4,216 matches
-
nou să cerceteze latura care îi revenea. Ecoul unui strigăt, însă, îl făcu să-și oprească animalul. Fusese, fără îndoială, strigătul unei femei venit de pe malul celălalt. Ciuli urechea și i se păru că aude un nechezat și încă un țipăt, ascuțit, de femeie. Trase atunci de frâe, se întoarse, traversă torentul și împinse calul către celălalt mal; ajunse iute la cărarea pe care dispăruse Rutger și își îmboldi animalul, parcurgând în întregime traseul abrupt și întortocheat, aplecându-se atent, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lase pumnalul. Căzură încleștați în iarbă, unde lupta continuă. Tânăra se zbătea, strigând, sub trupul războinicului și strângea genunchii, rezistând încercărilor lui de a-i desface picioarele. în sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă; trupul îi era scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trestii și fu pe loc cules de tovarășii săi, dar, în confuzia ce se crease, nimeni nu se mai gândi la Go-Bindan. Văzând-o cu degetele întinse ca niște gheare, azvârlită și răsucită în toate părțile de curent, auzindu-i țipetele de ajutor, Balamber simți un gol în inimă, o spaimă pe care nu o mai simțise niciodată; imediat dădu pinteni calului, în mijlocul vălmășagului de oameni, nemaivăzând altceva decât mâna ei ce ieșea din apă căutând ajutor. Ajuns la mal, galopă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru." Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mîna lui Dumnezeu apăsa cu putere. 12. Oamenii care nu mureau, erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau pînă la cer. $6 1. Chivotul Domnului a fost șapte luni în țara Filistenilor. 2. Și Filistenii au chemat pe preoți și pe ghicitori, și au zis: "Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați-ne cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
este Domnul, că nu ți se va întîmpla nici un rău pentru aceasta." 11. Femeia a zis: "Pe cine vrei să-ți scol?" Și el a răspuns: "Scoală-mi pe Samuel." 12. Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt mare, și a zis lui Saul: "Pentru ce m-ai înșelat? Tu ești Saul!" 13. Împăratul i-a zis: "Nu te teme de nimic; dar ce vezi?" Femeia a zis lui Saul: "Văd o ființă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt." 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se adânci într-un rânjet. Adevărata dovadă o vor constitui alegerile viitoare. Câte urne de vot ați decis să îndesați cu buletine false pentru a asigura realegerea președintelui Dayles? întrebă Nypers. Președintele păli. - Stai! vocea bătrânului se ridică brusc la țipăt. Îți cer să te abții să mă ameninți sau să mă torturezi și să ai grijă de mine conform înțelegerii noastre. Cer asta deoarece am pregătit o relatare foarte interesantă a acestei chestiuni, care va ieși la iveală dacă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei,nesiguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de durere, când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. 23. La douăzeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel... 55. Iubirea, nebunia filozofiei, nu se poate spune toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat. Pictura și sculptura sunt arte inferioare: ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot exprima. Poezia ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel... 55. Iubirea, nebunia filozofiei, nu se poate spune toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat. Pictura și sculptura sunt arte inferioare: ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot exprima. Poezia ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acel lucru e rău și când e autentic? Un lucru nu poate fi definit prin ceea ce devine el când e falsificat, adică tocmai contrarul lui. 22. Libertatea este supremul bine pentru orice viețuitoare.O pasăre eliberată din colivie are un țipăt unic, imnul ei pentru libertatea recâștigată. Iar libertatea cea mai scumpă este aceea a conștiinței, a gândirii și este suprema noblețe a omului care e om. Puteți îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
priviri elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare însă era s-o ridic "în pod", fericire exprimată întîi cu râsete gâlgâitoare de hulubiță mică, pe urmă cu țipete ascuțite, la punctul culminant al ascensiunii. Uneori mă "ridica" și ea, strîngîndu-mi tare genunchii în brațele ei mici și țipând ascuțit: "Tîta ma'e!" Prietenia noastră era atât de mare, încît Adela, când avea nevoie de a înțelege universul, deocamdată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-lea, rgele Franței, regentă în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea (1601-1666). 2Om politic englez, favorit al regelui Iacob I (1592-1628). Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei, ne-siguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă, și mai cu seamă de durere când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. O afacere destul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
1. Carmen geme de pasiune mortală, pe care în zadar ai căutat-o în același grad în nuvela din care a fost extras libretul. Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat. Pictura și sculptura sunt arte inferioare: ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot exprima. Poezia ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pasiune mortală, pe care în zadar ai căutat-o în același grad în nuvela din care a fost extras libretul. Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, fiindcă durerea se exprimă prin țipete, și muzica e țipătul perfecționat. Pictura și sculptura sunt arte inferioare: ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot exprima. Poezia ține mijlocul, pentru că abia o poate exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
leagăn cu tot, în camera, după toate aparențele, neinfectată de microbi, pe care o împărțeam cu fratele meu mai mare, Seymour. Eu aveam pe atunci cincisprezece ani, iar Seymour șaptesprezece. Pe la orele două din noapte m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele acelea, țineam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
supradimensionat dar, fără doar și poate, „clasic“, un personaj aberant care dorește - ocazional și niciodată în adâncime - să-și facă cunoscute aberațiile; sau, ca să vorbim pe șleau, un Bolnav care, adeseori - deși se spune că neagă copilărește acest lucru - scoate țipete sfâșietoare de durere, de parcă ar fi gata să renunțe din toată inima la arta lui și la sufletul lui numai ca să poată trăi și el ceea ce alții numesc „bunăstare“ și, totuși (așa pretinde zvonul), când cineva - și, deseori, cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vreme a trăit acea distinsă rudă a mea, l-am urmărit - literalmente, ca un uliu, îmi spun deseori. Potrivit oricărei definiții logice, a fost un specimen morbid, iar în nopțile și după-amiezile lui târzii de frământare a scos nu numai țipete de durere, dar și strigăte de ajutor și, când i s-a oferit un ajutor concret, a refuzat să spună, într-un limbaj inteligibil, ce anume îl doare. Dar, chiar și așa, mă iau la harță, în mod deschis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu durase decât câteva secunde limitând stricăciunile! Scoarța pământului mai făcu o ultimă zvâcnitură, oprindu-se. Cineva lumină localul cu o lanternă, iar ospătarii Înfricoșa-ți de clienții lor cari vor pleca neplătiți, aprinseră câteva lumânări. Cu toată brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din Liberi Învârti robinetul central, iar apa rece venită dela o temperatură extrem de scăzută, se prăvăli asupra sărmanilor oameni căzuți În disgrația comunismului biruitor, provocându-i să scoată țipete apocaliptice de surpriză, de durere...! Se auziră proteste...! Dar Liberul, slugă credincioasă a gardienilor, aplică lovituri rățoindu-se la arestați de o așa manieră să fie auzit de cine trebuia să audă. „Bă țopârlanilor, asta-i pușcarie nu-i iarmaroc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pielea goală de-a lungul unui coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care În pușcărie constituia echivalentul, Bine ai venit...! Alți doi Liberi imediat, Îi dirijară cu țipete și lovituri Într-o cameră alăturată desigur neâncălzită și unde era mai frig decât afară unde termometrul coborâse atingând limita celor -30 grade Celsius...! Îndată ce camera se umplu - și această Încăpere se dovedi prea mică - un alt Liber ce se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]