2,613 matches
-
Gafton nu prea putea fi auzită și nici de văzut nu era ușor să fie văzută de către vecinul Vancea. Absența micuței doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
folosește pe poet ca o portavoce. Impulsul pentru fructificare, constituit de energia descărcată de revelația apărută pe fondul predispoziției, al deschiderii conștiinței poetului către sensuri poetico-metafizice ideale. Fructificarea formală, care are loc în matricea înzestrării poetului cu capacitatea de a întruchipa dicteul în cuvânt, marmură, culori sau muzică. În ce privește primum movens, stimulul care pune în acțiune această fenomenologie, el poate fi o idee, un cuvânt, o stare sufletească, o imagine din natură, sau iruperea are loc cu totul insolit, incontrolabil. Experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de Heraclit la modul profund tragic: "Noi toți trăim moartea, și toți ne trăim propria moarte". Ca atare, Heidegger, după Heraclit, voia să spună că ne naștem anume pentru a muri. Or, acest lucru arată tocmai caducitatea, inconsistența substanței ontologice întruchipată într-o formă definită, într-un tipar determinat, oricare ar fi acela. Dar, la drept vorbind, la ce bun persistența lor perenă? Ce ar însemna pentru univers, dar și pentru un om, a trăi indefinit în identitatea psihosomatică sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele lor culturale poezia, sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală a popoarelor este o neonatură în natură, așa cum proclama Kant. * Și dacă vorbim în limbajul unor deschideri ale modernității, poezia își creează spațiul său cuantic și timpul său supratemporal sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. ...Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința... Și reapari din cercul tău de stele: Ca să te ador de-acum pe veci, Marie! Afrodita Anadyomene se întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă." (Gelozie). Lacrimile, suferința sunt expresia stării abisale a iubirii; Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Caragiale În România ultimei jumătăți de secol? Nimeni! Se știe, există o tradiție a travestiului, În montările Caragiale: Efimița a fost jucată de bărbați ( bărbați care Încercau să treacă drept femei, precum Birlic!), iar Spiridon, Încă de la premiera absolută, era Întruchipat de o femeie (vezi Aristizza Romanescu). Bun. PÎnă aici, totul e-n regulă. În fond, și Chirița ot BÎrzoieni, ori Baba HÎrca a fost de multe ori, Millo și Miluță. Situația se complică În ultimii ani: mai precis, În ultimii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ultimii 35 de ani. Recent, am văzut la Bacău un Dandanache jucat de o bună actriță - Firuța Apetrei. Și mi-am amintit de Scrisoarea lui Scarlat (din 1975) și de cea a lui Purcărete (1988), În care alesul centrului era Întruchipat tot de femei - Livia Doljan și Leopoldina Bălănuță. Era un travesti ascuns. Adică, publicului nu i se propunea o femeie care să treacă drept femeie, ci una care să se dea...bărbat. Ce ne facem Însă cu regizorii care deturnează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de seducție din anii patruzeci nu pot fi puse în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la care altfel nu s-ar încumeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea dinspre trecut a lumii, partea dinspre viitor însemnând-o cu însăilări de versuri, crochiuri ale colegilor, caricaturi ale profesorilor în ipostaze obscene, cu nelipsita lor mască de lup întruchipând pe cei 42 de Judecători Divini, ei neștiind că în felul acesta vor fi la rândul lor judecați pentru apetența deșucheată de a ne cunoaște intimitatea până în măduva sufletului, de a ne dirija ca pe niște marionete, de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chiupul nostru și ai mare grijă de limba ta, de care dacă nu ești vigilentă te spânzur fără drept de apel. Când era bine dispus sau intens preocupat de ceva anume, Victor folosea un limbaj cazon, expresiv și convingător, Maria Întruchipând plutonul de care răspundea. Ajuns În fața spitalului, Victor privea către interior și așezându-se pe o bancă din stația de autobuz Încerca să vadă poarta de după colț, crezând că nu-l poate observa nimeni și că Își realizează bine misiunea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sentimentele mele. Nu-mi puneam problema dacă și ea mă iubește la fel de mult, eram orbit de propria mea pasiune și asta mă făcea să nu văd foarte bine realitatea și trăiam cu impresia că Dumnezeu mi-a trimis Însfârșit jumătatea, Întruchipată În această făptură strălucitoare. Soțul ei, absorbit de profesie nu trimetea nici măcar semnale vagi că ar fi aflat ceva, singurul care știa era tatăl meu, care, bineînțeles, accepta cu discreție prezența Emei În casa noastră, fără să pună Întrebări jenante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le-a folosit Dumnezeu când a creat universul. E chiar de presupus că el însuși era format din flogiston în cea mai pură formă. în orice materie se află inclus și flogistonul. Dar uneori izbucnește în afară, cu flăcări grandioase, întruchipat în foc, în explozie sau furtună ori în jar mistuitor și în arșița care topește totul. Chiar lumina, cea care nu va cădea niciodată peste aceste rânduri, este flogiston și nimic altceva. Când copacii și lăstărișul ard în pădure, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ar izbuti un cântec cum gura ta cânta; văpăi înfloritoare în mine suceau cheia luminii ce mă suie în sferele înalte, credeam că ești un înger, dar tu erai femeia sortită să trăiască în rând cu celelalte; în vis te-ntruchipasem asemeni veșniciei, frumosul ce nu moare, izvorul fericirii... ce sfântă e logodna și floarea cununiei când sunt înfățișarea resurselor iubirii!.. 4. Cristalizarea iubirii Sărutul meu fierbinte și-atât de îndelung, dorința de-a ajunge unde nu toți ajung, la întâlnirea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
putea alcătui o coaliție, fie chiar și circumstanțială de guvernare, dar în nici un caz, așa cum se propune, ca o construcție politică pe termen lung, înscrisă la tribunal. Observați, că nici nu iau în calcul, acea veșnică soluție imorală care este întruchipată de curva politică numită PC. În urma nunții politice dintre cele două mari partide, Crin Antonescu și Victor Ponta, trâmbițează că alianța lor este gândită pe cel puțin 5 ani. Măi, să fie? Mă întreb și eu ca Gheorghe din Hârlău
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tip, dar totodată și un anumit individ, un acesta. Pornindu-se de la tipic s-a ajuns la stereotipie în conceperea personajelor, noțiunea referindu-se la repetarea în construcția personajelor a anumitor amănunte, ajungând la reliefarea aceluiași caracter. Arta de a întruchipa trăsăturile tipice este de o mare diversitate. Apropierile care se stabilesc între personaje se referă la modalitățile de concepere a lor. Personajul cunoaște diferite moduri de realizare specifice unui anumit gen sau specie literară. O înfățișare complexă o ia personajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei comice e producătorul de râs, care în treatru a fost prezentat în diferite forme ale profesionalizării, în funcție de exigențele epocii. În teatrul lui Caragiale străvechea „nebunie mimică” e întruchipată de Catindatul și de Cetățeanul turmentat, personaje cu rol secundar, dar în jurul cărora se concentrează interesul comediei, a „carnavalului umbrelor”. S-a observat că dramaturgul român păstrează nebunul care spune adevăruri, integrându-l în universul piesei. Catindatul 48 nu are
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ani prin Brașov sau veneam numai la cimitir, între două trenuri. Anul trecut, cu unchiu-meu Anton, ne-am învrednicit s-o căutăm pe profesoară în blocul unde știam că stă, unul dintre blocurile acelea masive de pe Bulevardul Gării, cu mozaicuri întruchipând modele abstracte pe-o latură... Spațiul verde, plin de pensionari - în fine se găsește una să ne anunțe că doamna murise anul trecut, se aruncase de la balcon, într-o ceartă cu vecinul de la scara cealaltă, s-a aplecat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de fericiți. Nici aici nu se schimbase nimic. Lui Strickland nu-i păsase niciodată unde stă și ce-l înconjoară, și folosise atelierul celuilalt fără să-i treacă măcar prin cap să schimbe ceva. Înfățișarea atelierului era voit artistică. El întruchipa ideea lui Stroeve despre mediul propriu pentru un artist. Erau bucăți de brocart vechi pe pereți, iar pianul era acoperit cu o bucată de mătase frumoasă, decolorată de soare. Într-un colț era o copie a lui Venus din Milo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
inefabilul. Dar un lucru izbuti să-l dezvăluie clar: oamenii vorbesc cu prea multă ușurință despre frumusețe, însă, fiind lipsiți de adevărata măsură și înțelegere a cuvintelor, abuzează de acesta, așa că el își pierde forța; iar lucrul pe care-l întruchipează, împărțindu-și numele cu o sumedenie de obiecte de duzină, își pierde demnitatea. Oamenii folosesc adjectivul frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă încurcasem cu o văduvioară de 35 de ani, care ținea un restaurant, cel mai bun din oraș. Se prăpădea după mine, mai precis după tinerețea mea. Nu cred că o iubeam, era prea mare diferența de vârstă, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un adolescent atât de crud și de capricios. Suferințelor ei morale li se adăugau și serioase pagube materiale. Nu numai că luam masa într-o cameră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în final, va trebui musai să obțină un rezultat de valoare, căci lucrul ieftin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o Americă în care timpul curgea mai încet, după alte reguli decât cele impuse de burghezia din Nord. Nu mă bazam pe nimic în acest partizanat sentimental. Cel mult, am dovedit că sensibilitatea mea era, încă de atunci, conservatoare. "Nordiștii" întruchipau "noul", pe când "sudiștii" întruchipau "vechiul", cu toată fosforescența lui de legende, de tradiții, de prejudecăți. Uneori, mă întreb ce destin ar fi avut America dacă războiul de secesiune s-ar fi terminat cu victoria sudiștilor. Să fie, oare, războiul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timpul curgea mai încet, după alte reguli decât cele impuse de burghezia din Nord. Nu mă bazam pe nimic în acest partizanat sentimental. Cel mult, am dovedit că sensibilitatea mea era, încă de atunci, conservatoare. "Nordiștii" întruchipau "noul", pe când "sudiștii" întruchipau "vechiul", cu toată fosforescența lui de legende, de tradiții, de prejudecăți. Uneori, mă întreb ce destin ar fi avut America dacă războiul de secesiune s-ar fi terminat cu victoria sudiștilor. Să fie, oare, războiul de secesiune responsabil de tot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]