbele: „A, de-acum pot să mor !” Aflând că biblioteca îi fusese, totuși, confiscată, durerea lui a fost maximă. Tot restul vieții sale a fost o permanentă suferință. Conștient că devenise o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]