8,856 matches
-
așa ceva. Sunt sigur că am văzut o chestie asemănătoare cu....... Sau poate era plasticul cu care se acoperise sarinul și care rămăsese. Dar ceva se ridica din mijlocul lichidului. Credeam că se spărsese un vas de sticlă. Treptat, deveneam din ce în ce mai absent. Nu-mi mai amintesc deloc în câte stații a oprit metroul. La un moment dat, un bărbat de lângă mine a apăsat butonul de alarmă. Nu știu unde. Pe urmă am aflat că era stația Hatchōbori. Metroul plecase deja din stație și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se simțea jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un joc ale cărui reguli nu le cunoștea. Slavă Domnului, nimeni și nimic nu-i cerea în vreun fel să îl joace. Se simțea mulțumit că nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
morții pe neașteptate a copilului ei, înainte de a țipa, de a plânge, de a leșina, de a se omorî chiar, ar întreba: "Cum?" Irina părea și ea afectată de supărarea prietenului nostru. Mi-a spus: "I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat și pe tine!" Gestul ei mi-a plăcut. Îl făcuse singură, fără să-i dau ideea, o știam leneșă la scris și eram mișcat. E drept cu acel "te-am scuzat și pe tine" suna oficial și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe cele care știam c-o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu aștepta decât să-i pun jăratic, iar ea stătea cu brațele moi, cu paltonul pe dânsa, ca gata de plecare, cu privirea absentă. Am încercat să fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și zgomotul meu accentua și mai mult liniștea ei. Hotărât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de Ioana, n-au schimbat nimic între noi. (Și Ioana mi-a povestit mai pe urmă că m-a văzut de câteva ori. O dată m-a surprins uitîndu-mă la ea, crezuse c-am recunoscut-o. N-an obser-vat-o, căci eram absent și indiferent pentru locul unde mi se îndreptau ochii. N-am observat-o, căci eram cu gândul în altă parte: la ea!) A treia oară am schimbat împreună chiar câteva cuvinte. Mi-a ieșit în cale pe o stradă lăturalnică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din această stratagemă, Mark n-a observat nimic. Desigur că Tristan ar fi observat imediat dacă într-o noapte n-ar fi fost Isolda în brațele lui numai după freamătul iubitei, acum absent! Ce fericit sunt! Ce rar i se întîmplă unui om să aibă o astfel de superbă ocazie în viață! Să cântăm, să ajungă până la bolta cerului! - Dacă ar dura tot timpul așa! - Dar ce ne pasă ce se va întîmpla
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suferit și dacă aș fi descoperit pe figura lui dispreț, (avea dreptul să se răzbune, căci îl supăra gândul că fuseseși odată a mea și știa ca nu m-ai uitat încă) sau dacă ar fi arătat milă. Iar tu absentă, fără să știu intențiile tale bune... Și ce trebuia să fac? Sa râd, să mă prefac că știu totul de mai înainte? Și apoi să continuăm conversațiile noastre despre literatură? Și peste câteva zile să mă viziteze ca de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este cuprins în rememorări univoce, închis în comentarii în genul celor proustiene. Nu este posedat prin atribuirea unei semnificații certe, nu este un semn pentru un sens. Comentariul de tip balzacian omniprezent la Proust, în contrast cu magia relativului și fluidității, este absent sau în mod demonstrativ ineficient Ia Holban. " Mihai MANGIULEA, Postfață la vol. A. Holban, O moarte care nu dovedește nimic, Editura Minerva, București, 1987, pag. 260-263. " În esența tragediei intră necesitatea absolută a personajelor de "a se explica" între ele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când suntem atenți la unele moduri aparte de vorbire, narativ sau ludic, literar, metafizic sau religios. La fel și atunci când ne devine insesizabilă - sau chiar absentă - motivația unor credințe și conduite proprii. Deopotrivă când privim cu o anume distanță datele și întâmplările ce compun lumea nemijlocită a vieții. Destule dintre cele pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne apar nu fără
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
probabil mai ciudat decât suficien ța senină sub care gândim cu privire la noi înșine. Distincția de mai sus - între cele cu sens și cele lipsite de sens - este totuși mai laxă decât credem de obicei. Uneori atât de laxă încât pare absentă. Este ceea ce observă Umberto Eco atunci când aduce în discuție tot felul de liste, clasificări și enu merări.<ref id="87">Cf. Umberto Eco, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălișteanu, Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când suntem atenți la unele moduri aparte de vorbire, narativ sau ludic, literar, metafizic sau religios. La fel și atunci când ne devine insesizabilă - sau chiar absentă - motivația unor credințe și conduite proprii. Deopotrivă când privim cu o anume distanță datele și întâmplările ce compun lumea nemijlocită a vieții. Destule dintre cele pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne apar nu fără
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
probabil mai ciudat decât suficien ța senină sub care gândim cu privire la noi înșine. Distincția de mai sus - între cele cu sens și cele lipsite de sens - este totuși mai laxă decât credem de obicei. Uneori atât de laxă încât pare absentă. Este ceea ce observă Umberto Eco atunci când aduce în discuție tot felul de liste, clasificări și enu merări.<ref id="87">Cf. Umberto Eco, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălișteanu, Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o insulă. [tata] Toți 4. - Toți 4. Facem o tabără acolo? - Mihaela, vrei să facem o tabără?... - Cum hotărăști tu, Dragoș!... Tu ești bărbatul! - Hai să facem o tabără. (Astea-s visurile tale! - adaugă și mami, care părea, până atunci, absentă, adâncită în pedichiura ei.) Hai! Hai, mergeți, hai, mergeți, Oac-Oac și Crabule... Facem o tabără aici, pe pat! - Să știi că parcă îmi pare rău după tine, Dragoș! - spune Oac-Oac. - Ăăă... Ți place și de Crab?... - Îmi place și de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
după-amiază. În seara aceea, paznicul de la parcarea clădirii i-a spus: - A venit un mecanic, pe nume Gregory, să lucreze la mașina dumneavoastră, domnule Craig. Sper că n-am greșit lăsându-l să o verifice. - O, da, da, răspunse Craig absent. Continuă să meargă și se sui în mașină. Pe când pornea, mintea i se eliberă de noianul de gânduri care o invadaseră și se concentră asupra spuselor paznicului. După câteva momente, tot nu avea încă de ce să se mire în legătură cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întâi ca pe un întreg, apoi fiecare funcție separat, în amănunt. Era o analiză fulgerătoare. Apoi spuse încet: - Ce s-ar întâmpla, Haines, dacă toată puterea bateriei ar fi descărcată într-o sutime de miliardime de secundă? - Hm! făcu Haines, absent. Asta nu se poate. - S-ar putea, zise Craig, dacă placa de plumb ar fi predurificată electric și dacă ai utiliza un tub de protecție cu cinci grile, de tipul celor folosite pentru a regla puterea. Ar... Se opri uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Se simțea jenat și ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un joc ale cărui reguli nu le cunoștea. Slavă Domnului, nimeni și nimic nu-i cerea în vreun fel să îl joace. Se simțea mulțumit că nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decât un soț. În căsătorie, semnificația socială o maschează pe cealaltă. O femeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant: selecția pasionată! Imposibil! O femeie care iubește pe un bărbat absent nu e în dispozițiile sufletești ale Adelei. Iar promisă fără iubire este o ipoteză absurdă pentru o femeie liberă, bogată și cu concepția ei de viață. Acel "poate" era unicul răspuns serios și sincer pe care putea să-l dea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]