6,958 matches
-
României Socialiste, pentru atingerea celor mai înalte culmi de bunăstare și civilizație. Sufletele le sunt frenetic înviorate, starea de beatitudine este atât de covârșitoare încât, atunci când tovarășul Patron le comandă să pornească, cu cântec înainte, încep : „vine, vine, primăvaaaaaraaaaa.... se așterne ’n toaaată țaaaaraaa... Asistența, fomată din copiii și nevestele multor muncitori de pe șantier, cu toată răceala acelei dimineți de toamnă, a simțit adierea călduță a primăverii și a răs, chiar a râs, înveselită. Numai tovarășul Patron nu a râs. După cum
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
Cântă liniștea, pogoară în inima credinciosului, cântă ortodoxia, vibrează ca menire dacoromână, cântă plaiurile cu dor și cerul înstelat al împlinirilor. E cântec duios, cerul sufletului se umple de bolta serafică a splendorii. E cântec, în lumina lui s-a așternut armonia. În adâncul inimilor curate răsună frumusețea cântecului. În piept urcă o cărare de rugă, se aude un imn al bucuriei, apoi se luminează totul: Dumnezeu se primenește în apele Frumuseții Sale. Am pornit pe drumul acestei Frumuseți cerești deodată
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
într-o peșteră insalubră, în mijlocul animalelor și întreaga sa viață a fost sărac, neavând altceva decât o cămașă, și aceea fără cusături. „Coborâtor din împăratul David, Iisus nu s-a născut printre bogați, nici în case luxoase și în paturi așternute cu puf și purpură; ci în sărăcie, ca să cheme la ospățul împărătesc pe toți cei umiliți, săraci și nebăgați în seamă” (Protosinghelul Nicodim Măndiță). Și Sfânta Fecioară Maria a fost săracă, și apostolii au fost oameni simpli și nevoiași. „Iar
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
cât răvașul scris de doamna învățătoare, pe care l-au găsit pe băncuțe, le era destinat lor, primului lor pas pe care l-au făcut în școală: Copile drag, Astăzi este prima zi din viața ta de școlar. Ți se așterne înainte o lume minunată, plină de jocuri și povești pe care le vei îndrăgi. De asemenea, venind în fiecare zi la școală, vei avea ocazia de a descoperi lumea matematicii și a explorării mediului, a comunicării în limba română, a
DESCHIDEREA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014, LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DIN JUDEŢUL BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365045_a_366374]
-
mult decât un spectacol de muzică și poezie. Este felul meu de a-i mulțumi celui ce mi-a servit drept model, celui ce m-a onorat cu atenția și prietenia să, celui ce a scris poezie, celui ce a așternut o comoară incontestabila în literatura neamului românesc. Este felul meu de a exprima că opera acestui poet reprezintă un motiv real pentru care trebuie să ne înclinam, aducând în atenție memoria să. Responsabilitatea mea este aceea de a construi, prin
“ TESTAMENTUL ” LUI GRIGORE VIERU, PREZENTAT DE FUEGO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365070_a_366399]
-
punctual meu de vedere, spunea Borges auditoriul său la Coliseo din Buenos Aires.După care a plecat la redacția ziarului La Opinion pentru a duce stenograma spuselor sale, scrisă de o fetișcană creolă, ce-l însoțea, fiindcă peste vederea scriitorului se așternuse ceața. Mergând la braț cu tânăra Borges gândea “din moment ce am pierdut lumea iubită, trebuie să creez ceea ce se întâmplă în lumea vizibilă, pe care, de fapt, au am pierdut-o. “ În timp ce gândea așa, cu câteva secole în urmă în Anglia
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
și ne gândim la ce va fi sau la la ce ne așteaptă”; Doina Theiss:„Finețea sufletească, puterea de a visa și a crea ceea ce îți dictează inima... nu are vârstă. Rămânem aceeași visători chiar și atunci când neaua s-a așternut pe tâmplele noastre. Multă sănătate și putere de muncă doamnă profesoară cât și ție, dragă Marian!”;Elena Mititelu: „Se zice că până la o vârstă trăim pentru copiii noștri ca mai târziu să trăim prin ei. Felicitări doamnei profesoare, viață lungă
ECOURI LA... COPIILOR MEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365055_a_366384]
-
Acasă > Versuri > Iubire > A VENIT TOAMNĂ... Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare. Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea
A VENIT TOAMNA... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365089_a_366418]
-
pur stil clasic, cu o deplină acuratețe a tehnicii poetice. Poemul strălucește prin limbajul liric, prin ritmicitate și muzicalitate. În timpul lecturii ești însoțit, parcă, de o melodie psalmodică ce sugerează vechimea și rezistența la modele trecătoare. Versurile par să se aștearnă singure pe hârtie, cu o mare ușurință sub presiunea unei stări de har. E o poezie care trăiește prin sine. Versurile sunt bogate în sensuri, cu trimiteri spirituale și au fantastica putere de a pune pecete pe ființa omului aflat
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
MAI ESTE UN JOC, sunt elementele constitutive ale unui puzzle sau, mai bine zis, ale unei integrame, ce se dorește dezlegată, iscodită, dar care solicită mintea și supune la încercare cititorul. Dovedind o maturitate lirică și compozițională aparte, Ana Maria așterne, pe foile imaculate ale sufletului, cuvinte, simple în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
Vis de artist” și “Momentum”. Dăruiți-le, în calitate de autori, o poezie dragă sufletului dumneavoastră, alături de un gând bun. L.Z. Cititorilor tineri le doresc să se îndrăgostească de carte și să nu se vindece toată viața, să încerce să-și aștearnă sufletul și gândurile pe hârtie (fie și un simplu jurnal, tot îi va aduce mai aproape de ei înșiși!), să nu uite că prietenul care nu-i va dezamăgi niciodată este cartea! Urmăresc constant activitatea Asociației Vis de artist, citesc aproape
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
Ne scuzați, am vrea să discutăm puțin. - Nu face nimic. La revedere Mia! - La revedere! - Mergem un pic pe jos? - Este mai bine... Dacă nu ar fi făcut cei câțiva pași împreună, ar fi fost penibil. O tăcere stânjenitoare se așternuse. Albert însă nu venise degeaba: - Ia spuneți drăgălașilor, de ce nu vreți să vă împăcați? - Păi.. dacă ea nu vrea... - Păi... - Ia nu vă mai prefaceți atât, doar știu prea bine că nu sunteți de loc certați! Siguranța afirmației i-a
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
le era accentuată de asfințitul soarelui oglindit în apa lină a Siretului. Ființa Ericăi radia de fericire : - Am descoperit că « Arcadia » există cu adevărat ; păcat că această zi s-a sfârșit! O umbră de tristețe a încercat să i se aștearnă pe chip, fără succes însă, având doar efectul intensificării farmecului de care fusese cuprinsă. - Oricum toate au un sfârșit iar uneori, știind din capul locului aceasta, cred că nici nu mai găsești sensul începutului! Nici această remarcă - făcută de Albert
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
devine ’’El Niño’’ fiind când devastator, când înălțător. Din acel moment, în ființa ta se activează memoria materiei încă de la începuturile formării ei și nu-ți lipsește decât capacitatea de a dezlega tainele universului. Neputincios, devii poet și chiar dacă nu așterni versuri pe hărtie, sădești poezie în mintea și în sufletul ființei iubite. Nu este de mirare că îndrăgostiții ajung să nu mai aparțină acestei lumi, atâta timp cât sentimentele le sunt mai puternice decât realitatea înconjurătoare. Cei din jur, la început sunt
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
orice preț, să refacă vechiul cuplu ce fusese, nu demult, invidiat de un oraș întreg, raportat bineînțeles la cei care aveau cunoștință despre ei. * Scrisoare de dor... Rătăcită într-un scrin, De ani de zile... Peste galbenele file Uitarea se-așterne, ușor... Sunt versurile ce însoțesc melodia molcomă, pătrunzătoare, difuzată la radio. Cei care o ascultă, cu adevărat, au reacții diferite. Odată cu înaintarea în vârstă piesa muzicală capătă greutate. Putem spune că am trăit și mai ales că trăim atunci când putem
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
îmbrăca cu roua dimineții Și le-aș lega cu dorul meu nebun Și-aș pune ca pecete un sărut Pe lacrima uitată printre gene Să nu mai plângi...să nu-ți mai fie teamă Când noaptea cu tăcerea-i se așterne... De-ai fi aici...iubire...lângă mine M-aș transforma în strună de vioară Și ți-aș cânta eterna simfonie A inimii...ce-alină și-nfioară... Cu brațe de speranțe te-aș cuprinde Și poate aș găsi cumva cuvinte Să le
DE-AI FI AICI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365210_a_366539]
-
simplu gândurile lui, nimic mai mult altceva. * Fire sociabilă, se simțea bine în mijlocul oamenilor și totuși avea parte de acea singurătate generată de faptul că nu puteai vorbi orice cu oricine. Avea însă convingerile sale - adevărurile sale - și uneori le așternea pe hârtie în forma care îi era la îndemână: “sub ochii noștri s-a maimuțărit/ și noi naivii am privit/ gândind că e caricatură,/ priviți-o dar acum/ cu ochii injectați de ură/ stă posternată-n drum./ a fost ce-a
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCRIIND Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Scriind îmi aștern sufletul la picioarele Tale, Tu, cel ce știi nevoia mea de a fi ,,precum în cer așa și pre pământ”, iar gându-mi este foc și focul i-al inimii ce-și caută fluturii plecați în căutarea fericirii. Scriind dăruiesc
SCRIIND de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365209_a_366538]
-
pictarea viselor, o întind pe pânza timpului cu ochii săgetați de harta căutării. Îmi rotesc privirea entuziasmată, mă folosesc de orice prilej pentru sculptări de sens. Mă ajută o rază de soare, pulsul mării, nisipul ud, chiar și umbra aceea așternută pe marginea serii. Mă prind de aripa unui pescăruș, ascult de briza pașilor, de șoapta care s-a așezat peste zare, de clopotul dorului, de dâra aceea de nevoie pe care o lași prin mișcarea mâinii. Sunt preocupată să creez
NEMĂRGINIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365226_a_366555]
-
asupra d-lui Constantin. Simțea în el un aliat. De aceea nu s-a pierdut cu firea când, alături, în casa în care locuia Albert nu a găsit pe nimeni. L-a poftit în casă pe dl. Nedelcu. Avea să aștearnă totul pe hârtie și bineînțeles că mesajul va ajunge unde trebuie, prin intermediul acestuia. Îndată ce a trecut pragul casei dl. Constantin și-a scos încălțările reamintind: - Derbedeule, poate nu vor arăta ca noi! Bunele intenții declarate ceva mai devreme s-au
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni... Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu) Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni...Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie ... Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată așterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea și sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu)Cea mai ușoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeți, a jurnalistului de artă și cultură, este atunci când primește o scrisoare, un mesaj, o confesiune în
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
MAI ESTE UN JOC, sunt elementele constitutive ale unui puzzle sau, mai bine zis, ale unei integrame, ce se dorește dezlegată, iscodită, dar care solicită mintea și supune la încercare cititorul. Dovedind o maturitate lirică și compozițională aparte, Ana Maria așterne, pe foile imaculate ale sufletului, cuvinte, simple în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de
NU MAI ESTE UN JOC (VERSURI) DE ANA MARIA GÎBU (DOROHOI, BOTOŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365264_a_366593]
-
Mulțumesc Tatălui, pentru că a îngăduit să se întâmple așa. Am scris poezie încă din adolescență, fără să gândesc vreodată că voi publica ceva. În urmă cu unsprezece ani, am hotărât să păstrez orice scriu, numai și numai pentru mine. Am așternut în acest timp, o sută șapte zeci de poezii în câteva caiete. Le citeam apropiaților mei care doreau să asculte, din curiozitate sau nu. Mă tot îndemnau să le fac publice. Eu, nu și nu, sunt ale mele, am scris
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
ființă unei reviste în limba română, atârnă cu mult mai greu decât în situațiile unei vieți trăită după regulile de viață cunoscute. Pentru domnul Victor Roșca, înființarea unei reviste la anii senectuții - avea atunci 70 de ani - când alții își așternuseră un trai în liniște, fără niciun fel de bătaie de cap - a fost considerată ca o datorie de conștiință. Tot dumnealui semnează editorialul revistei cu vocația comunicării, așa cum s-a reflectat și în cele două cărți scrise în ultimii ani
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]