6,901 matches
-
la Institutul „Pasteur” din Paris a fost motivul pentru care a părăsit orașul Iași și locuința sa din strada Golia{\cîte 100}. Cum spuneam în altă parte, Iasul a fost în anii de restriște ai primului război mondial capitala a țarii. Atunci, alături de șeful statului și guvernanți, o serie de personalități ale timpului s-a retras aici. Vom cita doar câteva dintre acestea: Nicolae Iorga, George Enescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a și murit aici, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
care a încercat prin fapte, să refacă România Mare, așa cum ea se întrupase prin actele de autodeterminare de la Chișinău, Cernăuți și Alba - Iulia din 1918. Ion Antonescu nu a fost germanofil, dimpotrivă, el nu era "omul nemților ", instalat la conducerea țarii pentru a fi un gauleiter al Reichului în România. Generalul era cunoscut ca un militar de înalta competență, incoruptibil și un adversar al regelui Carol al II-lea și al camarilei sale. Toate aceste calități îl recomandau și atenției Berlinului
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ce bun să i se mai adauge sinuciderea? De ce să te omori, să părăsești această lume, după ce ți-ai cucerit libertatea? O atare atitudine e contradictorie. Kirilov o știe prea bine și de aceea adaugă: Dacă simți aceasta, ești un țar și, departe de a te omorâ, vei trăi în culmea gloriei". Dar oamenii sunt ignoranți. Ei nu simt "aceasta". Ca pe vremea lui Prometeu, nutresc în sufletele lor oarba speranță.21 Au nevoie să li se arate drumul și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fi înșelat. Rămâne omul-dumnezeu, cunoscându-și moartea fără de viitor, pătruns de melancolia evanghelică. Sunt nefericit, spune el, pentru că sunt silit să-mi afirm libertatea." Dar după moartea lui, oamenii, în sfirșit, vor ști și acest pământ se va umple de țari și va străluci de măreție omenească. Glonțul pornit din pistolul lui Kirilov va fi semnalul ultimei revoluții. Astfel, nu disperarea îl împinge la moarte, ci numai dragostea de aproapele. Înainte de a termina în mod sângeros o inexprimabilă aventură spirituală, Kirilov
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a continua, că Kirilov reapare în alte personaje care, de asemenea, sunt punctul de plecare pentru noi teme absurde. Stavroghin și Ivan Karamazov aplică în viață practica adevărurilor absurde. Moartea lui Kirilov îi eliberează pe ei. Amândoi încearcă să fie țari. Stavroghin duce o viață "ironică" - știm îndeajuns de bine care. Stârnește ură în jurul lui. Și totuși, cuvântul-cheie al acestui personaj se află în scrisoarea sa de adio: "N-am putut urî nimic și pe nimeni". Este țarul indiferenței. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
încearcă să fie țari. Stavroghin duce o viață "ironică" - știm îndeajuns de bine care. Stârnește ură în jurul lui. Și totuși, cuvântul-cheie al acestui personaj se află în scrisoarea sa de adio: "N-am putut urî nimic și pe nimeni". Este țarul indiferenței. Ca și Ivan, care refuză să abdice de la puterile regale ale inteligenței. Acelora care, ca fratele său, dovedesc prin viața lor că, pentru a crede, trebuie să te umilești, el ar putea să le răspundă că o asemenea condiție
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trebuie înfruntat și, în fața unor asemenea sfârșituri tragice, mișcarea esențială a spiritului absurd constă în a se întreba: "Și ce dovedește aceasta?" Astfel, romanele, ca și Jurnalul, pun problema absurdului. Ele instaurează logica dusă până la moarte, exaltarea, libertatea "teribilă", gloria țarilor devenită glorie omenească. Totul e bine, totul e îngăduit, nimic nu trebuie urât: iată tot atâtea judecați absurde. Dar cât e de prodigioasă această creație, în care ființe de foc și de gheață ne par atât de familiare! Lumea pătimașă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
l'heure de la detente (Tentația apropierii, Franța și URSS la ora destinderii, 1964-1974 [Publications de la Sorbonne, 1991]). Recent a coordonat publicarea lucrării les Russes de Gorbatchev à Poutine (Rușii de la Gorbaciov la Putin [Armand Colin, 2005]), pregătește o biografie a țarului Alexandru I • Brejnev; Destalinizare; Gorbaciov; Hrușciov; Partidul Comunist al Uniunii Sovietice; URSS. PIERRE RIGOULOT, profesor de filosofie, specialist în problemele marxismului și ale comunismului îndeosebi ale celui din Coreea de Nord, redactor-șef al revistei Histoire et Libertî, director al Bibliotecii Souvarine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în mod paradoxal, bolșevicii și-au inaugurat proiectul în Rusia, una dintre țările cele mai înapoiate din Europa la începutul secolului XX. și asta, din trei motive. Primul este de natură conjuncturală: aruncându-și țara în războiul izbucnit în 1914, țarul Nicolae al II-lea a supus-o unor constrângeri militare, economice și sociale pe care acest imperiu autocratic nu le putea suporta, provocând astfel o gravă criză internă care, în martie 1917 a culminat cu căderea regimului. Cel de-al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democratic și autonom; în ianuarie 1919 Lenin dă ordinul „decazacizării”: „teroarea masivă contra cazacilor bogați care vor trebuie exterminați și lichidați fizic până la ultimul”; ordin comparabil cu cel al Convenției împotriva vandeenilor. După exemplul regicidului din Franța, Lenin ordonă masacrarea țarului și a familiei sale, în iulie 1918. Ca și în Franța, asasinarea suveranului este un element major al declanșării războiului civil* național. în sfârșit, expansionismul revoluționar hrănește internaționalismul*, crearea în 1919-1920 a Internaționalei comuniste*, care cheamă la război civil internațional
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
secolul XX, Rusia este un imperiu plurietnic care numără 125 de milioane de locuitori, din care mai mult de 55 de milioane rusofoni, 85% din populația sa fiind țărani. Acest regim autocratic, fără Constituție și fără Parlament este condus de țar și guvernat de cinci instituții: Administrația, poliția politică* (Ohrana), mica nobilime, armata și Biserica ortodoxă. Administrația se bazează pe o birocrație* puțin calificată și foarte coruptă, numărând 225000 de persoane, satele fiind lăsate în seama unui fel de autogestiuni comunale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parlament. Pe 3 ianuarie 1905, muncitorii de la Putilov, marea uzină metalurgică din Sankt-Petersburg, intră în grevă. Iar în duminica de 22 ianuarie, o enormă manifestație pașnică, având în frunte un preot, se îndreaptă spre palatul imperial pentru a-i prezenta țarului o listă de doleanțe. Armata deschide focul: 200 de morți, 800 de răniți. Un imens val de indignare zguduie țara. în martie, țarul se angajează pe calea reformelor dar e prea târziu. Manifestații, greve, răzvrătiri - cea de pe cuirasatul Potemkin de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
enormă manifestație pașnică, având în frunte un preot, se îndreaptă spre palatul imperial pentru a-i prezenta țarului o listă de doleanțe. Armata deschide focul: 200 de morți, 800 de răniți. Un imens val de indignare zguduie țara. în martie, țarul se angajează pe calea reformelor dar e prea târziu. Manifestații, greve, răzvrătiri - cea de pe cuirasatul Potemkin de la Odesa a ajuns celebră grație unui film al lui Eisenstein și mai mult de 500 de răscoale țărănești - buntul - răvășesc, întreaga Rusie. Apar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nou în grevă. De pe data de 9, poliția este depășită de situație iar pe 11, primele regimente de soldați fraternizează cu manifestanții. în fața unei situații scăpate de sub control, în condițiile în care țara este în război, șefii armatei îi cer țarului să abdice, iar acesta acceptă. Aproape imediat, sunt instituite două instanțe. Prima este un Comitet provizoriu al Dumei care devine guvern provizoriu sub președinția prințului Lvov, și ai cărui lideri sunt constituțional-democratul (K-D) Miliukov și socialistul Kerenski. El pune la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
american? Nu mai puțin stânjenitoare sunt pretențiile Chinei* de a se afirma ca lider natural al „luptei popoarelor” Această tentativă i-a făcut pe guvernanții de la Beijing - urmați imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagă - să denunțe în regimul „noilor țari” de la Moscova „social-imperialismul” - ceea ce a dus la apropieri diplomatice neașteptate. Pentru că, dacă în anii 1970, URSS devenise pentru China „dușmanul principal”, dislocarea frontului antiimperialist presupunea o apropiere de SUA și de aliații lor. După 1991, flacăra antiimperialismului a fost întreținută
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fugiți din țara lor sau agenți ale serviciilor secrete trecuți la „dușman”. Luarea hotărârii unui asasinat politic este de competența conducerilor comuniste de la cel mai înalt nivel. în iulie 1918, Lenin* în persoană a fost cel care a ordonat asasinarea țarului Nicolae al II-lea și a întregii sale familii. în 1920, el hotărăște crearea unui laborator pentru otrăvuri, integrat în 1937 în NKVD sub numele de „laboratorul de toxicologie no. 12”. Ghenrih Iagoda, farmacist de formație și director al NKVD
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care îmbracă forma unui război social înverșunat și cheamă la exterminarea necruțătoare a dușmanului. Eșecul acestei revoluții și instruirea de către țar a unei dume par să dea dreptate menșevicilor care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el publică Materialism și empiriocriticism, în care condamnă erezia ideologică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teoretizată de către Serghei Neceaev în Catehismul revoluționarului. în 1912, în Ce-i de făcut? Lenin* preconizează crearea unei organizații* cu funcționare conspirativă: disciplină severă, practica ilegalității, acte false, case și tipografii clandestine. Combătută timp de decenii de către poliția politică a țarului, Ohrana - care practică infiltrarea, deghizările și manipularea -, conspirația creează la revoluționari o psihologie paranoică, marcată de obsesia complotului, a trădării și a fidelității față de grup. în URSS*, în timpul și după războiul civil, activitatea conspirativă rămâne modalitatea de funcționare a PCUS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a făcut 400.000 de victime -, Lenin reacționase cu cinism, explicând că foametea ar avea numeroase consecințe pozitive: distrugerea economiei țărănești înapoiate; apariția unui proletariat industrial, gropar al orânduirii burgheze și deci promotor al socialismului; și chiar dispariția credinței în țar și în Dumnezeu. Pe data de 19 martie 1922, Lenin este în aceleași dispoziții atunci când cere Biroului Politic să se profite de foamete pentru a ataca Biserica: „Chiar acum, când în regiunile bântuite de foamete oamenii mănâncă carne de om
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționala* și, pe niște baze corecte - socialiste, iar mai apoi comuniste -, să făurească, prin educație, un om nou, înzestrat cu o natură umană „bună”. Astfel, în Literatură și revoluție, Troțki* merge până la a scrie că libertatea omului față de Dumnezeu, de Țar și de Capital face posibilă crearea unui „tip biologic și social superior, un supraom, dacă vreți”. O idee identică este exprimată și de către Stalin* care, la moartea lui Lenin, declară că bolșevicii* sunt „făcuți dintr-o stofă specială”, exaltând astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de pe cursul mijlociu al Volgăi. Era al treilea copil al unei familii cu ascendență compozită - germană, suedeză, evreiască și calmucă -, tipică pentru mica intelectualitate rusă, cultivată, adeptă a modernității și în plină ascensiune socială - tatăl, inspector școlar, fusese înnobilat de țar. Elev excelent, inteligent și charismatic, dar solitar și exigent, Vladimir este destinat unui viitor plin de reușite când lucrurile iau brusc o întorsătură fatidică. în 1886, tatăl moare subit în urma unui atac cerebral și, mai ales, în 1887, fratele său
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui viitor plin de reușite când lucrurile iau brusc o întorsătură fatidică. în 1886, tatăl moare subit în urma unui atac cerebral și, mai ales, în 1887, fratele său mai mare Alexandr este arestat și executat pentru tentativă de atentat contra țarului. Tot atâtea evenimente care antrenează ruina socială a familiei. Deși începe studii de drept, Vladimir este tot mai închis în sine și se adâncește în lecturi, până atunci interzise, care-l determină să privilegieze trei logici fundamentale care vor duce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aprilie 1916) confirmă o extindere a mișcării, fără a reuși totuși să ralieze fracțiuni semnificative ale marilor partide socialiste. După trei ani de război, propaganda pacifistă devine, în Rusia, un strigăt de raliere antiguvernamental, atât înainte, cât și după căderea țarului. în acel moment, pentru Lenin „starea de spirit a maselor în favoarea păcii exprimă adesea începutul unui protest, al unei revolte și al trezirii conștiinței privitoare la caracterul reacționar al războiului”. Eficace într-o țară în care construcția națională este neterminată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relația sa strânsă cu teroarea ca mod de guvernare. Experimentarea este imediată, cu procesul socialiștilor revoluționari, din 6-7 august 1922. Din treizeci și patru de acuzați, doisprezece sunt lideri, vechi revoluționari care acumulaseră ani de închisoare și de exil intern în vremea țarului. GPU și-a adus - deja - câțiva provocatori a căror menire era să transforme acuzația de „terorism” într-una credibilă. Procesul este trucat; unii șefi bolșevici - Buharin - îi insultă pe acuzați până și în boxă; mulțimi sunt mobilizate sub ferestrele tribunalului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să-l combatem” (t. 28, p. 185). Dacă libertatea de credință este recunoscută de Constituția bolșevică din 1918, separarea Bisericii ortodoxe de stat și școală este decretată încă din 20 ianuarie 1918. Clerul ortodox, una dintre bazele societății în vremea țarului, este adesea vizată în timpul războiului civil*. Dar momentul decisiv intervine în februarie 1922. Puterea, care decisese să confiște toate obiectele prețioase ale bisericilor - inclusiv obiectele de cult -, se lovește de o puternică rezistență din partea populațiilor. și, la 19 martie 1922
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]