3,030 matches
-
a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat! Și până să mai spună muierea ceva i-a tras galbenii de la gât. Voica îl privea prostită. Darurile nu se iau înapoi nici la păgâni. Stere îi aduna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai, Marghioală? - Cum zici? - Cuni mai ai? - S-au dus câinii, Chirițo, au murit... - Nu mai spune! se mira cealaltă, de parcă-și aducea aminte c-o mai întrebase anul trecut tot așa, dar ea uitase. • Deschidea poarta, pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
existența. Doamne, de-aș putea sfărâma aștrii, ca sclipirea lor să nu mă mai împiedice să mor în tine! Și oasele mele afla-vor odihnă în lumina ta? Arată-ți întunecimile, scoboară-ți nopțile ca-n ele să-mi așez țărâna spaimelor și carnea defunctă de nădejdi! Sicriu făr-de-nceput, așază-mă sub negrul cerului tău și stelele fi-vor cuie pe acoperișul meu și-al tău! Una este să descoperi pe Dumnezeu prin neant, și alta să descoperi neantul prin Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o casă de lemn cu o cruce deasupra - la biserică; un om bătrân cu o barbă albă, îmbrăcat în haină lungă și văpsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o... M-am întors acasă... Nu vorbisem neci o vorbă de trei zile și minunea aceasta îmi amețea capul meu cel mic. Nu știu ce simțeam, dar mă coprinsese frica grozavă că n-o să mai văd pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am dus la biserică... Am văzut o movilă acolo unde pusese pe mama, și o lumânare de ceară galbenă ardea pin noapte, ca o stea de aur prin întunericul norilor. M-am culcat pe groapă, am lipit urechea mea de țărână. Mamă! mamă! am strigat, ieși de-acolo și vino acasă... Casa e pustie, zic, tata n-a venit toată ziua azi, porumbii tăi cei albi au luat câmpii... Mamă, vino, mamă! ori ia-mă și pe mine la tine, acolo
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumina soarelui spre a mă uita lung și cu durere la el. Il așezai în mormânt asupra corpului și, acoperindu-l tot cu țundra mea, ca și când m-aș fi temut să nu-l doară bulgării, începui a împlea mormântul cu țărână. În intervale îmi venea să mă culc și eu cu el alăturea și să lăs să cadă o stâncă de pe marginea groapei peste mine, or gândeam să mă-mpușc și eu și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foc - atunci, rostogolindu-se prin aer, căzu vulturul cu turturică cu tot în prăpastie. - Răzbunarea! murmurai eu. De ce să mor pîn-a nu-l răzbuna. După aceea am vreme și de murit și de trăit de voi vrea. Împlui groapa cu țărână, frânsei o ramură verde dintr-un arbor și-o aruncai peste mormânt - și, fluierând printre dinți c-o răceală sinistră, apucai îndărăt la deal. Ajunsei la castre. Bătrânul ședea trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror ființe erau enigme vii, iată lumea ce se mișca pe stradă, pe când din turnul bisericei sunau geniile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de hristos a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții Închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna din pîntecul Întunericului nu ne uita Întărește-ne cu uleiul nopților mîna ................................................ cartof cu mîinile plugarului aspre cu răcoare de tunel de după-amiază tu ești al gliei glas pre tine ochiul Îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții Închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna din pîntecul Întunericului nu ne uita Întărește-ne cu uleiul nopților mîna ................................................ cartof cu mîinile plugarului aspre cu răcoare de tunel de după-amiază tu ești al gliei glas pre tine ochiul Îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea elanuri imnice, ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe panglicile nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor. Latura propriu-zis spectaculară, În sensul de Înscenare, e aici ca și absentă, iar jocul, În Înțelesul său mai larg
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate, În noapte, și În rază, În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cînt; Conserv al lor nume În secoli de viază, Fac vie-a lor țărînă, dau suflet În mormînt.” A cerceta substraturile poeziei lui Ion Heliade Rădulescu este aproape imposibil, pentru că peste impulsurile, gesturile inițiale se suprapune voința poligrafului, om citit, altfel. După morala literară a vremii, el folosește mai multe modele, se inspiră din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu efortul de a implica Într-un chip mai direct sensibilitatea proprie În poezie și de a lărgi aria de referințe În sfera materiei. Bosforul său este un ținut În care se simte viața cosmosului, omul - „fiu al piericiunii”, „mizeră țărîna” - are, aici, partea lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub apă, mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare indică o progresivă Îmbătare a ochiului. SÎntem departe de imaginea stihială a mării. La Bolintineanu, marea este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce provoacă În permanență delicii sublime. Indiferent de natura subiectului, marea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aruncând cu pietre în el, căci, acolo unde se află, ei nu se mai știe ce este păcatul și care e contrariul lui. În spațiul acela există ispășire, nu și izbăvire. Acum vine partea teribilă : printre cei care caută în țărână o piatră cât mai mare și mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o sferă căreia îi scoți centrul în afară. — Și acum între noi doi, sâsâi Vocea, cu limba despicată. Nu trebuia să mă chemi, știai că stau la pândă. Trebuia să te macini, în amintirile tale, până ajungeai un pumn de țărână... Ai călcat legământul... N-am jurat... gemu bătrânul. Eu nu... — Pentru că nu era nimic sfânt pe care să juri. Nu mai era nimic al tău. Vocea se roti în jur, amețindu-l : Voiai să taci și erai silit să vorbești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e noapte și urmele moi, uleioase de pe degete sunt țesuturi ale întunericului umed. Abia când numără și văzu că degetele sunt prea multe ca să fie toate ale ei înțelese că era îngropată de vie. Dar nu aruncaseră peste ea cu țărână, ci cu alte trupuri. Unele atârnau greu și aveau membrele înțepenite. Altele aveau, ca și ea, încheieturile amorțite, dar moi și pe lângă ele își putea face loc. Oriunde se întorcea dădea peste piepturi, mâini și picioare, capete răsucite în unghiuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oamenii cumsecade. Cum spuneți, madam Gavrilescu... șopti Rada, pentru sine. Luna urcase spre mijlocul cerului. În jurul ei stelele se făcuseră puzderie. Lumea se acoperise cu o lumină nouă care o găsea tot nepregătită. Rada se aplecă și atinse cu palmele țărâna din jurul trunchiului de mesteacăn. Era uscată și se sfărâma între degete. Stropii de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bona novint Agricolas! "O, agricultori, mai fericiți decât oricare, dacă și-ar cu-noaște norocul!" Quibus ipsa, procul discordibus armis, Fundit humo facilem victum justissima tellus. Soția dragă (lat.). "Cărora pământul just, departe de vrăjbile armatelor, le întinde de la sine, din țărână, lesnicioasă hrană." ("Canalii! brute barbare! amenință în paranteză Suflețel, gîndindu-se la pregătirile de război recente, procul discordibus armis - acolo-i civilizația, humanitas") Si non ingentem foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în secret și fără funerariile pe care madam Ioanide le socotea obligatorii pentru cariera din infinit a fetei sale. Dorea deocamdată să-i facă un mormânt confortabil, cu inscripțiile de rigoare, cu candelă și flori. Pentru madam Ioanide "Fie-i țărâna ușoară" avea un înțeles literal, gravitația pământului, rău studiată, o credea penibilă pentru umeri, pentru piept. A călca cu picioarele pe un mormânt i se părea oribil. Madam Ioanide concepea trecerea de la planul istoric la cel transcendental în forma unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oamenii mai vechi s-au dat uitării, încît abia se mai auzea de ei, și că vin a reîmprospăta numele lor în memoria unor urmași nedemni prin tristul și ultimul act de iubire către neamul lor, prin testament. Fie-i țărâna ușoară și amintirea neuitată. [16 iunie 1876] AUSTRO-UNGARIA ["ÎN URMA ȘTIRILOR ALARMANTE... "] În urma știrilor alarmante din Belgrad, slavii din sudul Ungariei (granițele militare) sunt foarte agitați. Din granița militară croată se vestește că la Plasko 400 de insurgenți herțegovineni, stârniți prin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]