198,372 matches
-
să rezolve anii neîntâmplați în piept tot ce ai lăsat ca materie poate folosi urmașilor doar după ce mor și ei conduci doliul alb de ghețari plutitori care sunt sparți de-un fulger atunci când cineva se gândește la tine poate că așa simți din când în când crăpăturile banchizei vestindu-ți iminenta mea apropiere cum pe zid zigzaguri fine apar încă înainte de cutremur înainte ca vocea adâncului să rostească primul ei cuvânt preambul al înțelegerii care va veni și-al disparițiilor care
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
ce ne spuneam noi atunci de mult poate cu mai puține pula mea și dă-i în pizda mă-sii dar în esență cam la fel doamne și ce demodați am fi vorbind de rău despre regim și despre conducător așa fără curaj între noi în gura mare și parcă-l văd pe unul (nu vă speriați el mai trăiește o fi pe undeva) întorcându-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat să audă mai bine alo domnu’ vedeți
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
fi pe undeva) întorcându-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat să audă mai bine alo domnu’ vedeți că o să ne cădeți în pahar și e păcat e încă plin mai bine bea-l repede și ține-l așa ca să cadă acolo și să audă clar pentru că raportul oricum n-o să-l mai poată face din paharul de la masa vecină nu se iese atât de ușor și încă altele și mai de demult amintiri cu paul și mazilescu și
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
Nae zboară fericit peste oraș. De sus, el vede doar lumini și zâmbește. Scoate sticluța cu apă de colonie și stropește orașul. Întreg orașul răspândește în aer miros curat și proaspăt de lavandă. Nae zâmbește din nou gândindu-se că așa trebuie să se simtă și un preot când își stropește enoriașii cu aghiazmă. Cam așa e treaba cu Nae: el zboară de fiecare dată cu rața sălbatică pe cocoașă și încă n-a ajuns nicăieri. Costache cine e de vină
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
cu apă de colonie și stropește orașul. Întreg orașul răspândește în aer miros curat și proaspăt de lavandă. Nae zâmbește din nou gândindu-se că așa trebuie să se simtă și un preot când își stropește enoriașii cu aghiazmă. Cam așa e treaba cu Nae: el zboară de fiecare dată cu rața sălbatică pe cocoașă și încă n-a ajuns nicăieri. Costache cine e de vină pentru tot ce mi se întâmplă pentru faptul că plec la cumpărături și pe drum
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
foarte important distrugându-mă cu incertitudinea de a nu ști ce anume și cu reversul acesteia - că de fapt nu aș fi pierdut nimic și prin urmare totul e în ordine bătrâne dă-i drumul mai departe ține-o tot așa între neatenție și indiferență viața fiindu-ți din abundență din de profundis clamavi ad te Domine - doar atât din psalm cunoscând în limba latină moartă care la Judecata de Apoi va cunoaște și ea Învierea ca orice muritor; de profundis
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
Gheorghe Grigurcu De ziua ta Și uite-așa vei prăznui ziua aceasta impur și impar o vei umple cu friguri cum vara de muște o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
mitărci - Sunt bonus. (Trebuie doar să te apleci și să le culegi.) La fel și apa de la izvor, zmeura de pe marginea potecii, Alunele, merele sălbatice, boabele de scoruș. Sunt singur. Nici un ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul să fie închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
lui e cineva, totuși, spun mormintele cartierului; el se chinuiește să deseneze metafore atât de precise pe zidul cenușiu al facultății de filologie, cu trupul său înfierbântat, care să explodeze, asemenea grenadelor, în mintea studentelor din primul an; a înserat așa de repede, doamne? și eu abia îmi beau ceaiul de dimineață, în timp ce femeia vecinului e depresivă ca o carte de cioran în rafturile unei biblioteci interzise; gura sobei e cât se poate de clar că am lăsat gura sobei deschisă
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
spăl mîinile în urina fricii lui york mă mînjesc cu excrementele groazei lui richard cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre versurile lui will nu-mi umple gura călduț și sărat așa se petrec nopțile mele și mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas și tramvaie cu povara faptelor mele și cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineața se ridică mereu un soare uriaș și indiferent
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
Simona-Grazia Dima STRADA CUȚITUL DE ARGINT Copil fiind, mă țineam după ei, cei doi bătrâni orientali, niciunul din ei nu zicea „asta-i așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Simona-Grazia Dima STRADA CUȚITUL DE ARGINT Copil fiind, mă țineam după ei, cei doi bătrâni orientali, niciunul din ei nu zicea „asta-i așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Fericire nostalgica A fost înmormîntată într-un minunat cavou Din marmură scumpă în cimitirul Pcre Lachaise Pe o alee mărginașa Frumos trebuie să fi fost acolo mai la capat Fără prea multă lume împrejur dar cu mai multe lacrimi Pentru că așa se întîmplă la înmormîntările eșuate Cînd nu mai vin oficialii nici aceia care vor să se Fotografieze cu ei vin doar aceia care au De cine să se despartă pe cine să regrete Vin oamenii triști rămași singuri Ei reușesc
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
și sete). relax dragilor: suntem o țară frumoasă în toată țipenia ei. în curând viața mea dar și ale voastre vor ajunge într-o câmpie amnezică proaspăt ninsă scrisă cu păsări lungi negre. o lună de ploaie pustie ascultă dominique: așa nu mai merge. ultima dată te-am văzut conducându-ți picioarele la gară (ca și cum eu n-aș fi fost demn de o asemenea gingășie) alunița ta secretă (presupun) a fost singura care a plâns după mine din toată alcătuirea ta
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
pe aici numa’ eu și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
era și nu părea să sufere de ceva anume. de ce a murit? un chist ovarian un cancer ceva a murit profesorul danciu profesorul danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
era bătrîn și mînca pensie de o sută de ani. ăsta era veteran de la războiul de independență? că îl uitase dumnezeu... sunt mulți și zilnic se adună și mai mulți. o fac într-un anume fel. se uită peste lume, așa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată în viață le auzi deși ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, țin morțiș să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se șteargă probele
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
mare. Dar cîți nu au Nasul prea mare, sau laba picioarelor, Sau urechile, gura...? Trecea prin oraș În scaunul lui cu rotile, nichelat, cu o pancartă Pe care scria: „Nike. Cu noi nu pierzi niciodată.” Noi nu voiam să pierdem (așa fusesem educați) Și ne adunam în spatele lui, în coloane, Mărșăluind, în tăcere prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca un pește pe
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
și gras, cu mustață căruntă, Mereu îți propune cîte-o afacere. Nidoc Pentru Nidoc timpul e de gumilastic: Îl traaage după el, calm, pe unde se duce. Oamenii nu se supără. Dimpotrivă: Mai respiră și ei. Toroipan Toroipan are un nume așa de fioros, Că se îmbracă numai în alb. „Culoarea păcii”, Precizează el, tot timpul. Venduța Venduța adună de cînd se știe: Grăsime pe șolduri, bani la saltea, inele pe degete, Vase-n bucătărie. Și e mereu bosumflată: Atîtea lucruri în
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
Venduța adună de cînd se știe: Grăsime pe șolduri, bani la saltea, inele pe degete, Vase-n bucătărie. Și e mereu bosumflată: Atîtea lucruri în jur, iar ea, o biată femeie! Dombucă Lui Dombucă îi place să scrie. „Dombucă, scriitor”, așa se prezintă. Nimic nu-l deranjează: Are stilou cu peniță de aur, Inel cu monogramă Și multe, multe volume publicate.
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului agitându-se în
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]