11,260 matches
-
în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc intrând în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Acasa > Redactia > Arhiva > 2017 > Iunie > Ziua 12 > ÎN ABURI DE CAFEA Autor: Daniela Gumann Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În aburi de cafea, Îți caut tot mai des privirea. Închid ochii, Și mă prefac, că te ating. Tu taci. Mă faci să
ÎN ABURI DE CAFEA de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372072_a_373401]
-
Acasa > Redactia > Arhiva > 2017 > Iunie > Ziua 12 > ÎN ABURI DE CAFEA Autor: Daniela Gumann Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În aburi de cafea, Îți caut tot mai des privirea. Închid ochii, Și mă prefac, că te ating. Tu taci. Mă faci să cred că nu mă simți. Dar eu te văd, Te simt, și te ating. Duc ceașca încet spre buzele
ÎN ABURI DE CAFEA de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372072_a_373401]
-
Iar eu îți simt căldura Și după prima-nghițitură Mai vine încă una. Dorința crește tot mai mult. Așa. Acum,...îmmm Ți-am cunoscut și gustul Și pasiunea dă-n tumult. Mai vreau. Mai vreau. Mai mult. Referință Bibliografică: În aburi de cafea / Daniela Gumann : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2355, Anul VII, 12 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniela Gumann : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN ABURI DE CAFEA de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372072_a_373401]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ROQUE NUBLO Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se împletește cerul cu Pământul Și norii-n valuri se confundă, Aburii-n munți își iau avântul, Pe Roque Nublo să-l ascundă! Se-aude ploaia, vântul ca o sinfonie Ce se răsfață în lumina mută, Lui Roque Nublo, ținându-i companie Că el e SFINX, în insula canariotă! Un val de
ROQUE NUBLO de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372327_a_373656]
-
-se pe “amintire”, poezia din acest volum se autodefinește deci ca rod al memoriei, căci tot ce se închipuie chiar a fost, dar și ca joc al copilăriei, ce pare nevinovat: „ Prohodul ploilor de toamnă, / din pieptul cerului legat / cu abur și cu mere coapte,/ răzmoaie ulița din sat. „( Prohodul ploilor ). Poeta, talent autentic, prinde rădăcini și atunci când gândurile aleargă zarea pentru a surprinde inefabila clipă și atunci cresc în ea forme noi, precum spunea Brâncuși:” Nu mai sunt demult al
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
seamă Că-s cu stafia ta la porți ; Iubi-mă -voi ,cu ea , sau poate alta , Tooot înspre prăpăstii predispus , Mă voi simți zefir ,sau poate cănt Sau chiar sultan ; Deși cu pumnii arși și tooot desculț... și-ncet cu aburii din ploi , Voi băntui melacolii , Iubiri Și vise foooarte vechi ... În timpuri tooot mai noi . Referință Bibliografică: Suflet călător / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1683, Anul V, 10 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
oamenilor... Filmul începea cu secvențe terifiante în care niște omuleți mici și cu ochii oblici fabricau manual nasturi. Se arătau condițiile mizere de muncă, modul infam în care era exploatată munca unor copii, profiturile imense obținute de patroni, dar și aburii toxici care se ridicau când copiii pileau pietrele din care se făceau nasturi și cum mureau aceștia în chinuri tușind și vărsând sânge pe nas. Era însă doar începutul... Norii toxici se adunau în atmosferă și acopereau soarele... Pământul îngheța
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
văzduh Pe-un ecran transparent de vocale. Se face cald de-a-lungul clipelor, Se scutură fluturi de lumină Și,.. zborul lor ca un râs plutitor, Pe pământ, învie o grădină... Nu se-aude cum trece-ntr-o clipă Duhul, mirat, înflorind aburi dulci, Cum o nouă viață se-nfiripă Pe vis de îngeri rămași în răscruci. Nebune,-n iarbă, umbrele cântă, Zâmbește cerul legat de pământ! Mândria noastră este înfrântă, Tot ce se cheamă -iubire- e sfânt ! Ne-ntrebăm, fugind în neuitare
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > RATACIRI Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI CAPITOLUL VIII PRINTRE ABURI Peste drum de casa Edwinei Ștefănescu a locuit până în toamna anului ce a trecut o femeie bătrână și singură. Soțul ei a pășit în veșnicie cu douăzeci de ani în urmă. Așa a aflat-o Edwina, singură. Așa au aflat
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
liniștește făptura adesea încărcată de greutățile vieții. Acestă familie era alcătuită din trei membri, Marin și Maria Cojocaru împreună cu fiica lor Claudia ce avea vârsta Edwinei. Fiind oameni sociabili, familia Cojocaru, au fost acceptați repede de locuitorii din Ohaba. Printre aburii memoriei mai putea să fie zărită casa de odinioară și prietena copiilor de ieri, Ana lu’ Marcu. Claudia Cojocaru nu a iubit învățătura. După ce a terminat cu greu clasele primare a refuzat să mai meargă la școală. Îi plăcea să
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
plângea de durere. În cele din urmă Bunul Dumnezeu s-a îndurat de Claudia și ea a scăpat cu viață. S-a vindecat fără a face vreo infecție care să-i fie fatală. Greșeala Claudiei Cojocaru a rămas ascunsă printre aburii grei ai sufletului. Adesea aceștia se scurg prin ochii fetei sub formă de lacrimi. În primăvară, când natura a început să-și deschidă ochii adormiți de albul zăpezii, prin Ohaba circula zvonul că Pavel Stanca se va însura după Paște
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
care se frământa era Edwina. La începutul lunii martie Edwina a mers după ghiocei în Poiana Ghiocelului, dincolo de Zona Jgheabu, lângă pădure, cu mai mulți colegi și cu diriginta lor. Pe la amiază s-a lăsat o ceață deasă peste poiană. Aburii albicioși și deși scădeau vizibilitatea. Elevii împreună cu diriginta s-au grăbit să se întoarcă acasă, cu toate că drumul se ascundea de ei. Edwina s-a rătăcit de grup. Nimeni nu a observat acest lucru preocupați fiind de a descoperi drumul spre
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
acasă, cu toate că drumul se ascundea de ei. Edwina s-a rătăcit de grup. Nimeni nu a observat acest lucru preocupați fiind de a descoperi drumul spre oraș. Lângă o salcie bătrână Edwina s-a oprit. Aștepta ceva. Poate aștepta ca aburii albicioși să se retragă în văzduh eliberând natura. Sau poate aștepta ca ceața să dispară din viața ei. - E atâta ceață în jur, a rostit Edwina. Pădurea s-a pierdut printre aburi. - Așa cum pădurea a dispărut învinsă de ceață și
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
s-a oprit. Aștepta ceva. Poate aștepta ca aburii albicioși să se retragă în văzduh eliberând natura. Sau poate aștepta ca ceața să dispară din viața ei. - E atâta ceață în jur, a rostit Edwina. Pădurea s-a pierdut printre aburi. - Așa cum pădurea a dispărut învinsă de ceață și viața omului se va pierde treptat printre aburii încercărilor, a adăugat Pavel. - Tu, aici? - Da. - Cum ai ajuns aici și când? - Eram la cincisprezece minute în urma grupului vostru. Când voi v-ați
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
natura. Sau poate aștepta ca ceața să dispară din viața ei. - E atâta ceață în jur, a rostit Edwina. Pădurea s-a pierdut printre aburi. - Așa cum pădurea a dispărut învinsă de ceață și viața omului se va pierde treptat printre aburii încercărilor, a adăugat Pavel. - Tu, aici? - Da. - Cum ai ajuns aici și când? - Eram la cincisprezece minute în urma grupului vostru. Când voi v-ați așezat pe iarbă să mâncați eu am adunat ghiocei. Nimeni nu m-a observat. Am adunat
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
mers în camera ei și a deschis jurnalul. Nu a mai scris nici data, nici ora, a notat o întrebare și câteva enunțuri pe una din filele învechite de atâta folosință. Oare când voi fi izbăvită de alergarea mea printre aburi? Sunt prea mulți aburi în viața mea. Iubirea mea s-a pierdut printre atâția aburi. Greu o să găsească drumul spre lumină, mai ales că aburii trecutului au rădăcini adânci în copilărie. ANA-CRISTINA POPESCU Referință Bibliografică: Rataciri / Ana Cristina Popescu : Confluențe
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
și a deschis jurnalul. Nu a mai scris nici data, nici ora, a notat o întrebare și câteva enunțuri pe una din filele învechite de atâta folosință. Oare când voi fi izbăvită de alergarea mea printre aburi? Sunt prea mulți aburi în viața mea. Iubirea mea s-a pierdut printre atâția aburi. Greu o să găsească drumul spre lumină, mai ales că aburii trecutului au rădăcini adânci în copilărie. ANA-CRISTINA POPESCU Referință Bibliografică: Rataciri / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
ora, a notat o întrebare și câteva enunțuri pe una din filele învechite de atâta folosință. Oare când voi fi izbăvită de alergarea mea printre aburi? Sunt prea mulți aburi în viața mea. Iubirea mea s-a pierdut printre atâția aburi. Greu o să găsească drumul spre lumină, mai ales că aburii trecutului au rădăcini adânci în copilărie. ANA-CRISTINA POPESCU Referință Bibliografică: Rataciri / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
din filele învechite de atâta folosință. Oare când voi fi izbăvită de alergarea mea printre aburi? Sunt prea mulți aburi în viața mea. Iubirea mea s-a pierdut printre atâția aburi. Greu o să găsească drumul spre lumină, mai ales că aburii trecutului au rădăcini adânci în copilărie. ANA-CRISTINA POPESCU Referință Bibliografică: Rataciri / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
Peisajele care se desfășurau în goana trenului, nu mai prezentau interes pentru mine, iar timpul parcă se scurgea cu viteza melcului. După circa o oră care îmi părea nesfârșită și exasperantă, ajungeam la Gherla. Pufăind din greu și purjându-și aburii din cilindri, locomotiva lua o scurtă dar binemeritată pauză. Ei, de aici, în maxim 15 minute, călătoria așteptată cu entuziasm și nerăbdare - care, pe parcurs, se transformase într-o agasantă așteptare - avea să se sfârșească. În gara Dej, satisfăcut și
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
duci, curtat cu plai de sărbători, Dar nu îți pasă de răceli, petale-n stele curg ninsori, Cuprins de ger în nopți adânci ești ars cu florile de gheața, An vechi dai mâna cu an nou și-n nări cu aburi fierbi în viața, Vă tubură multe urări, un vers cu strigăte de munte, A nopții veselii plutind, gonesc necazurile slute, Și lacrimi limpezi curg în ploi, adânc stihii cutreierând, Doar sufletul mai arde-n zări, atins iubește-un zbor flămând
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]