2,593 matches
-
spus, cu un ton îngrijorat, ce lucru teribil. Ești vreo prietenă de-a ei, dacă îmi permiți să te întreb? Nasul ei aproape că se zbătea de nerăbdare. Nu, o cunosc foarte puțin, am spus. Prin galeria la care lucrează. Șefa mea m-a rugat să îi aduc un catalog cu expoziția, să se uite peste el. Nu a vrut să aibă încredere în poștă. Mi-am bătut ușor rucsacul, demonstrativ. Era destul de încăpător să conțină și un volum din Enciclopedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după câțiva pași, m-am întors cu o oarecare îndoială, ca și cum tocmai îmi venise o idee. Ea era încă în pragul ușii. Mă întreb așa, am spus ca din întâmplare, a venit azi cineva să o vadă pe domnișoara Jackson? Șefa mea a spus că s-ar putea să treacă chiar ea pe aici, în dimineața asta - a, dar, desigur, dacă ar fi venit m-ar fi sunat să-mi spună ce se întâmplase și eu n-aș mai fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din urmă ca să o închidă pe cea care dădea în coridor. Mă întrebam dacă îmi dădea mie de înțeles că nu vom fi auzite sau se asigura ea însăși de acest lucru. Biroul secretarei era la fel de ordonat ca și al șefei; nici acolo nu ai fi bănuit că lucrează cineva. Aceleași tablouri, aceeași absență a unui lucru personalizat, același birou aproape gol. Laura Archer și-a angajat o secretară pe măsură. A luat scrumiera de pe birou, a adus-o cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un dezinteres aparent. — Pe peretele din spate, nu crezi? Lângă celălalt? apoi a dispărut prin ușă ca și cum ar fi fost zburată de o rafală de vânt. Doar stilul lui Judith era vag. Și observasem că deși Shelley părea să fie șefa, mereu se ghida după raționamentul lui Judith. Mi-am luat o linie de măsurat și am început să însemnez peretele. Shelley s-a întors la ce făcea înainte, a mai sunat la un ziar. O sonerie a răsunat scurt, indicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar perspectiva rămîne fascinantă: teatrul ajunge să se contemple pe sine (în alt fel decît la Pirandello), devenind propriul său subiect, așa cum poezia a devenit pentru mulți poeți subiectul poeziei. MIRCEA GHIȚULESCU CAFEAUA DOMNULUI MINISTRU (Rigor Mortis) PERSOANELE: Ministrul Jeni, șefă de cabinet Patroana, proprietară de bordel LOCUL ȘI TIMPUL: În cabinetul ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
subiect, așa cum poezia a devenit pentru mulți poeți subiectul poeziei. MIRCEA GHIȚULESCU CAFEAUA DOMNULUI MINISTRU (Rigor Mortis) PERSOANELE: Ministrul Jeni, șefă de cabinet Patroana, proprietară de bordel LOCUL ȘI TIMPUL: În cabinetul ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în nas sau face o pasență etc. După un timp de joc mut, va suna telefonul, Jeni va răspunde. După ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tale fiare. Cine știe ce cîntecele or să inventeze despre numele tău. JENI: Dar cînd am ajuns secretară de director mi s-a spus Jeni. Nu găsiți că e potrivit? MINlSTRUL: Cît se poate de potrivit. JENI: Ei... Dar cînd am devenit șefă de cabinet la un ministru nu putea să mă mai cheme Jeni. Care ar fi fost demnitatea mea? Ca să nu mai vorbesc de demnitatea dumneavoastră. Un ministru care să aibă o șefă de cabinet "Jeni"? Ar fi rîs toată lumea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de potrivit. JENI: Ei... Dar cînd am devenit șefă de cabinet la un ministru nu putea să mă mai cheme Jeni. Care ar fi fost demnitatea mea? Ca să nu mai vorbesc de demnitatea dumneavoastră. Un ministru care să aibă o șefă de cabinet "Jeni"? Ar fi rîs toată lumea. Și mai ales presa. MINISTRUL: Da, presa rîde atît de ușor. Uneori îi invidiez că sînt veseli. Veseli ca niște... Ca niște purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Nu, purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Pur-ce-luși! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
atunci bieții ziariști ce să mai facă, ei ce să mai descopere, purcelușii? Ai dreptate, Otilia, trebuie să trăim cu toții. Și ziariștii, și purcelușii, și mielușeii, și preoții...Toți, toți, toți. De ce să fim egoiști? JENI: Sînt mîndră să fiu șefa de cabinet a unui om atît de generos. Aș vrea să pot face și eu ceva pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Adevărat? Să mă gîndesc! A! Da! Ce-ar fi să-mi aduci cafeaua? Poate e gata demult. JENI: Cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cît spațiu ocupi. Mai bine făceai aici un restaurant, o discotecă, un bar. Ocupi locul degeaba. Și nenorocita aia de secretară are un pogon de birou și se înghesuie tot peste tine. MINISTRUL: N-o insulta. Nu-i secretară. E șefă de cabinet. O cheamă Otilia. Sau Venera. PATROANA: Sau Lolita, sau Carmencita! Poate s-o cheme și Vanessa, că tot o curvă nerușinată este. Ea te-a împins să mă lucrezi. Hai? MINISTRUL: Taci! Sau pleacă. Taci și pleacă! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să depun coroana. PATROANA: Așa. Foarte bine. Fă-mi și mie una. JENI: Nu primesc dispoziții de la dumneata. MINISTRUL: Fă-i și ei, Venera. Fă-ți și ție. Ești prea nervoasă. JENI: Cafeaua o să mă facă mai nervoasă. MINISTRUL: O șefă de cabinet modernă trebuie să aibă nerv. (Jeni iese) PATROANA: Poftim! Uite cu ce-mi pierd eu ziua. Ziua Europei. MINISTRUL: Ce? Te-am rugat eu să vii? Poate crezi că aveam nevoie de prezența ta într-un asemenea moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
da. Dar numai între noi. Față de ziariști e mai bine s-o numim altfel. MINISTRUL: Ai comis o crimă pentru mine. Ah, Venera! Dar nu trebuia. JENI: N-am suportat să văd cum vă hărțuiește. V-ar fi șantajat. O șefă de cabinet devotată nu putea proceda altfel. MINISTRUL: Ai dreptate. Ce facem? Tipa e infestată cu un rigor mortis ce nu s-a pomenit. JENI: Așa este. Beton. MINISTRUL: Ei drăcie! O să chem poliția. JENI: Să mă aresteze? MINISTRUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe viață. Așa că nu contează diploma, fetițo, contează ce ai în minte. GETA: Și dacă nu-i place, pune-i tu condiții. Intră Tatăl, cu bereta de pictor și pensulele în mînă, urmat de Bunic, care are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-mi mie voie să fac curat de azi înainte, și doamna director a zâmbit încurcată, explicând că nu-i place să i se spună doamnă director, căci, la urma urmelor, directorul are alte atribuții, iar ea nu e decât o șefă. N-are importanță, mi-am spus, pentru mine va fi mereu doamna director. Din prima clipă în care am văzut-o recrutând, am considerat cu totul natural că funcția ei, superioară nouă, ține de lumea directorilor. Unii îi spuneau pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și o placă de argint la cap. Mariusia avea totuși ceva suflet pentru cei pe care-i plăcea. Aceasta nu însemna că atunci când acei prizonieri cădeau în dizgrație nu-i putea împușca. Din cele povestite de interlocutorul meu reieșea că șefa lagărului era frumoasă, brunetă, cu ochii albaștri și aprigi, înaltă, cu o pulpă lipsă, lăsată la Stalingrad, un sân cu cicatrice și altele. Tânărul cizmar, mai tânăr decât ea cu doi ani, nu a încercat niciodată nimic, chiar dacă, prin poziția
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din care eu nu pricepeam o iotă, mă îmbrăcam, îmi aprindeam o țigară și plecam sau, mai bine zis, mă târam, cu inima zdrobită, spre stația de tramvai. La câteva luni după ce l-am reîntâlnit pe Ștefan m-a chemat șefa la ea în birou. — Știi că suntem în pierdere de un an de zile. Probabil că ai aflat că marele Boss a început să facă restructurări de personal... Azi-dimineață am primit această listă cu numele persoanelor care vor fi disponibilizate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eliberată o copie a rezultatului analizei efectuată În acest institut. Directorul distrat, răspunse la telefon mai mută câteva hârtii după ce le citise superficial ca după alte minute de așteptare stânjenitoare, Își Îndreptă privirea către el, răspunzând. „Am fost informat de șefa laboratorului...! Rezultatul analizei a fost trimisă poliției ce a emis ordonanța de cercetare.. Deci, ce doriți dela mine...?” „Fiind prea ocupat, domnule Director, nu mi-ați dat atenția cuvenită. Pe scurt: doresc o copie identică cu ce-a care a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă cu ajutorul căreia apa și produsele chimice fură bine amestecate timp de cicsprezece minute, după care un lucrător cu un special termometru Îi probă gradul de tărie uitându-se Întrebător la șefa lui... „Nu corespunde...Mai adăugați două kilograme „Sare de lămâie” și un bulgăre de „Sodă Caustică”...!!” Procesul de producție al vinului alb fiind terminat, Directoarea Tatiana oferi un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă dacă pot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu fetele de la subsol, de la depozit, să îmi aducă o carte care nu e în raft... Spun ceva, au cartea, apoi nu mai răspunde nimeni, e o așteptare sufocantă... ba chiar se întrerupe telefonul. Sunt enervat, vreau să le reclam șefei librăriei, renunț... O să cobor eu. Drumul e ciudat. Trec prin fața unei clădiri în care e și spital, un soi de cult religios cu surori-călugărițe. Salonul e foarte mare, înalt, asemănător celor de la Spitalul Sfântul Spiridon. Se pun transfuzii. Mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când îți pui în capul ăla afurisit să faci nu știu ce, cine trage ponoasele? Unde-i atunci tupeul de șefă? Cine te-a scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și când mi-a dat ceașcă a spus că părinții mei nu au fost ce am spus, au fost altceva, căci am primit o educație îngrijita, neuzuală pe acolo. De altfel, și ea terminase facultatea la zi și lucrase că șefa de serviciu la Antibiotice. Va dati seama că mi-a trecut cheful de cafea, țigară și am întrebat: „Cum de v-ați dat seama, doamna?” Ei bine, mă așteptam să spună: „v-am văzut dosarul”, ceva de genul acesta. Ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
fură iau de la bogați și dau la popor, haiducesc că Iancu Jianu. EL: Bravos, uiți că era zapciu, punea la fum și era boier, propagandă, abureala, era un hoț care se dădea haiduc, era ca Nastase, îi dădeai, te punea șefa, o menținea pe mătușa Tamara, nimic nou sub soarele Orientului, dragă, suntem in Balcani, nu spunea învățătoarea aia Blându așa? EA: Him, Him. EL: Da cum Dumnezeu să muncească dacă a intrat cu 5 la facultate, cunoscând testul grila, ca mă-
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
PCR, social democrat, liberal, PRM, PADAR, oricum îl înjurai pe Ceaușescu, teroarea și clamai libertatea, democrația și cu ochii și mîinile furai, prima privatizai, mituiai, șpăguiai, măi puneai mâna și pe fete că și ele o doreau, să ajungă secretara, șefa, bugetară, ca în fabrica ajungea în șomaj. La nivel înalt, răsplată era în AGA, ca toate întreprinderile erau societăți comerciale cu CĂ - Consiliul de Administrație unde se plasau cei de la partidul la putere, tot aia pe care ii cunoșteai de la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
așa, prostu’ satului? Nu, degeaba, vorbesc serios, eee... FILM Bunica la ora de vârf a dramelor din familie Iulia BLAGA Am văzut în aceeași zi cele două filme despre care vreau să vorbesc, iar proiecțiile au început cu Bunica-i șefa! (Georgia Rule) și au continuat cu Ora de vârf 3 (Rush Hour 3). Însă voi începe cu al doilea film, la care m-am distrat foarte bine și care mi s-a părut, așa superficial cum e, mult mai sincer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]