3,864 matches
-
pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar Kevin, Îmbufnat, la câțiva pași mai În spate. Îi ducea acolo Întotdeauna În seara de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cheile Încet, ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi existat niciodată dacă noi doi nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și-a-nceput să-i spună: că zodia Taurului este puternică, iar oamenii născuți sub această zodie ies învingători, că este statornică și iubitoare, că va trăi mult și așa mai departe. Apoi a scos un pachet de plăcuțe dreptunghiulare, învelit într-o cârpă verde. Erau cărți de tarot desenate pe hârtie venețiană, lipită pe scândurele subțiri și învechite. În încăpere, flacăra opaițului împodobit cu șerpi încolăciți arunca o lumină argintie peste figurile colorate ale cărților. Apoi Xenopol s-a speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la pijama, a spălat pe jos și s-a strecurat în cameră, tremurând de teamă că se va întâlni cu Alina pe coridor. Nu era nimeni. A pus pachetul cu pijama cu tot în ghiozdan și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o dorește ca sfetnic. Cel din vis Eu cred că azi n-aș mai putea Să povestesc cum a-nceput. A fost un vis din cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească tălpile obosite de atâta alergat prin viață, iar ploaia de vară să îmi mângâie palmele și să mi le picteze în culori ca bucățile de stele căzute în nopțile de vară. Văd vara cum îmi atinge umărul și o aud
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în brațele Bilhei, care crescuse între timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul format din Iacob, Rahela și Lea și își dădea seama că ar fi avut și ea niște planuri de ursit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în somn. I-au șoptit dorințe în urechi ca ea să le poată duce de cealaltă parte a luminii, unde spiritele strămoșilor aveau să-i primească cu drag sufletul, care acum se putea odihni în pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de bronz, să cânte și să facă vin. După asta, oamenii n-au mai băut apă și n-au mai mâncat doar ierburi, ci au început să mănânce pâine coaptă și să bea băuturi făcute meșteșugit. Iar copiii oamenilor, înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
genunchii pe potecile dintre văi, dar nu m-am oprit până la porțile Salemului. Aveam o imagine înaintea ochilor. Aveam să-mi îngrop bărbatul și să mă îngrop și eu cu el. Trebuia să-i găsesc corpul și să i-l învelesc în pânză de in, apoi să iau cuțitul cu care îi luaseră viața și să-mi deschid venele cu el și așa am fi dormit amândoi în pământ. Aveam să trecem în eternitate, în lumea tăcută, tristă, cenușie a morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puternic de vin, mă și gândeam să mă ridic și să-mi iau un pahar cu apă de la robinet, dar atunci în hol s-a deschis ușa de la baie și bunicul a intrat în bucătărie, punând pe masă un pachet învelit într-o pânză cerată, ne-a mai turnat fiecăruia câte un pahar de vin și m-a întrebat ce mi-a spus bunica, nimic, am spus eu, a întrebat numai de școală, bunicul a dat vinul pe gât, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia de conserve în care făceam să explodeze carbid, praștia, tomahawkul, toți soldații mei de plumb, cartușele golite de gloanțe, care încă mai miroseau a praf de pușcă, și armura învelită într-o cârpă, pe asta am scos-o repede, așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul, dinspre bucătărie nu se mai auzea nici o mișcare, aș fi vrut să știu ce face mama, n-avea obiceiul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea într-un caiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup plasticul care învelește carnea de miel. Ăsta poate să intre în cuptor. Într-o tavă, ceva. Simplu. Și mazărea poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării și să le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate. Așa arată, scoase direct din pământ. Sau... culese dintr-un arbust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
putem permite s-o pierdem, să știi. Citesc șocul de pe fața Melissei. Pare atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu Jack. Cu Jack ? — Te-ai Întîlnit cu el ? — A venit să... Își ceară scuze, bănuiesc. Lissy și Jemima schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
foarte dreaptă și avea părul aranjat cum nu mai văzusem, În Împletituri ce-i coborau pe umeri. Răspândea un miros moale de levănțică. În spatele ei se aflau două surate de-ale ei, mai tinere și mai Înalte decât ea. Erau Învelite cu toate În blănuri de urs brun. - Tu, ăsta care vorbești, Începu ea, privind țintă la Enkim. Ia spune. Enkim clătină din cap, semn că nu se cuvenea ca el să vorbească, după care Îmi luă palma și și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d’ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d’ăia care dau cu sulițe după noi. Am simțit că Îngheț. Pricepusem. La vânătoare, te Învelești În blana ursului, te cufunzi În pișatul lui și te ungi cu untura lui, ca să nu te miroasă când te apropii de el. Urmăritorii făcuseră la fel, ca să nu le simțim mirosul de oameni, numai că-și dăduseră cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]