2,353 matches
-
pe mine! Parcă mașina, deschise portița și intră. Îl întâmpină, în prag, o bătrânică. I se păru puțin cam amețită, căci toată zona era de pomi fructiferi, majoritatea pruni, meri și viță de vie. Ajunse repede cu bătrâna la o învoială, la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei. Iacătă-mă acum și proprietar! Stătea și drămuia casa ce trebuia refăcută de la temelie. După ce făcură actele și-i plăti, bătrâna, "baba Floarea", se mută la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine groase și saci de dormit... Prea destul pentru două săptămâni de captivitate. — O să respectați învoiala? Pilotul se așezase și-și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o refuză cu un gest din mână. Nené Dupré ridică din umeri. Nu știu! recunoscu. Sincer, nu știu. De unsprezece ani lucrez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea și învoiala egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai învoit „și egumenul neputând suferi strâmbătate mănăstirii... prin jaloba ce-au dat la mărie sa vodă ș-au cerut dreptate”. Până aici nu-i nici un motiv de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu loc de hăleșteu în Valea lui Tătar”. Dar la 21 iulie 1702 (7210) Constantin Duca voievod a mai hotărât ca fostul vameș Frangole să dea mănăstirii „de Copou” cea de a treia parte din satul Piscani, cumpărată cu învoiala mănăstirii Trei Ierarhi. Celelalte două părți aparțineau de drept mănăstirii Sfântul Atanasie. Astfel mănăstirea Copou devine stăpână pe întreg satul Piscani și „vădzând domniia mea acea svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să-l sperie. - Sunt ofițeri, mamă, lămuri mereu, ușor jignit, Titi, îi cunosc eu bine. Au și un unchi colonel, care m-a cununat. - Precum vezi, urmă Stănică, chestia e dificilă. Cel maibun lucru e să încercăm întîi prin bună învoială. În cazul cel mai rău, ce-a vrut fata? Să se mărite, de ochii lumii, să acopere probabil o greșeală... - Nu e adevărat! protestă Titi. - Odată "doamnă", fata o să consimtă ușor să divorțeze.O să-i spunem că părinții nu-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul dotal e fleac. Convențiunea tacită a fost ca Olimpia să aibă partea ei din averea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
târziu. G. Călinescu Se înserase de-a binelea când se auziră tropote de cai și rostogolirea roților unei trăsuri. - Parcă vine cineva, observă Stănică, cu trăsura nu poatefi decât Pascalopol! Otilia tresări, iar Felix, spre a înlătura bănuielile, minți, conform învoielii: - Probabil, fiindcă azi îmi spuse mie că are să vie. Nici nuștie că moș Costache e bolnav. Pascalopol, care lăsase în trăsură, intenționat, pe doctorul Stratulat, se arătă în chenarul ușii, de unde, văzând pe Aglae și lume, zise înclinîndu-se: - Bună seara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară nemulțumiți, înjurînd, iar moș Costache decisese ca în primăvară, când o fi vreme bună, să găsească alți meșteri mai cumsecade și să colaboreze cu mâinile lui. Supărat de pierderea pe care socotea că o suferă prin îndepărtarea momentului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrut să părem mai cu moț. Zice că ea e datoare să răspundă oficial. Ce ne facem cu un răspuns nefavorabil?! Ne trebuie încă două-trei, bune, ca să-l contracarăm. Veniți, vă rog, și discutați cu ea, poate cădeți la o învoială. Zicem că facem modificările care le vrea; acolo unde nu are dreptate, poate-o convingeți; doar lucrați în uzină, aveți argumente!... ,,Argumente, da; nu și chef!" ar vrea Mihai să replice, dar se gîndește să nu-l mai amărască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale Romei se acordară, nu o dată, pacinic și prin bună înțelegere, potrivindu-se spre mulțumirea amânduror părților. Materia sau compensația acestei bune învoieli era adesea supunerea sârbilor și românilor de lege grecească sub supremația papală și sub jugul bisericei romano-catolice. Astfel se-ntîmplă cu Sirmia, țară care după migrațiunea popoarelor rămăsese la împărăția bizantină, din care cu trecerea vremii căzuse o parte la coroana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când ar fi fost biruit deja, el lăsă cetatea Prosakon, orașul Strummiza și toată țara de primprejur în posesiunea și spre folosul lui Chrysos, după toate formele juridice; apoi îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii săi. Sfatul și încurajarea aceasta, se potririveau bine cu intențiile și hotărârea lui Ivanco și fura lesne ascultate. Pentru că, între asemenea împrejurări, vâlvoarea răscoalei nu se putea înăbuși prin pace, învoială sau desistare, ginerii împăratului și marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes plecară în campanie contra rebelului c-o însemnată oștire. Dar de la început ei dădură mare pas rebelului, așternîndu-se pe luat și pe ascuns prada și pierzând cu acest chip o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor. Considerând -------- Acest nume amintește cuvântul românesc și azi întrebuințat cricimă {EminescuOpXIV 94} puterea împrejurărilor, monarhul într-adevăr ținu samă de acestea toate și trimise pe cei mai credincioși dintre secretarii săi la Alexie (Ivanco), ca să-i facă propuneri de învoială; dar în caz de trebuință el calcula și cu asasinarea și pregătea în taină cele trebuincioase. Pentru a nu sta cu totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând nici un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice alte dispoziții ale sale; numai o singură dispoziție, de a-l lăsa să intre în orașul lor, e și rămâne inadmisibilă pentru dânșii, deci să li se-ngăduie a n-o împlini. Regele respinse cu indignație această propunere de învoială, răspunse dârz că numai pe baza predării depline a orașului se poate îndupleca a trata și continua c-un zel și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în orice caz de pe inimele grecilor și latinilor când se săvârși din viață un dușman atât de rezolut, puternic și crud. După multe biruinți, prudentul împărat Enric încheie cu Borilă o pace admisibilă, apoi știu să-nduplece la o liniștită învoială și pe Theodoros Laskaris, principele grec al Niceei, încît împăratul se bucură pentru câtăva vreme de-o liniște relativă, întreruptă de mai multe ori prin luptele la cari era silit cu certărețul și nestatornicul Mihail Comnen, despot al Epirului, o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rândui o anume solie cătră Asan cu propunerea ca să-și căsătorească copiii și să încheie preste aceasta o alianță politică ofensivă și defensivă. Ioan Asan primi solia cu multă părere de bine, convine asupra stipulațiunilor speciale ale tractatului și întărește învoiala convenită cu jurământ solemn, pe care-l depune el de-o parte, solii în numele lui Vatatzes de alta. Pentru îndeplinirea acestei îndoite legături amândoi stăpânitorii hotărăsc ca să se întîlnească. Vatatzes purcede pentru acest a scop din Niccea, ocupă Lampsacus, trece
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primi știrea tulburătoare că pornise și se apropia oarda mongolilor, care dăduse război și biruise pe turci. El porunci celor dintre ai lui cari aflaseră asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământ după porunca unui demnitar competent și apoi orașul hotărî, cedând forței majore și lipsit de orice speranță de dispresurare, să predeie pe sultan în mînile regelui româno-bulgar. Un jurământ, depus solemn dintr-amîndouă părțile în mînile episcopului de acolo chezășui învoiala și legă turbatele mâni ale lui Constantin. Deci el cruță orașul și se întoarse acasă cu cetele sale, cu cele aliate ale cumanilor și cu sultairul Azatin, dar mai întîi prădă din temei cu totului tot atât oameni cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie confiscați și vărsați în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o și primind jurămintele, din care cauză îl amenință cu judecata și cu pedeapsă canonică. Funcționarii de Curte carii aprobaseră această învoială cu inamicul suferiră pedepse trupești, trebuiră să îmbrace spre batjocură haine femeiești și nu se mai putură arăta înaintea feței împăratului. Scăderea continuă a puterii bulgaro-romîne. După moartea stăpânitorului Ioan Asan steaua romîno-bulgară, care până atuncea se suise mereu, începu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cauză fundamentală mai mult de slăbire și de dezbinare, pe lângă factorii de căpetenie adunați până acu. Căsătorirea din nou și complicațiunile lui Constantin Tichus. Pe vremea aceea căsătoriile între casele de regenți erau mijloace cu deosebire bune și sigure de învoială și dedeterminațiune în politică. Condus de această părere, împăratul Mihail Paleolog știu să căsătorească la-nceputul anului 1272 pe fiul său Andronic Paleolog cu prințesa Anna, fiica regelui maghiar Ștefan V. Însuflețit de dorința de-a vedea restabilindu-se durabil
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și 1285 se restabili învățătura veche în sinoadele ținute la Constantinopol și se statornici în toată forma și de drept deosebirea bisericei grecești de cea latină. De atunci comunitatea religioasă între greci și latini se dovedi nerealizabilă pe calea bunei învoieli. Cu atât mai zeloși lucrau papii pentru ca să ridice din nou împărăția latină din Constantinopol și pentru acest scop chemară în cruciată spornică Apusul în contra împăraților bizantini. Bonifaciu VIII, (1294 - 1303), Benedict XI (1303 - 1304), Clement V (1305 - 1314) tindeau cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
porcarului biruitor porțile capitalei și împărți cu el scaunul domnesc și patul conjugal. Fără nici o îndoială inițiativa unei asemenea relații a pornit de la Maria și Lachanas se zbătea la început contra ideei de-a câștiga pe calea tratativelor și a învoielii, ceea ce izbândise prin spada și puterea sa, de aceea și mai târziu el era zborșit și nu intra deloc în voia nevestei care căuta a-l deprinde cu luxul și desfătăciunea Curții. La duioșiile și dezmierdările Mariei, Lachanas răspundea cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu era primit a se împărtăși cu mijloacele de iertare ale bisericei. Adus la extrem prin această presiune morală și religioasă, Terteres s-adresă împăratului, îi descrise starea anxietoasă a sufletului său și declară că e gata a cădea la învoială printr-un tratat de pace și de amiciție, cu condiția însă de-a i se restitui soția sa întîia, esclusiv legitimă care de atunci petrecea închisă la Niceea. Împăratul încuviință propunerea; soția despărțită, acum eliberată, a lui Terteres se întoarse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndupleca de-a recunoaște pe cale pacinică stăpânirea lui și de-a asculta de dânsa. Sfentislav fusese de copil încă exilat și închis la Niceea împreună cu mumă-sa, iar când mumă-sa primi libertatea și se întoarse în țară pe baza învoielii încheiate cu Terteres, el rămase ca ostatic la romei și numai după mijlocirea patriarhului bulgar, Ioachim, carele, folosindu-se de ocazie favorabilă, puse cuvânt bun pentru dânsul pe lângă împăratul, el își recâștigă libertatea și învoirea de a se întoarce la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]