2,732 matches
-
moară. Cînd se stîrnește deodată furtună, vînt și ploaie sau viscol, trebuie să se fi făcut moarte de om. Dacă la facere pe femeie o pălește de ursită și nu se află nimine să-i desfacă, atunci moare. Dacă mor întruna copiii într-o familie, la cea mai apropiată naștere se prinde un cucoș, de este prunc, iar de este pruncă, o găină, și se îmbracă în îmbrăcămîntul cu care a venit cel nou-născut pe lume, și se zice: „Dau cap
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de zile de la nașterea lui, ca să nu se lipească de el Muma-Pădurii. Nu e bine să lași scutecele spălate ale copiilor mici afară după asfințitul soarelui, căci se îmbolnăvesc, dă peste ei boala numită „muma pădurii“, adică plîng mereu, tot întruna noaptea. Murătură Cîne, mîță să nu ucizi, că nu se fac murăturile bune. Cînd se murează pepenii sau curechiul, atunci este obicei că gospodina trage pe băieți de urechi, ca să fie murăturile acre. Musafir Cînd ți se fac cîrcei la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ce vin de la pășune să treacă peste ea și astfel, încingînd copilul cu ea, nu mai plînge. Sau să ia somnișor* după tufe, care să lege la fașă, și atunci nu mai plînge. Dacă un copil de la nașterea lui plînge întruna o săptămînă, acesta e semn că-l bîntuie duhurile necurate. Unde este un copil mic în casă, se crede că este bine a lăsa perdelele pe ferești, căci la din contra, intră plînsul prin fereastră peste lumină și copil, care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd zboară ciorile în cîrduri ba în sus, ba în jos, ba se învîrtesc. Cînd zboară vulturii lin. Cînd arde funinginea de pe horn. Dacă cîntă cocoșul la amiază. Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșii cîntă întruna. Cînd se suie cocoșul în pătul devreme sara și cîntă. Cînd norii, în timpul verii, sînt ca berbecii e semn de vînt; iarna, de zăpadă; de obicei, [norii] vestesc schimbarea vremii. Cînd cîntă stîrcii, se schimbă vremea: bate vîntul. Cînd stelele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a.m.d. Ei bine, azi vom vorbi despre cei care n-au apucat Harpagon pe scenă și au compensat, trăindu-l în viață. Scîrțarii teatrului românesc. O să-ncep cu cel mai absurd/ incredibil dintre ei, G. Lungoci, de la Timișoara. Stăruia întruna, la Primărie, să i se dea un apartament în centru. Dar nu oricare, unul anume. Azi așa, mîine așa, ca să scape de asalturile lui, cînd s-a eliberat, i s-a repartizat. Secretul? Acel apartament avea geamul cel mare spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încheiat colaborarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce l-am cunoscut bine, din memorii, a fost un norocos convins că e mereu pîndit de ghinion. Nu putea rezista multă vreme în limita normalității. Egofilia-i cerea să redemonstreze, întruna, oriunde s-ar afla, că el e un caz. A fost. Din copilăria începută la Soroca, pînă la finalul încă suspect, petrecut, cam devreme, în Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Franței. Autorul nu iubește nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă: uneori, stimabilă; alteori, deplasată. Dă verdicte întruna: uneori, juste. Cîteodată, pătimașe. Crochiuri obiective Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam Bulandra
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatrul în care lucram sînt moldoveni, nu români, cum le băgam eu în cap. Dar asta-i altă poveste (ați văzut filmul Irma la douce, cu superba Shirley Mc Laine? Acolo este un personaj pitoresc, un... român, Constantinescu, care spune întruna: "Dar asta-i altă poveste!"). Ei bine, l-am cunoscut pe doctorand: era un om cu prestanță, dar nu gomos; avusese o carieră interesantă fusese ambasador, apoi consul la mai multe ambasade, directorul Operei din Capitala Moldovei, Rectorul Institutului de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă de... pofta sa de mîncare). Atunci am realizat că ipoteticul meu interlocutor suferea de bulimie! Cumplită boală! Maestrul a comandat, spre stupefacția mea, numai pentru el, următoarele: 30 de mici, 4 fripturi, 2 omlete, 2
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
șase luni. Am fost acasă la ea, nu o dată, și sorbeam nu doar deliciosul Metaxa șapte stele, ci și praful de pe cărțile ei vechi, de pe ilustratele care nu mai încăpeau în cutii de pantofi și de manuscrisele la care lucra întruna, luptîndu-se demnă și discretă, cu boala. A tradus mult: din greci, firește; dar și din Goldoni. Era necăjită, prin 1976-1977, că multe teatre îi joacă versiunea română a Căsătoriei prin concurs sub semnătura, ce-i drept, mai cunoscută, a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
După plecarea directorului teatrului din acea vreme, am rămas cu un cuplu de actori, simpatici : el, oleacă mai vîrstnic, ea, aproape frumoasă! Am petrecut pînă-n zori, apoi am ajuns la hotel, unde era cazat partenerul meu de drum. Am băut întruna. Dimineață, hai să ne dregem, nu?! Și după ciorba de burtă, la un local vînătoresc, iar coniac, șpriț etc. Pe la 11,30 am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, în... arestul poliției! De ce? Fiindcă taman în acea zi de luni își găsise
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Nu pot, cum facem noi, să se descalțe de ele înainte de culcare, să le schimbe după chef, după modă. Idem și cu veșmintele, blănurile lor. Fie vară, fie iarnă, fie cald, fie frig, fie ploaie, fie vânt ori ninsoare, poartă întruna aceleași haine. Mă trec fiori pe șira spinării (aproape că simt frigul în locul lor) când mă gândesc că și-au petrecut noaptea afară, la fel cum vor mai petrece multe altele, acum când zăpada acoperă totul și le privează de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dumnezeu/ undeva unde nimeni nu privește maleficul în ochi/ printre îngerii cam șleampeți/ Adam o cată pe Eva'ntre orele neivite din palma Lui/ cerul are culoare de amintiri urcate în dintâia clipă/ Edenul e încărcat cu Frunze care cad întruna/ acoperind toți șerpii/ o talpă de femeie uitată printre fructele fără înțeles pentru nimeni/ așteaptă bărbatul care să o privească (...)/ la un colț/ verbul a nu fi rânjește din toate literele". Starea funciară este dictată de o conștiință ardentă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pierdut toate noțiunile de fapt/ nu mai am nici cu ce și nici cu cine/ și nici despre cine și nici despre ce/ și nici de unele și nici de altele/ nu mai am decât nebunia scrisului/ de a scrie întruna chiar dacă nu mă mai ascultă cuvintele/ chiar dacă nu le mai țin minte/ scriu în virtutea faptului că am scris toată viața/ ca un motor din tecuci" (subl. aut.). Această secvență din blestemul care mă devoră, inclus în opul Pasărea fără aripi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Luciano Nicastro va scrie un articol despre mine în 'Ambrosiano'. Apoi Natoli îmi spune că Bocelli se va ocupa de mine în 'Educazione fascista'. Se pare că destul de multă lume a ajuns la maturitate și începe să se trezească. Primesc întruna laude pentru fiecare poezie publicată. Mulți spun că Preghiera alla pioggia este perfectă. Și lui Vittorini îi plac mult ultimele lucruri scrise de mine. Din epistola din 24 februarie 1932 aflăm că sicilianul a ajuns etalonul noii poezii: Sâmbătă viitoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
IAȘI 2009 În ordinea apariției pe scenă, pentru Pep, NuriOdetteJordi, Floreal... Să explici această Lume înseamnă, de fapt, să vezi în ea puterea creatoare și să înțelegi că, dacă Lumea există, e din aceeași pricină pentru care sunt, și pot întruna să fie, și alte lumi. Marcel Conche 1 INTRODUCERE Two roads diverged in a wood, and I I took the one less traveled by, And that has made all the difference. Robert Frost 2 Această carte înfățișează o teorie, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vreme în urmă, am avut același sentiment, de a fi căzut rău de tot de pe bicicletă. Încercînd să prindă contur, pierzîndu-se, imaginea a antrenat o serie de interogații cicliste. Ce reprezintă bicicleta de pe care am căzut? Pe ce pedalăm noi întruna, cu dorința de a fi la nesfîrșit și mai moderni? Pentru ce pedalăm atît de repede, ca să mergem unde, pînă unde? Să cazi de pe bicicletă nu înseamnă să înveți echilibrul? Conținutul acestei cărți se hrănește, în mare măsură, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și a mers pînă la capătul imposibilului. Era imposibil de trăit cu toate posibilele amenințătoare pentru copii posibile pe care și le-a imaginat, între care s-a zidit. Vedem tot timpul, în jurul nostru, mame angoasate, posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen uman elementar. Să decizi înseamnă să-ți exersezi libertatea. Deciziile noastre esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Emilio Lusso), vorbește despre ceea ce oamenii trebuie să refuze ca să rămână oameni. Ce imposibile trebuie să-și impună oamenii, ca să rămînă umani? Pentru locotenent este la fel de imposibil să execute și să nu execute ordinul superiorului său. Vorbește cu soldatul privind întruna în jur. Nu e nici o ieșire. Încearcă, poate, să amîne o decizie pe care conștiința o refuză, vrea să cîștige timp: nu se știe niciodată ce se poate întîmpla... Uitîndu-se mereu în jur, atent la orice zgomot, pare să caute
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adesea în mizerie, există în mine o armonie și o muzică liniștită, pură. Cel mai sărăcăcios adăpost, colțul cel mai mizerabil îmi inspiră tablouri sau desene. Și spiritul meu merge în direcția asta cu o forță irezistibilă." Căutînd și cercetînd întruna, cu intensitate, mergînd pînă la capătul puterilor fizice și mentale, Vincent van Gogh își inventează, încetul cu încetul, maniera de a picta. Într-o scrisoare din aprilie 1882, îi vorbește fratelui de "aparițiile de culoare care răsar" în mintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să revenim la sensul originar al cuvîntului "modern": actual, contemporan. Primul sens al ideii de modernitate transformă "postmodernitatea" într-un nonsens: ce înseamnă să numești ceea ce este actual printr-un cuvînt care înseamnă postactual? "De ce fiii Soarelui (Albii) se mișcă întruna?" se întreabă unul din indienii din Marele Nord, într-o nuvelă scrisă de Jack London 44 în 1902. "De ce nu rămîn acasă la ei? Oamenii Zăpezilor nu rătăcesc, oare, și ei pe pămînturile Soarelui? Pentru că soarele li se strecoară în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care vorbește bine. Ce spune el? Discursul șefului nu este unul personal. El exprimă voința și dorința grupului. Nu șeful e cel care se exprimă, ci societatea se exprimă prin vocea șefului, purtătorul de cuvînt și garantul Legii. Reamintindu-le întruna, el garantează aplicarea normelor și regulilor care fundamentează lumea Guayaki (obligații, tabu-uri, ritualuri). Legea este baza lumii lor. Șeful vorbește pentru a spune tuturor: "Să respectăm regulile transmise de strămoși", "să nu schimbăm Legea". De esență divină, Legea se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dorința de statu quo în sînul ei? Omul modern asociază schimbare și progres, a schimba și a avansa. Este imposibil să nu vrea schimbarea, "să fie în avans", să progreseze. Pentru el, lumea e ca o bicicletă: dacă nu înaintezi întruna, dacă nu pedalezi întruna, cazi. Kogii, Guayakii, Nuerii sunt organizați în așa fel încît, într-un fel, să nu pedaleze. Este imposibil să nu vrea să rămînă pe loc. Pentru noi, sunt "societăți stagnante 55". Dacă pentru noi lumea n-
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în sînul ei? Omul modern asociază schimbare și progres, a schimba și a avansa. Este imposibil să nu vrea schimbarea, "să fie în avans", să progreseze. Pentru el, lumea e ca o bicicletă: dacă nu înaintezi întruna, dacă nu pedalezi întruna, cazi. Kogii, Guayakii, Nuerii sunt organizați în așa fel încît, într-un fel, să nu pedaleze. Este imposibil să nu vrea să rămînă pe loc. Pentru noi, sunt "societăți stagnante 55". Dacă pentru noi lumea n-ar fi ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]