27,767 matches
-
poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nerăbdare să facă din seara aceea punctul nodal al viselor sale. La ora nouă, studenții din anii mari au ieșit În fața cluburilor să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște sinistră. Burne și Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar efectul era Întregit de șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simțea ca și cum un regizor artistic politicos, dar insistent, ar fi Încercat să scoată de la el o interpretare nouă a unui rol pe care-l repeta mecanic de ani de zile. Dar Clara vorbind, Clara povestind o Întâmplare comică despre un ac de pălărie, un bărbat ușor afumat și ea Însăși... oamenii Încercau ulterior să-i repovestească anecdotele, dar oricât se străduiau, nu scoteau nimic din ele. Bărbații ce o Înconjurau Îi acordau atenția lor dezinteresată și zâmbete frumoase, cum de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
arăți camera lui? Spune-i să mă ierte că nu pot veni imediat. ALEC: A auzit multe despre voi toate. Ar fi bine să vă grăbiți. Tata l-a luat În primire cu povești de război și stă ca pe ace. Cred că-i cam temperamental. (Ultima remarcă e suficientă ca s-o atragă pe CECELIA În cameră.) CECELIA (așezându-se pe jumătate din desuuri): Ce vrei să zici prin „temperamental“? Foloseai cuvântul ăsta când te refereai la el În scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu toată puterea - și când spun putere, vorbesc foarte serios - acul ăsta de cusut din trusa mea de lucru manual, în mijlocul orei și fără să țipe, cu ăla merg în toaleta băieților, cabina din stânga. Rainer găsește că e o idee oarecum revoluționară. Anna spune că nu‑i așa, fiindcă scopul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Egalitatea nu poate fi decât pe placul aceluia care nu reușește să parvină în clasa celor puternici. Atunci își ia revanșa discreditându‑i pe cei puternici și crede că astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acestui ținut aflat la oarece distanță de granița cu Cehoslovacia, dar unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine mai aspru pentru că suntem mai la nord. Aici n‑a venit încă primăvara. Miroase a ace de brad ca spray‑ul din comerț, casele devin mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima lui Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține lui Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemănător cu senzația irezistibilă de a urina. Ascultând-o pe Keiko Kataoka vorbindu-mi despre orgii sexuale, despre prostituate, despre membrana anală, despre ejaculare și urină, simțeam cum partea de jos a corpului și creierul Îmi intrau În vertij, ca și cum acele unui vitezometru ar fi sărit de limita maximă. O epuizare oarbă În tâmple mă făcea să-mi pierd autocontrolul. Mi-am adunat stropul de energie rămas pentru a-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să le ascultați poveștile, o să am o recompensă pentru dumneavoastră. Mi-am simțit de Îndată inima bătând mai să-mi sară din piept. Aveam gâtul uscat Încă dinainte, dar mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumn de ace În el. Am traversat holul până la ascensor, apoi am coborât la recepție și În tot timpul acesta simțeam că toate privirile erau ațintite asupra mea. Abia atunci mi-am dat seama că Îmi curgeau lacrimile pe obraji. La Început nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a hotărât să redecoreze unele dintre apartamente, inclusiv pe al ei. — Foarte generos din partea lui. — În toaleta ei, în spatele unui fel de panou fals, a descoperit o trusă pentru droguri. Nu droguri, dar tot ce e nevoie pentru consumarea lor - ace, seringi, tot tacâmul. Ei, chiriașul care a preluat locuința de la clienta ta când aceasta a dispărut era preot, așa că pare puțin probabil ca acele ace să fie ale lui, nu? Iar dacă tipa se droga, atunci asta ar putea explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
descoperit o trusă pentru droguri. Nu droguri, dar tot ce e nevoie pentru consumarea lor - ace, seringi, tot tacâmul. Ei, chiriașul care a preluat locuința de la clienta ta când aceasta a dispărut era preot, așa că pare puțin probabil ca acele ace să fie ale lui, nu? Iar dacă tipa se droga, atunci asta ar putea explica multe, nu crezi? Vreau să zic că niciodată nu poți anticipa ce o să facă un drogat. Am scuturat din cap: — Nu era genul. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i inspectez mâinile și încheieturile. Desfăcându-i larg mâna dreaptă am văzut sângele uscat și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise el. — Poate că ar trebui să-ți fac o injecție, propuse Kindermann. Puțină morfină ca să te ajute să dormi. Fără a mai aștepta un răspuns, scoase o sticluță și o seringă dintro trusă medicală și se apucă să pregătească acul, adăugând: — La urma urmei, nu-i așa, nu vrem să te simți obosit la apropiata Curte de Onoare? — O să te vreau acolo, desigur, Lanz, zise Weisthor, suflecându-și mâneca pentru a scoate la iveală un antebraț care avea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noi vom termina cu acest nonsens al lui despre respectarea proprietății și domnia legii. Evreii o vor păți rău și nu va mai exista nici un polițist ca să oprească asta. Dădu din cap spre seringă și privi impasibil în timp ce Kindermann înfipse acul, apoi oftă cu satisfacție în timp ce pistonul era împins. — Iar acum, domnilor, aveți amabilitatea de a ajuta un om bătrân să meargă la culcare. I-am urmărit cum l-au luat fiecare de un braț și l-au condus în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat Amărășteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții schimnicești. La apariția domnului Arghezi gazetarii afirmau un eveniment literar comparabil apariției unice a lui Eminescu. Și această impostură a putut prinde! Poetica rezumată de versul imposibil din Cuvinte potrivite: " Faci cu acul fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi, pe a domniei-sale. Ochii lui întîrziaseră pe floarea lui Novalis
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]