3,115 matches
-
ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i se dăduse desigur ordin să rămînă la etaj și să nu se mai amestece printre elevi? Acesta e genul de anecdote pe care le culeg scotocind prin mîlul abisurilor mele personale. Au fost mană cerească pentru Zscharnack! Aur curat! Le-am consacrat trei ședințe, ca să ajungem În cele din urmă la această importantă Întrebare: e mai bine să seduci sau să fii sedus? To be or not to be
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
evoluției sînt la rîndul lor drumuri: mai există călătoriile interstelare, cele spirituale, cele între dimensiuni paralele ale universului, cele în subconștient, cele în trecut, cele în viitor, cele înspre imposibilul devenit posibil, mai sînt și cele care înseamnă plonjarea în abisul privirii cuiva și înălțarea interioară a sufletului, în același fel... Orice fel de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare drum are particularitățile lui. Așa cum e de exemplu și să mergi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
intelectuali. Există o singură șansă dacă ții să fii zeu: să joci tenis, de pildă, și să fii mai bun decât alții. Dacă poți. Atunci, lumea te va recunoaște ca zeu, chiar dacă, după un timp, te va arunca undeva în abisul din jurul Olimpului”. Cine ar fi spus că aceste însemnări aparțin aceluiași om care mi-a mărturisit într-o seară: „Trebuia să fiu demult mort. Numai faptul că iubesc viața cu o tenacitate de catâr m-a ajutat să rezist”. Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întâmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bietul nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să fie făcută. Să Încercăm“. 82 Pământul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cerurilor! Iar când Hitler avea să identifice punctul acela, În centrul vid al pământului care este centrul perfect al cerului, avea să fie stăpânul lumii căreia Îi era Rege În baza dreptului rasei. Și iată de ce până În ultima clipă, din abisul buncărului lui, el tot mai credea că va putea determina Polul Mistic.“ „Ajunge“, zisese Diotallevi. „Acum mi-e rău de-a binelea. Îmi face rău“. „Îi e rău cu-adevărat, nu-i o polemică de idei“, am spus eu. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată din el un sunet, o scânteie, o chemare, prinși Într-un dialog Între țărm și țărm, Între abis și suprafață, de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo, alo, alo, Pamersiel, Pamersiel, am captat freamătul, curentul Mu 36, acela pe care brahmanii Îl adorau ca respirație slabă a lui Dumnezeu, acum introduc fișa, circuit micro-macrocosmic În acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să mă zdrobească În abisuri, ar fi trebuit să mă azvârle spre vârf. Acum veneam, desigur, dintr-o călătorie spre centrul pământului, mă aflam În vârtejul antigravitațional al antipozilor. Noi nu născocisem fantasmagorii, el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e că Înțelepciunea se descoperă goală În Malkuth și descoperă că propriu-i mister stă În a nu fi, decât un moment, care-i și ultimul. După el, Alții o iau de la capăt. Iar odată cu acești alții, diabolicii, tot căutând abisuri unde s-ar ascunde secretul care e Însăși nebunia lor. De-a lungul coastelor muntelui Bricco se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Lia și pe copil, pe acel Ceva, pe Giulio, Piatra mea Filosofală. Dar pietrele supraviețuiesc singure. Poate că acum Își trăiește Marea lui Ocazie. A găsit o minge, o furnică, un fir de iarbă, și În ele vede În abis paradisul. Și el o va ști prea târziu. O să fie cuminte, ei, lasă, să-și petreacă așa, de unul singur, ziua. Rahat. Și totuși doare. Răbdare, de cum am să mor, am să uit. E noapte deplin, am plecat de la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
I’ mi son Lia 36. Permiteți-mi totuși să dau un sfat 37. Oricine reflectează asupra a patru lucruri 38. Maestru Secret, Maestru Perfect 39. Cavaler al Planisferelor 40. Cei lași mor de multe ori 41. În punctul În care Abisul 42. Noi suntem cu toții de acord 43. Persoane pe care le Întâlnești pe stradă 44. Invocă forțele 45. De aici se iscă o extraordinară Întrebare 46. Te vei alătura de broască de mai multe ori 47. Simțul treaz și memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă a operei, circumscrisă de propria ei idee - fapt ce tinde spre caricatură odată cu alunecările imperceptibile dincolo de logica pur obiectivă a evoluției, printr-o
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
din cauza mișcării bruște și, în secunda următoare, se prăbuși leșinată pe podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din cîte s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă produsă de povestioarele lui, cu graba de a alerga la următoarea Întâlnire, Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De doi stâlpi muți Ce mă îmbrățișează. Sunt eu Și aș vrea să cred Că dincolo de ființa-mi Se ascunde un secret. Atunci, aspir spre mai mult și mai bine Căutând fugară în trecut, Mă retrag în mine Într-un abis surd Și, căzută într-o lume fără margini, Mă pictez în alb și negru. Vis în ploaie Și mă țin de mână cu trecutul Și lacrima-mi cade în bălți Și strada se transformă-n balaur cu cinci vieți. Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lin, Un dor și un drag ce nu pot să-l exprim. Dică Cătălina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Gabriel Marinescu” Tigveni structura Bârsești - Argeș profesor coordonator Dumitrescu Emilia-Mihaela Eminescu, suflet de stea Eminescu este vis, zbor înalt peste abis, Eminescu-i codru des, unde păsările ies. Eminescu-i o poveste care-a fost și încă este, Eminescu e splendoare, cuget, poezie, floare. Eminescu-i floare-albastră, el este mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i calm Până când versul mă cheamă. Deodată palmele-mi transpiră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îți dăruiesc, De el, veșnic ne vom aminti, Chiar, când copii nu vom mai fi. Rusu Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate, Găsesc puterea în abisul Zâmbind spre clipe inocente Ce-așteaptă de mult timp Să fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rezista... Și totul îmi pare a fi un vis. În care inima mea se va interfera Cu stropi fără trup. Regăsire Simple sentimente idolatrizate de noi Ne vor face dependenți. Totul ne va dezamăgi - Un gând prietenos Regăsind iubirea. Astăzi abisul s-a sfârșit, Tăcerea a șoptit. Manuscrisul vieții rămâne secret. Era prieteniei începe cu stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina dragostei s-a stins. Ziua se-ntunecă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și acum, acel copil se joacă... Enache Emanuel, clasa a V-a Liceul Teoretic “Lascăr Rosetti” Răducăneni, profesor coordonator Olariu Elena Povești modificate De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]