16,963 matches
-
60-’70. Tot de aceea, însă, citite azi, textele sale despre literatura contemporană sunt mai rezistente decât multe dintre cronicile altora. „Scotocitorul de texte” rezistă mai bine, iată, trecerii timpului decât insurgentul. Spectacolul rezonanței conține și câteva texte de anvergură academică: cele două teze de doctorat, Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat (redactată în 1947) și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (de referință și azi), și marile studii Romanul realist francez
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
italiană și spaniolă. Aceasta mi-a luat tot timpul. În ceea ce privește Chicago, sunt perplex, neprimind nici o știre. La începutul lui iunie vom pleca pentru două sau trei luni în Turcia. De acum încolo trebuie să-mi organizez viața pentru viitorul an academic. Spune-mi, fără menajamente, dacă există dificultăți, fie pe un trimestru, fie pe două? Dacă nu există și dacă amabila Dvs. propunere s-a realizat, puteți să obțineți invitația oficială, care-mi va permite să capăt viza U.S.A., înainte de
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
de obicei situația, dar nu le mai pot reconstitui foarte exact etimologia și istoria circulației timpurii. E surprinzător că termenul culinar napolitană nu apare în Dicționarul limbii române (DLR, tomul VII, partea 1, litera N, 1971); la data publicării volumului academic, cuvântul a fost considerat, probabil, o simplă denumire comercială, care nu merita înregistrată. În DEX, napolitană apare, cu explicația „produs de cofetărie preparat din straturi de foi cu umplutură de cremă” (ediția 2009). Termenul are de multă vreme și un
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
aceasta e chiar viziunea lui Radu Drăgan. Și dacă esența universului stă în spirit, e păcat să nu vedem ce au spus alchimiștii despre acest spirit - aceasta e motivația cărții. Sub unghiul expresiei, volumul Piatra filosofală intră în tiparul textelor academice, avînd un sunet mat de text vitros, fără fermenți de înlesnire estetică, de unde și halena abstractă ce ajunge la cititor. Paginile nu au obscurități de înțelegere, dar nici sclipiri retorice. Un text neted și sobru, de-a lungul căruia Radu
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
Pavel Rotaru și prin pedagoga Cristina Saru, cărora li se alăturase și scenograful arhitect Nicolae Drăgan, International Ballet Rotaru din Atlanta constituia o prelungire, pe alt meridian, a uneia dintre direcțiile dansului de la noi, și anume a aceleia a dansului academic de operă. Au mai trecut aproape douăzeci de ani, și Pavel Rotaru a revenit în țară, după o perioadă petrecută în Slovenia și Croația, de astă dată la Teatrul de Balet din Sibiu, cu recenta montare a baletului Giselle, pe
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
prin moartea lui. De aceea nici nu i-a trecut prin gând să aplice vreun mijloc exterior, și mai ales, nu s-a gândit la sine însuși, la personalitaea lui. Realitatea s-a dovedit însă alta. Ascultătorii săi în redingote academice negre fumau, beau ceai, mâncau prăjituri și căscau din când în când, în vreme ce tocmai despre ei era vorba. Cu un cuvânt: se simțeau plictisiți. Când profesorul D. ajunse la finalul lecturii sale monotone, unde cele mai sacre convingeri ale lui
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
prin ură, egalitarismul n-a făcut decât să nenorocească oameni și să transforme țări întregi în pușcării. Culmea e că marxismul - doctrina urii de clasă - continuă să facă ravagii în mediile intelectuale occidentale, de unde se propagă, precum holera, spre lumea academică și culturală din Estul Europei. Occidentalii au măcar scuza de-a nu fi resimțit pe propria piele regimurile „fericirii obligatorii”: fericirea de a avea căluș în gură, fericirea de a nu putea călători, fericirea de a da patriei și partidului
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
dacă emanciparea umană s-ar fi produs cu mai puțin sânge, sudoare și lacrimi”. Milioanele de victime sunt, iată, doar un detaliu (regretabil, desigur!) din marele design al „emancipării umane”! Discursul resentimentar-marxist a subjugat într-o asemenea măsură lumea dezbaterilor academice din Occident, încât e aproape imposibil să așezi pe masa conferințelor și simpozioanelor alte teme decât cele, reducționiste, plămădite în laboratoarele stângii resentimentare, fără a fi acuzat de fascism. E uimitor că, în acest peisaj deprimant se mai aude, rarissim
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
orientare latinistă) prognostic, adjectiv („semne prognostice”), dar „luat mai vârtos ca substantiv” („prognosticele mele se adeveresc”), alături de care descoperim o întreagă familie lexicală: substantivele prognostică, prognose și prognosticaț iune, verbul a prognostica, adjectivele prognosticat și prognosticatoriu. În opoziție cu tradiția academică și latinistă, dicționarul român-francez al lui Damé (1893) propunea doar forma pronostic (din fr. pronostic). Concurența dintre forme a continuat și în secolul al XX-lea: în ciuda răspândirii lui pronostic, I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
Cu toate că explicația fundamentală - și anume, cum se poate ca un poet atât de sensibil la durerile neamului său să profeseze convingeri antidemocratice și antisemite? - nu va putea fi dată de nimeni, cred, ea ținând de tenebrele sufletului scriitorului. Îngrijitorul ediției academice este Ion Dodu Bălan, un specialist cunoscut în materie de Goga, căruia i-a dedicat o monografie (în mai multe ediții) și multe alte studii și cercetări. Editorul a ales să ne ofere publicistica poetului în două volume (II și
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
fi fost la început o teză de doctorat, într-atît de amănunțită e analiza la care autorul îl supune pe Nietzsche, atîta doar că acribia de informație nu dăunează fluenței de limbă, lucrarea neavînd nimic din scorțoșenia de cimitir a tomurilor academice. Dimpotrivă, lexicul e agreabil sub unghiul confortului pe care ți-l lasă la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația pe care Nietzsche o exercită asupra posterității vine din arta cu care a știut să se pună
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Cronicar De la puterea personalizată la instituțiile regimului trecut Este un fapt păgubos că, deși nu sunt deloc numeroase, revistele academice românești nu se bucură decât de atenția specialiștilor. Mai ales că anvergura și actualitatea ideilor pe care le pun în circulație ar înviora aerul uneori stătut al dezbaterilor din revistele culturale de interes mai general. Este cazul buletinului STUDIA POLITICA
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
păcate, efectele acestor absențe se văd și azi. E, de aceea, cu atât mai lăudabil efortul unor cercetători de a readuce în atenție asemenea texte și personalități îngropate în colbul arhivelor și de a le reintroduce (măcar) în circuitul dezbaterii academice. Unul dintre demersurile cele mai recente, în acest sens, îl constituie editarea, în premieră, a tezei de doctorat susținute de Zenovie Pâclișanu la Universitatea din Viena, în 1912, rămasă până acum în manuscris*. Consacrată relațiilor confesionale din Transilvania Reformei, teza
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
vor fi atinse. Observațiile de mai sus nu sunt menite, desigur, decât să semnaleze deficiențe ce pot fi îndreptate și să îndrume pe viitor. Chiar și-așa, recuperarea primului studiu de anvergură semnat de Zenovie Pâclișanu - și încununat cu laurii academici vienezi - merită apreciată ca o probă a devotamentului celor doi editori față de o personalitate nedreptățită de istorie și, mai ales, față de imperativul cultural și moral de a înlătura, fie și în ceasul al treisprezecelea, efectele deceniilor de cenzură.
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
în alte zone geografice, ca maestru de balet la National Ballet of Korea și Universal Ballet din Seul și ca profesor la National Korean University, dar și în SUA, la Brandusa Moore Ballet Academy din Pocatello, Idaho. În conformitate cu formația sa academică, Florin Brândușă a ales să monteze la Sibiu o suită de variații clasice selectate din baletul Paquita, pus pentru prima oară în scenă la Opera din Paris, în 1846, pe muzică de Édouard Deldevez și reluat într-o nouă versiune
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
excesul de umoare analitică: o lungă defilare de comentarii stufoase, făcute pe un ton de impostație neutră. E o morgă serenă și înghețată în Raluca Dună, o morgă animată de intenția unei arhivări muzeale, de aceea volumul are o ariditate academică de amvon laic.
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
avertizează pe Pașa să îl lase pe Golybin singur după această veste. Avertizat și de o mică istorie exemplară, tânărul nu este capabil să-i comunice vestea unui Golybin furios că a omis să colecteze indicii telemetrici. În absența vasului Academic blocat de ghețuri, cu un elicopter care trebuie să-i recupereze, în tot acest timp vinovăția și frica se acumulează făcând din Pașa un dublu captiv, al insulei și al mesajului tragic pe care nu-l poate transmite. Universul lui
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
de serviciu” a unei ediții care nu nea oferit mari surprize, traseul lui I. Al. Brătescu-Voinești, de la junimism la pacifism și, de acolo, la extrema dreaptă, fiindu-ne cunoscut. „Paginile uitate” sunt, în fapt, acele texte - poezie, proză, publicistică, alocuțiuni academice, prefețe - pe care autorul le-a omis din sumarul volumelor publicate în timpul vieții, și pe care nici editorii postumi nu le-au mai reeditat. Ele nu conțin revelații, structura sufletească și artistică a scriitorului nefind susceptibilă de a ascunde cine știe ce
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
Dar, probabil, cel mai complicat moment al serii s-a dovedit a fi prezentarea în primă audiție a acelui extins opus vocal-simfonic „Sunetele unui sfârșit de secol”, lucrare datorată compozitorului româno-american George Foca- Rodi; a fost realizată cu participarea Corului Academic al Filarmonicii, ansamblu condus de maestrul de cor Iosif Ion Prunner. Aflat la vârsta senectuții, compozitorul captează, în adevăr, pentru propriul imaginar o parte semnificativă din spiritualitatea sfârșitului de secol XX; o face însă încercat de nostalgiile deceniilor de început
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
formula proprie. Detașat, între 1957 și 1961, la Institutul de Romanistică din Leipzig, n-a predat seriei mele nici o singură oră. Deoarece și-a publicat prima carte abia în 1962, n-avusesem cum să auzim de el nici în afara mediului academic. Primele informații mi-au parvenit prin proprii mei studenți din seria, îmi amintesc bine, 1966, fiindcă a fost una excepțională. Încă tânărul dascăl era pe atunci nervos și își repezea studenții. Le indica de obicei o bibliografie uriașă, din care
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
arhitecturii lui McKim. Lumina naturală filtrată prin tavan a pus în valoare o serie de douăzeci de desene și două caiete cu schițe ale artistului francez, provenind toate din propria colecție a muzeului și ilustrând întreaga sa carieră, de la educația academică la uimitoarea libertate a pastelurilor și monotipurilor pictate în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Sigur că nu toate desenele sunt de aceeași valoare, dar ansamblul reprezintă mai toate temele importante ale creației lui Degas - portrete burgheze, muzicieni, balerine
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
de o Africă de Sud incapabilă, de fapt, să absoarbă și să rezolve provocările situației extraordinare în care s-a găsit. Personal, m-aș fi așteptat ca Nadine Gordimer să trateze una din temele despre care, deocamdată, se scriu studii academice, se vorbește într-o anumită presă, dar care sunt deliberat ocultate de scriitorii formați în cultul „libertății, egalității și fraternității.” Și anume, despre corupția paralizantă a elitei politice și economice negre, care a copiat fără scrupule tarele vechilor promotori ai
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
Gordimer nu e deloc inocentă în demersurile sale. Ea rămâne, pe o treaptă estetică din ce în ce mai precară, propagandista unui mod reducționist de a vedea lumea, deși s-a vrut mereu în avangarda înnoitoare a literaturii. Dezolant e că, îndeosebi în mediile academice, acest tip de discurs a devenit dominant. El e preluat „for granted”, pe nemestecate, culmea, tocmai de cercetători care pretind că nu sunt deloc interesați de politică. Dar care, asemeni unui Monsieur Jourdain născut din faldurile ideologiei, devin agenții corozivi
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
al lecturii), Ion Bogdan Lefter a corectat tacit greșelile de tipar din edițiile princeps, oferindu- ne un text dimovian de referință. Textul din Opera poetică I-II este de mare acuratețe filologică, de acum încolo citarea operei dimoviene, conform normelor academice în vigoare, trebuind să se facă după această ediție. Pe scurt, fără să ne furnizeze două tomuri „prăfuite”, înecate în virtuozități filologice fără legătură cu imperativele reeditării unui clasic contemporan, Ion Bogdan Lefter ne-a oferit un excelent început de
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]