9,278 matches
-
i-a răspuns: De te vei ruga 3 ani de zile cu fața spre Răsărit zicând de câte 100 de ori: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, răutatea cea veche”; și iarăși: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, care sînt înșelăciunea cea întunecată”; și iarăși: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, urâciunea pustiirii”, săvârșind aceasta cu gând smerit, atunci vei fi primit în rînduiala cea dintîi, și te vei număra cu îngerii lui Dumnezeu. Dar Zerefer i-a răspuns cu trufie: Oamenii care ascultă
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
cu adâncă evlavie, m-a mâhnit enorm, dar fiind ziua aceea sfântă pentru care venisem, mi-am păstrat totuși calmul. - Părinte (ce antinomic cuvânt...) să nu crezi că dacă voi (și mici și „mari”) și alții la fel de mulți și de întunecați ca voi l-ați adâncit în groapa nepăsării, peste care ați pus și placa de beton a nesimțirii, Eminescu a rămas în pământ. Nu! Eminescu este de atunci în Sinaxarul Cerului, în Sânul Neamului Dac, la Dumnezeu. Păcat de umbra
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
subiectivă“ este și încântă¬toa-rea carte de memorii Viața ca o punte, semnată de Titina Nica Țene, apărută în 2010 la Editura clujeană Dacia XXI. Volumul nu se dorește nici un excurs filosofic într-un trecut personal țesut pe canavaua unei întunecate ori cenușii Românii postbelice, nici o afundare în propria conștiință întru realizarea analize psihologice cu rol autoterapeutic. Ceea ce își propune scriitoarea este să aducă la lumină faptul cotidian (în fond, multitudinea de gesturi și emoții din care se articula o viață
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
strâmbă și nedreaptă era lumea în care i-a fost dat să trăiască; dimpotrivă, a resimțit dureros și pierderea casei părintești în urma unui incendiu devastator, și foamea apăsând stomacul niciodată îndestulat. Dar a ales să ignore cu bună știință părțile întunecate ale realității, pentru a se putea bucura cu adevărat de părțile sale luminoase. Mica Titina a trăit (și trăiește) efectiv armonia desăvârșită dintre sine ca individ, natură și universul întreg. și-a cultivat mereu liniștea interioară prin contemplarea naturii, astfel încât
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
anul respectiv. În Transilvania, mărțișorul este agățat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele și deochiul. Tradițiile românești din satele transilvănene dau culoare vieții și conferă legendei Mărțișorului marcarea tranziției dintre sfârșitul iernii, anotimpul rece și întunecat și venirea primăverii, simbolistică a renașterii și optimismului. La începuturile sale, mărțișoarele erau purtate la gât sau la mână, și erau atârnate de o cordelușă roșie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă și roșie
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
celei mai pure / creații ... ” Multă sensibilitate și candoare regăsim în poemele becartiene și, dincolo de tonul nostalgic, o undă ușoară de speranță care dă culoare și spirit, atât creatoarei, cât și beneficiarilor acestor avuții sufletești. Dar și un „abis bântuit ... de-ntunecate căutări ... ” și „cântecul nedeslușit /al pustiului ... Tâlcul, înțelesul pe care-l oferă autoarea unor probleme fundamentale care frământă omul, este de sorginte filosofică și vizează aspecte esențiale ale existenței: nașterea, viața, moartea, iubirea, gândirea, acțiunea, spiritualitatea. Poetul este văzut „ca
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
fapt, toate episoadele lirice din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De altfel, poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele mele nescrise ... (Țăndări de lumină ... Și
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
armată nimic nu se fură, totul se completează. Această stare a lucrurilor este înrudită cu legea conservării materiei după care „ în natură nimic nu se pierde ci totul se transformă ”. Sălbăticia lui Ghergheli persistă doar în ochii de un verde întunecat. Părerea de rău, atunci când apare, este doar fugară. Concediul l-a schimbat, este chiar binedispus. Se află în centrul atenției. Toți așteaptă să afle dacă a cordit sau nu ceva în timpul concediului. Așteptare uitată cât de curând. Ghergheli îi fascinează
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
prietenul lui râvnește la aceeași funcție !?. Îl liniștește gândul că Bert nu are nici o șansă; are liceul !. Moscu este aproape nelipsit de lângă ei atunci când se află în pauza de țigară. Expresia feței lui nu poate decât să te contrarieze. Deși întunecată, mai întunecată decât noaptea, datorită zâmbetului permanent, fața lui este mai senină decât ziua și nu exprimă decât blândețe. Nu are absolut nici o reacție față de jignirile ce i se aduc, de parcă nici nu le-ar auzi sau parcă ar fi
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
râvnește la aceeași funcție !?. Îl liniștește gândul că Bert nu are nici o șansă; are liceul !. Moscu este aproape nelipsit de lângă ei atunci când se află în pauza de țigară. Expresia feței lui nu poate decât să te contrarieze. Deși întunecată, mai întunecată decât noaptea, datorită zâmbetului permanent, fața lui este mai senină decât ziua și nu exprimă decât blândețe. Nu are absolut nici o reacție față de jignirile ce i se aduc, de parcă nici nu le-ar auzi sau parcă ar fi exprimate în
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
-Știi bine că doar la tine am libertatea de a-l vedea. -Bine, mergi! răspunse generalul. Burnesha știa bine că și dacă nu i-ar fi dat voie, prințesa oricum s-ar fi dus. Talestri ieși, în grabă, din camera întunecată. Aela vru să o urmeze, dar Burnesha îi făcu semn să rămână. Pașii prințesei se îndreptară, grabnic, spre locul știut deja din copilărie. Trecu prin câteva holuri lungi, luminate pe ici colo de câte o flacără de veghe. Ajunse în locul
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
spate ! „Prietena ” a tăcut mâlc. Nu se aștepta nicipedeparte la un asemenea răspuns. Chipul ei a căpătat culori și nuanțe trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenușiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiți au avut vina de a simți la unison coeziunea sufletescă, simțire devenită vizibilă celor prezenți. Nonșalanța
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
târziu. Răcoare nopții, oricăt l-a înviorat, nu a putut face față mistuitoarei dorințe. A devenit doar conștient că trebuie să se ferească de lumina becurilor ascunse sub pălării de tinichea și de orice altă geană de lumină. În umbra întunecată a comandamentului, clădită de clarul de lună, a dat peste Calotă. - Ce faci mă aici ?!.. - Aștept să termine,.... să-mi vină rândul... - Unde sunt ? - La portic. - Și de ce nu mergi acolo ?! - Nu vreau să-i stingheresc. - Măi Bulă, asta este
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
mult decât nota șapte ! - Domn profesor ! Dați-mi zece ! Este vorba de colocviul la practica în construcții. Între alții, Albert fusese numit responsabil cu prezența nu fără a fi avizați cu fermitate în glas, întărită de sprâncenele stufoase și privirea întunecată, ca nu cumva să fie măsluită prezența căci cel prins nu va lua nicicum notă de trecere. - Nu pot. Nu am cum, la așa caiet de practică ! - Nu am avut timp să-l scriu. Am tot alergat după colegi să
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
să caute eventuali supraviețuitori. Știe pre bine că ar putea fi luat drept prădător. Cele văzute mai încolo, pe Calea Victoriei, la magazinul de blănuri „Vidra” îi întăresc credința că a făcut alegerea corectă. Dincolo de vitrina rămasă fără geamuri forfotesc umbre întunecate cărând în grabă, pe scări, tot ce pot lua. Ăștia, chiar că nu ar refuza o mână de ajutor. Nici că se gândește să le-o ofere. Caută cu privirea în susul și în josul arterei. Pare pustie. Cei câțiva oameni, pustiiți
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1262 din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori te întrebi, pe buna dreptate, ce se întâmplă cu oamenii. Comportamentul lor ridică serioase semne de întrebare. Mintea omului este o nebuloasă, un tunel întunecat, fără sfârsit. Nimic nu scuză, însă, cruzimea indiferent de forma ei de manifestare. Cu atât mai mult cea psihologică. Jocurile minții pot ajunge în zone de risc, a lipsei de înțelegere si a nepăsării față de ceilalți, crează teamă și nesiguranță
UNEORI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365497_a_366826]
-
Argument care informează cititorul că”Romanul “ Un ocean de deșert “ de Al.Florin Țene ( autor a șase romane și a zeci de cărți de poezie, proză, critică și eseuri) se constituie într-o frescă a societății românești dintr-un secol întunecat, este un roman al descrierii răului în istorie, o pagină despre România, prin care cititorul cunoaște și retrăiește drama prin care a trecut și trece poporul nostru din cauza ciumei roșii. Romanul este o acuză vehementă la adresa ocupantului sovietic, a colaboraționiștilor
ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE UN REMARCABIL SAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365105_a_366434]
-
pe care le-a dus împreună cu clerul și le-a așezat pe mormântul lui Radu cel Mare, cu priveghi de toată noaptea în rugăciuni, psalmi și alte cântece bisericești. Și el a văzut trupul lui Radu cel Mare groaznic și întunecat, plin de puroi și de putoare pe care l-a spălat un val de apă curată care a curs din trupul patriahului Nifon, semn că Dumnezeu l-a iertat pe domnul român. Pentru aceasta părinții atoniți i-au trimis capul
SFÂNTUL VOIEVOD NEAGOE BASARAB de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365100_a_366429]
-
să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar care era ca și mine venit trăgând la rame, nu se mai afla în apropierea. La un moment dat la orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer, crescându-i dimensiunea. Mi-am dat seama că este un mic ciclon, ades întâlnit pe Marea Neagră, în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
pot îndrepta ambarcațiunea cu prova spre mal, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram deja disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece barcă plutea cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Valurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii pe vârful valurilor. Mă treceau fiori de traspirație ce îngheta pe spatele meu, văzându-mă
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
viață sunt! Sărută-mă cu ochii, cu zâmbetu-ți zglobiu, cu joaca ta hazlie și vorba-ți îngânată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să-ți văd obrazul bucălat cum saltă-n mers grăbit și-n fuga spre lumină din noaptea-ntunecată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să simt durerea ce-ți cuprinde tot trupul din cădere, în graba ta de-a crește, să ți-o alin de-ndată! Sărută-mă, copile, cât încă-n viață sunt! Sărută-mă cu slova
PRIN UNIVERSUL SĂRUTULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365125_a_366454]
-
867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului Parcul de distracții... ( prezentat la Simpozinul național "Chimia - prieten sau dușman?) Parcă-l văd...îl simt... e o pădure... Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe. Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
în Ediția nr. 867 din 16 mai 2013. Parcul de distracții... ( prezentat la Simpozinul național "Chimia - prieten sau dușman?) Parcă-l văd...îl simt... e o pădure... Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe. Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
speriați ! Chiar nu sunt nebun. Citește mai mult Parcul de distracții...( prezentat la Simpozinul național "Chimia - prieten sau dușman?)Parcă-l văd...îl simt... e o pădure...Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe.Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
statura care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Finiș / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 693, Anul ÎI, 23 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]