2,211 matches
-
aglomerat al bordeiului îl plasează pe Mircea Eliade în tradiția scriitorilor „balcanici” autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache și Zilot Românul, până la Ion Ghica, Ion Luca și Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Urmuz, Ion Marin Sadoveanu și Eugen Barbu. Nuvela La țigănci” a fost comparată, datorită pitorescului său balcanic, cu scrieri caragialiene precum nuvela „La hanul lui Mânjoală” sau schițe ca „Petițiune” sau „Căldură mare”. Căldura mare și birjarul filozof sunt aspecte întâlnite în "Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
lui Eliade” (Nicolae Manolescu). Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa” sunt „trei perfecțiuni”. Criticii literari au evidențiat existența unor asemănări stilistice cu „noul roman francez” și cu romanele sud-americane. Abolirea timpului istoric nu este realizată prin recurgerea la categoriile schopenhaueriene-kantiene ale timpului și ale spațiului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
au loc la lumina zilei, fiind diferit de fantasticul de tip gotic (practicat de E.T.A. Hoffmann și de Edgar Allan Poe) în care misterele se petrec la adăpostul întunericului și a ceții. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”, afirmând că finalul liric al nuvelei „La țigănci” este „probabil, cel mai frumos din toată literatura noastră fantastică”. Nuvela
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
întunericului și a ceții. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”, afirmând că finalul liric al nuvelei „La țigănci” este „probabil, cel mai frumos din toată literatura noastră fantastică”. Nuvela „La țigănci” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („U cyganek”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), maghiară
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”, afirmând că finalul liric al nuvelei „La țigănci” este „probabil, cel mai frumos din toată literatura noastră fantastică”. Nuvela „La țigănci” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („U cyganek”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), maghiară („Cigánylányok”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de György Belia
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
При циганките”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („Nas ciganas”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de Anca Ferro) și altele. Nuvela „La țigănci” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice. Ea a fost adaptată în mai multe spectacole de teatru. Primul spectacol a fost realizat în anul 1993 de regizorul Alexander Hausvater la Teatrul Odeon din București, având la bază
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de comunism. Spectacolul avea o scenografie opulentă și pe actorul Florin Zamfirescu în rolul principal. În anul 1997 a avut loc premiera spectacolului „Cazul Gavrilescu”, pus în scenă la Teatrului Nottara din București în regia lui Gelu Colceag. Spectacolul „La țigănci” a mai fost reprezentat de trupa de teatru Catharsis din București, în regia Doinei Șandrea; Teatrul Bastion i-a acordat în anul 2007 premiul I, premiul pentru scenografie și cel pentru coregrafie. O altă montare teatrală a avut loc în
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
apelând la forța de expresie a dansului contemporan”. Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 108 minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
pentru a-și amâna sentința el inventează tot felul de povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum doamna ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
el inventează tot felul de povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum doamna ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Criticul Călin Căliman considera
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de leagăn”. Povestirile, poeziile epice și dramele sale istorice erau consacrate unor episoade din istoria Ucrainei („Prizonierii turci” 1865, poemul „Neceai” 1868, drama "Petro Konașevici-Sahaidacinîi" 1884, "Kociubei și Mazeppa" 1891, "Fiul rătăcitor") sau unor scene locale din viața rurală ("O țigancă", " Cine e de vină"). A scris și o serie de scurte povestiri istorice, romane și eseuri intitulată "Peru", incluzând "Nero", "Sablya Skanderbeg", "Cleopatra" și "Ivan cel groaznic". Piesele sale de teatru "Hnat Prybluda" și "Noul viit" (Noul staroste) au fost
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
director, secția școli, unde a colaborat aproximativ cinci ani. Debutează în literatură conferindu-i-se premiul I la un concursul republican (proză). Din acest moment profesează jurnalistica, îmbinând-o cu creația literară (proză scurtă) "Aventurile celor doi verișori", "Două mere țigance", "Tăcerile casei aceleia". 1962-1964 Urmează Cursurile de Scenaristică de la Moscova. 1965 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este redactor la revista "Nistru", membru al Colegiului redacțional la Studioul "Moldova-Film". Riga, 1969 - premiat pentru scenariul documentar "Eu și ceilalti
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
University of Ottawa, Ottawa, etc În 1990 a revenit în România și a avut un succes răsunător cu "...au pus cătușe florilor" după F. Arrabal. În 1993 s-a dus din nou în România și a pus în scenă "La Țigănci" după Mircea Eliade, ambele texte fiind adaptate de poetul Cristian Popescu. De atunci montează periodic în toată România, dar și în alte țări, operă să teatrală însumând peste 160 de spectacole. L’Amante Anglaise, Leș Frères Karamazov, La Sybil, Traps
Alexander Hausvater () [Corola-website/Science/314217_a_315546]
-
Rotaru care însă la fel ca si Luca îl trădează. Se va asocia cu Don Luciano fără a-i ști adevărată identitate. Mama lui Cosmin și a Mariei. O femeie caldă care însă păstrează în suflet un oarecare resentiment pentru țigănci deoarece soțul ei a parasit-o pentru o țiganca. Este convinsă că fiul ei este un delincvent. Ignoră adevărul ce se ascunde în spatele condamnării lui Cosmin. Băiatul cel mare a lui Don Luciano . Este crud și răzbunător dar las. Pe
Regina () [Corola-website/Science/314920_a_316249]
-
trădează. Se va asocia cu Don Luciano fără a-i ști adevărată identitate. Mama lui Cosmin și a Mariei. O femeie caldă care însă păstrează în suflet un oarecare resentiment pentru țigănci deoarece soțul ei a parasit-o pentru o țiganca. Este convinsă că fiul ei este un delincvent. Ignoră adevărul ce se ascunde în spatele condamnării lui Cosmin. Băiatul cel mare a lui Don Luciano . Este crud și răzbunător dar las. Pe Regina o terorizează și o bate până când apare în
Regina () [Corola-website/Science/314920_a_316249]
-
reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. O nouă recitire a „Domnișoarei Christina” după încă douăzeci de ani i-a produs autorului unele regrete că nu a abordat toate
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Andreea Pană (Antena 1); ulterior aparatul a fost restituit. Băsescu a luat telefonul cu el în mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta împuțită”.. Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1. Incidentul a fost larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății civile. În urma acestui incident, Băsescu a primit un avertisment de la Consiliul Național
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi "La țigănci" (1959), cât și în romanul "Noaptea de Sânziene" (1971). După moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 dec. 1985) cu acuzații de
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care era supus de către castele superioare. Aceștia făceau parte din casta Paria, de membri căreia
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
de cele mai multe ori moldoveni care au crescut în familii mixte, în care numai unul dintre părinți este moldovean(român). Astfel, mamele lui Vasile Stati și Valeriu Reniță sunt rusoaice, tatăl lui Constantin Starîș este ucrainean, mama lui Ion Berlinski este țigancă, iar tatăl vitreg a lui Vladimir Voronin este rus. Totodată, idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri vorbite pe teritoriul României, muntenesc, crișean ș.a., așadar o echivalare între cele două este nepotrivită (după Ion Stici, Silviu Berejan, Vitalie
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Anton Szandor Lavey (1930 - 1997) a fost un autor, muzician și ocultist american, fondator al cultului „Biserică Satanei”. Anton Szandor LaVey se trage din mai multe naționalități, având strămoși de naționalitate evreiască, georgiana, africană, maghiară incluzând și o țiganca din Transilvania. Încă de la 5 ani s-a apucat să citească, cărți precum Mary Shelly's Frankenstein și Bram Stoker's Dracula. La vârsta de 15 ani, plictisit de școală, s-a decis să fugă de acasă. A intrat în
Anton LaVey () [Corola-website/Science/317181_a_318510]
-
urmă, renumit cântăreț algerian, Noa a interpretat o versiune în ebraică și arabă a cântecului lui John Lennon, "Imagine". La Festivalul Ta-ra-ta-ta a interpretat împreună cu Florent Pagny cântecul acestuia, „I don't know”. În 1998 Ahinoam Nini a interpretat rolul țigăncii Esmeralda în musicalul francez „Notre Dame de Paris” după Victor Hugo, pe muzica lui Ricardo Cocciante și textul franco-canadianului Luc Plamondon. Pe langă carieră de solista, Ahinoam Nini este activă în manifestări pentru drepturile omului și pentru pace și participă
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
și de alte obiceiuri ale poporului nostru cum sunt cântecele de sorcovă, "Plugușorul", sau "Capra" cu toate că acesta este un obicei specific Banatului. Ne dă explicații referitoare la credințele și superstițiile poporului. Vorbind despre paparude, arată că vara pe secetă, fete țigănci de 9-11 ani, umblă pe la case, după ce, dezbrăcându-se de toate hainele, s-au împodobit cu frunze și crengi. Stăpâna casei le stropește cu apă, iar fetele cântă: La fel sunt explicate și jocurile de copii. La unul dintre acestea
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), la baza nord-estică a "Vârfului Țiganca" din nord-vestul Munților Călimani (ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița-Bârgăului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]