7,946 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > REZERVAȚIE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu brațele ridicate în semn de victorie, Un om pe marginea prăpastiei râzând. E nebun! E nebun! țipă vulturii negri E sigur nebun! spun ei deschizându-și portierele negre în zbor și lăsând să cadă spre el sfere mari de oțel. Iar el râzând pe molariii abisului sare și strigă sunt EU, sunt EU! Muntele e al meu
REZERVAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350077_a_351406]
-
greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite și învinețite de atâta zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai mei de pe planeta Pământ nu ne impresiona deloc tragedia Bătrânului An, căruia îi curgeau lacrimile după clipele pierite în neantul Timpului. Degeaba ne privea îndurerat, reproșându-ne
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
încerc eu să găsesc o soluție, am să chem un taxi. Iar a oftat vecina: ușor de zis, dar omul meu nu poate fi dus pe jos până la un taxi și nici nu poate să stea decât culcat. Și-așa țipă de durere. Am mai încercat eu să pomenesc de ceva unguente, s-o încurajez, că...până la urmă se va face bine, că o să treacă și prin încercarea asta, că... Dar vecina mi-a retezat orice urmă de încurajare, mai ales
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
se prelinge ca o nălucă. Rezist eroic încă două minute. Mărăcineanu ia redută după redută. Zice ceva de genuʼ: "noi trebuie să ne corectăm unii pe alții". Țiganul revoltat din mine sare în picioare și mă aud ca prin vis țipând în timp ce ieșeam din sală: Dacă eu am plătit 5 lei ca să văd numele lui Freud scris cu "OI", adică FROID, eu plec! Sunt țigan nebun și nu suport. Mă revolt, e dreptul meu de Revoluționar. În 1989 aveam 13 ani
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
astea de slujitoare? Ce-i trebuiau? Că dormea fiecare dintre ele prin diferite cotloane, ca niște cucuvele, și ieșeau numai noaptea, când Viscorilă își făcea de cap prin împărăție. Atunci își făceau și ele numărul, dansând cu Fulgoii, chiuind și țipând ca niște isterice, spre marea satisfacție și distracție a împărătesei. Vreți să știți cine făcea parte din celebra trupă de babe? Șefa lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua în cealaltă parte, de parcă vânturile și-ar fi schimbat direcția. Dar acum începea să chiuie și să joace ca o paparudă. Hi! Hi! Hi! He! He! He! N-o ținea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
deja cu mașina de gătit, camuflat strategic de o grămadă de prosoape de bucătărie, iar un morman de crătiți i se urcau în față ca o piramidă. - Ea ne face să ne simțim consumați de vină! - Elena, Victor...Elena, Victor...! țipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a ușii. Un ciocanit greu reverberează prelung. - Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
când poate să se întâmple?... să răspundă elevul din ultima bancă, de lângă fereastră. - Nimic mai simplu, când cade internetul... Clasa a dat în clocot, râsete care mai de care: stridente, țipurituri și tropăit de picioare. - Copii!... Vă rog liniște, a țipat din toți plămâni doamna prof. Luxița Prădăreanu. Ce răspuns este acesta, Glumăreanu? Elevul Mihai Glumăreanu, fără să se piardă cu firea, s-a deplasat spre doamna inspector și a îceput să-i explice foarte calm, voia s-o convongă că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
satul că n-a avut grijă de Lenuța s-o țină din scurt, să fie fată mare când se mărită. Cine s-ar fi pus în cămașa Lenuței, nu-i prea mergea bine; săraca de ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Nu se știa foarte bine ce are, dar medicul i-a prescris repaus și o cură cu niște ceaiuri din plante. Prințesa a zăcut astfel câteva săptămâni. Furios, la un moment dat șahul a intrat în încăperea Sorayei și a țipat la ea: „Uneori am impresia că numai din cauza ta se întâmplă toate acestea! De când te-am adus la Palat, nimic nu mai e la fel! Curând, foarte curând am să pun să te ucidă!”. Soraya l-a privit drept în
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
sunt zile, dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască ... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască ... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate ... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul ... Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
se uite la băiat. Acesta s-a retras încet, zâmbind. A deschis computerul și a ales muzică țigănească și manele. Le-a rânduit și a dat sonorul tare. Se auzea muzica până încă două etaje mai sus. „Cel puțin, dacă țipă toanta asta mică, să nu se audă de afară. Dacă n-a zis nimic despre masă, e pe bune, i-a trecut frica ... ” a gândit Mișu și a intrat în bucătărie. A scos din frigider o sticlă de „Ballantines”, alta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine și, dintr-o zmucitură de corp, m-a ridicat din apă la pieptul său. Apa nu era mai adâncă de un metru, așa că m-
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
aceea, după ce a plecat ea, a făcut un duș rece pentru a-și mai reveni. „Am stat prea mult încordat, f...i gura mă-sii de țigancă! Am lungit chinul prea mult. Proasta dracului, putea să se sperie și să țipe. Mai bine o regulam din prima, în baia de serviciu. Cu două palme o făceam să tacă în aia a mă-sii și-o serveam și la mansardă. Nu avea cum să scape de acolo... Am fost prost că am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
vezi! - Du-te bă în puța mea, că am glumit. Hai, spune mai departe, nervosule! Ce să mai spun? A fost ca lumea. Greu, la început, ca la orice virgină, dar am luat-o sistematic, puțin câte puțin. N-a țipat. A dat puțină apă la șoareci, s-a zvârcolit un pic și atât. Mi-a plăcut că mă dorea și a mai vrut a doua oară. Păi, băi fraților, în a doua rundă a fost totală. Gemea de plăcere gagica
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
bălăriile nalte cât casa Asudând în colbul stelar, cea mai inutilă plămadă. Sunt roata Rătăcită pe drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Relevante în acest sens sunt expresiile poetice: „învață-mă religia răbdării”, „”să fugim în durere, // să așteptăm lacrima de piatră”,”uităm că murim în brațele vieții, // uităm că în spatele nostru, // umbrele își leapădă arborii”. (Noi); „când clopote vestitoare de iluzii // țipă în gura mare...”, „chiar dacă ai crește în genunchiul verbului meu, Tot așteptarea fluturilor te-ar veșnici...”, „desfrunziți de speranțe, // plopii străjuiesc anotimpurile”. Construind în imaginar un „țărm ideal”, poezia poetei Eleonora Stamate înfruntă eroziunea timpului, definindu-se ca reflectare sensibilă
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
CUPE MI-E LĂSTARUL Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului amarul dor secătuit amnarul lamă de cuțit s-ar putea să mă ardă geana ta s-ar putea să mă țipe ochiul trecător s-ar putea să mă doară așa într-o doară ....joaca... s-ar putea să mă ațină pata ta de lumină apoi să plecăm ....... să mă cunun prispă senină.. Referință Bibliografică: VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL / Florica
VENIN DE CUPE MI-E LĂSTARUL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365974_a_367303]
-
să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte într-o dungă, iar oamenii, ah oamenii, nici rugăciuni nu mai clădesc, Dumezeu fiind, ca niciodată, părăsit, singur, vândut și dincolo de speranță. Țipă pădurile și apele și pietrele, ca niște copii loviți fără noimă, căci nici o cruce și nici o stea nu mai pot uni cu trăinicie mâinile lunecoase ale oamenilor și nimeni nu mai este, să urce pe munte... ------------------------------------------ Poeme din volumul „Soldat
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
pâinea, îi studie avid mâinile și îl întrebă: „Dumneata îți speli mâinile înainte de a servi clientul?” Chelnerul îl privi nedumerit, continuând să așeze tacâmurile pe masă fără să răspundă. Eroul nostru îi împinse cât colo mâinile de pe fața de masă, țipând furios: „Pleacă du-te și te spală-te imediat, altfel nu-ți permit să mă servești!” Vecinii de la celelalte mese priveau curioși scena. Chelnerul își ieși din fire și-l împunse cu arătătorul în piept zicându-i răstit: „Ieși afară
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
sonatele lui Chopen. O saptămână întreaga am umblat în paltonul vechi Și am uitat să-i deschid ușa postașului. Luni dimineața devreme, La marginea bucății de pâine unsa cu unt S-au adunat vecin fiilămânzi. Cuvintele mele nenăscute Se auzeau țipând din sala de travaliu. Apoi, mi-am dictat și mi-am scris Certificatul de naștere, Acolo, În spațiul unde nu se întâmplă nimic important Cu doar o zi înainte. Azi am primit boneta nouă și bluză albastră. Aș putea să
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului paradoxuri eu, ca buddha, așez timpul în altă ordine, toamnele și iernile le las în urma amintirilor, dar și tăcerea iubirilor moarte, amintind tumultul asurzitor al cascadelor sau zgomotul surd al morții care țipă în urechi; cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri, ca pe majestatea sa
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat, vasăzică! se încruntă împărăteasa. Și... cum ai îndrăznit să calci hotarele împărăției mele? - Eu sunt vestitorul Primăverii, fiica lui Soare-Împărat! - Vrăjitoarea cea rea?! țipă împărăteasa. - Nu este rea, Alteță! îngăimă Ghiocel. Dimpotrivă, e blândă, e frumoasă și nu e vrăjitoare! - Frumoasă? turbă împărăteasa. Ce... frumoasă? Și nu e vrăjitoare, când face atâtea vrăji? - Este adevărat că face vrăji, Majestate, dar nu e vrăjitoare! - Ha
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]