6,513 matches
-
a întâmplat în fața lor. Aici au fost nevoiți să iasă de pe șosea. Probabil că au stat aici un timp, în dreptul lui, după care au intrat înapoi pe șosea și au luat-o spre Kearney. L-au lăsat să zacă în șanț. Nici măcar n-au ieșit din mașină. Poate c-au văzut cât era de grav. S-au gândit că mai bine ajung cât mai repede la un telefon. Ea se încruntă. — La benzinăria Mobil de pe Second, după ce au străbătut jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin sosi cu mașina, refuză să se urce lângă ea. Rămase la colț, înconjurat de bagaje. Nu mai purta căciulă, avea părul ca o pojghiță subțire. Fața i se înnegură de amintiri. Vrei să răstorni japonezăria asta mică undeva în șanț, cu mine înăuntru. Ăsta-i planul? Vrei să termini ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de la bun început? —Mark, intră în mașină. Dacă voiam să-ți fac vreun rău, crezi că mi-aș fi riscat propria viață pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
distrugea fratelui ei singura șansă de a-și câștiga respectul de sine, dăduse înapoi. Și poate că el avea dreptate. Poate că și ea trebuia să plătească pentru privilegii. După două săptămâni, el zăcea cu capul în jos într-un șanț înghețat de pe marginea drumului, încheindu-și aici serviciul patriotic. Karin discutase cu ofițerii Gărzii însărcinați cu recrutarea când Mark se afla încă la Bunul Samaritean. Încercase să-l scutească pe Mark de toate obligațiile. Dar nu reuși să obțină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
modificate cu dibăcie peste noapte, date măsluite pe la spatele lor. Toate certitudinile o luau la vale. —Falsificarea dovezilor de la locul faptei, spuse el. Închise și deschise torpedoul Corollei. —Faptă? Cum adică? Ce faptă? Știi tu despre ce vorbesc. Umbli prin șanț și îndepărtezi probele. Pui urme false de cauciucuri. —Mark, dacă ar fi vrut cineva să falsifice probele, a avut la dispoziție aproape jumătate de an. N-a mai rămas nici o probă. De ce-ar fi așteptat până acum? Pentru că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese. Dar lui îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai cum să le știi. Nu știa cât de mult să întindă coarda. — Ții minte când a fugit sora ta de acasă? Își împreună mâinile peste creștetul capului, ca să-l împiedice să-i cadă. O luă iar din loc, cercetând șanțul din pământ pe care îl urmau picioarele sale. —A fost mană cerească, tot timpul ăla cât am fost mici. M-a ferit de multe rele. Oh, avea și ea micile ei toane. Ca toată lumea, nu? Dar nu voia decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pare să ducă înapoi la el. Veriga lipsă. Cuplat cu animalele. Protector al tuturor ființelor care nu pot concura cu conștiința. Ajunseseră aproape de casă. Mark își ținea mâinile în buzunarele de la spate, lovind cu piciorul o piatră de-a lungul șanțului. Se opri brusc și se întoarse spre ea. — Unde-ar trebui să fie satul ăsta natural? Ea se orientă și arătă spre sud-est. —Vor să-l pună pe-acolo, pe undeva. Pe malul râului. Își dădu brusc capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aer, gata să se repeadă afară pe fereastră și să atace orice, ca să-și protejeze stăpânul. Mark nu-și auzea propriile gânduri. Ce treburi? Cum ar fi chestia că m-ați mințit? Cum ar fi că m-ați aruncat în șanț? —Lasă-mă să intru și discutăm. Să lămurim mizeria asta o dată pentru totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
revenit. N-am știut ce vrea să facă. Tommy a băgat viteză, crezând că suntem pe-aproape. Era cam beznă acolo. Își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumina orbitoare a amintirii. — Apoi l-am văzut. Era răsturnat în șanț, pe partea dreaptă, chiar la sud de drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda lui. Doar că noi am ajuns acolo după el. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda lui. Doar că noi am ajuns acolo după el. Ea stătea țeapănă, cu șira spinării ca o țepușă. — Ce-ați făcut? —Cum adică? — El zace în șanțul ăla. Tu și cu prietenul tău sunteți chiar acolo. —Glumești? Avea trei tone de metal peste el. Fiecare secundă conta. Am făcut ceea ce trebuia. Ne-am întors, am fugit înapoi în oraș și am anunțat. —N-aveați nici unul mobil? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eu nu le-am văzut niciodată. Ea se uită la el, de parcă ar fi spus că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei râului. Deja se adună câteva păsări. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întorc pe câmpul lui Karin odată cu primele semne ale zorilor. Găsește drumul până acolo, întoarceri la stânga și la dreapta înmagazinate în corpul lui. Noaptea trecută se risipise. Dar cârdul e tot acolo, bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice - „mi-a spus să n-am nici o grijă... mi-a zis că preferă să meargă la săpat șanțuri decît să-mi facă cea mai mică pagubă“. „Da, și tu ai fost atît de prost că l-ai crezut“ - i-am zis. „Ei, de-acum m-am Învățat minte“ - a zis taică-tu. „Să fii sigură că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau ochii înfundați, de un albastru strălucitor. Pori mari
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
piatra o apără de foc și lemnul de berbece, și fiind legată adeseori pe dinăuntru prin bârne de aproape 40 de picioare, nu poate nici să se rupă, nici să se despice.» Aceste întărituri sunt îndeobște înconjurate și de un șanț, peste care duce un podeț ce se poate ridica. Întăriturile construite după sistema romană, constau din lagăre întărite, pătrate sau dreptunghiulare, construite din pietre cioplite, cu patru sau mai multe porți, cu șanțuri, valuri și propugnaculum roman. La atacul precum și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
întărituri sunt îndeobște înconjurate și de un șanț, peste care duce un podeț ce se poate ridica. Întăriturile construite după sistema romană, constau din lagăre întărite, pătrate sau dreptunghiulare, construite din pietre cioplite, cu patru sau mai multe porți, cu șanțuri, valuri și propugnaculum roman. La atacul precum și la apărarea cetăților, Dacii întrebuințau aproape aceleași mijloace ce se văd puse în lucrare și de Romani, și care constituiau oare cum zestrea comună a mecanicii de război a popoarelor vechi. La asediu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
înmulțeau, împotrivirea Dacilor devenea mai cerbicoasă; cu atâta lupta lua un caracter mai înverșunat, atât din partea atacului cât și al apărării. Păduri ne umblate în care legiunile romane sunt nevoite să-și deschidă un drum cu toporul; ponoare, torente și șanțuri adânci pe care sunt siliți să le umple; întărituri ridicate mai la fiece pas și apărate cu o stăruință nemaipomenită îngreunau înaintarea Romanilor. Atacurile Dacilor asupra pozițiunilor romane devin tot mai dese; sângele curge în șiroaie și mai fiecare pas
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă de viață, o materie ale cărei elemente se reînnoiau înghițindu-se reciproc. Cam la patru-cinci sute de kilometri spre sud era un șanț unde se afla o adunătură de piatră și metal - Glasgow. Acolo, se simțea sprijinit întrucîtva de sentimentul că se află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cea mai mare de teritoriu se divide în trei continente printr-o mare centrală destul de complicată. La răsărit de ea, fluviul lat nu mai șerpuiește prin mlaștini, ci curge într-un canal peste o geometrie fertilă de cîmpuri cultivate și șanțuri. Pe suprafața lui strălucitoare trec în jos și-n sus vapoare și barje pentru a-și descărca mărfurile lîngă cuburile, conurile și cilindrele primului oraș. O casă mare cu un turn se ridică în centrul orașului. în vîrful lui, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă un pâlc de salcâmi. știam că acolo era locul : o groapă, un fel de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă, m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]