21,363 matches
-
în perioada de lăuzie și cea de îngrijire a copilului mic. În acest timp, mama are nevoi de îngrijire personale deosebite și necesită ajutor pentru sine și pentru copilul aflat în primele săptămâni/luni de viață. Dependența economică a cunoscut accente specifice în diverse configurații sociopolitice. În perioada comunistă, exista o dependență într-un sens foarte larg față de sursa de proveniență a veniturilor, angajatorul fiind statul socialist. Acesta era „responsabil” și pentru toate formele de protecție socială. În condițiile tranziției, statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
diferă în funcție de context, ca de altfel și dependențele, inferiorizările, chiar și patriarhatele. O astfel de observație este proprie feminismului valului III81. Maternitatea devine o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel de perspectiva conservatoare privind victimizarea femeilor. Un prim sens privește ieșirea de sub relațiile de autoritate interindividuale, astfel încât să se dobândească un spațiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publice, realizarea capacitării persoanelor singure ar putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active, în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relevanța pentru familia monoparentală, pentru care reprezintă un adevărat capital social. În cadrul abordărilor contractualiste, oamenii erau tratați ca indivizi raționali, capabili de a-și urmări interesele și chiar dispuși să facă anumite compromisuri pentru atingerea scopurilor lor. În abordarea comunitară, accentul se pune pe interacțiunile pozitive, de sprijin. 8.1. Inegalități contractuale - egalități naturaletc "8.1. Inegalități contractuale - egalități naturale" În teoriile contractualiste clasice (Thomas Hobbes, John Locke, Jean-Jacques Rousseau), indivizii considerați liberi și egali conveneau asupra unui acord prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este posibilă acasă, alături de cei dragi, față de care își oferă în mod constant sprijinul. Culmea acestui mod de a fi o ating femeile casnice 12. Mitul frumuseții este o invenție a Renașterii (G. Lipovetsky, 2000, p. 86), dar, în timp, accentul pus pe calitățile fizice ajunge să implice o anumită suplețe a corpului femeilor. Departe de a fi efectul evoluției sexului, esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și acolo unde nu și-ar avea locul: mă refer la relațiile de muncă. Pentru multe dintre femeile care trăiesc în familii monoparentale, demontarea celor două mituri (care păreau că trasează, pentru femei, calea spre fericire: mitul domesticității, ce punea accent pe utilitatea lor ca bune gospodine 14, și mitul frumuseții, care încerca să sugereze că adevărata cheie a succesului este să arăți bine) se poate face din perspectiva singurătății. Ceva nu a funcționat din moment ce ele au rămas singure (nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modului dihotomic de a aborda raportul public/privat în viața fiecăruia 43. Când un aspect sau celălalt e recunoscut ca fiind mai important și declarat ierarhic superior, raportul dihotomic este funcțional: astfel, unii oameni se dedică familiei, alții pun un accent prioritar pe carieră. Când nu este precizat care din ele are o relevanță mai mare, conflictul se instalează. El poate fi amplificat drept consecință a educației și a socializării de gen, primite de fiecare. În context, este legitimă întrebarea: care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Recunoașterea faptului că indivizii sunt în mod inevitabil - deși în diverse măsuri și în momente diferite - modelați de relațiile lor de interdependență, dar și răspunzători pentru ele va revigora răspunsurile private și publice la problemele familiei” (Giddens, 2001, p. 140). Accentul se pune în mod deosebit pe relații, inclusiv pe relația dintre viața de familie și ordinea politică și economică, dar în măsura în care sunt susținute de indivizi responsabili. Relațiile din familie sunt parte a unor relații mai ample în comunitate (relații de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
68 privind relațiile dintre oameni, ca relații de putere, le impun femeilor un anumit conformism social. Un aspect semnificativ este asumarea rolului de mamă. Statusul de mamă are o importanță aparte, iar în unele cazuri devine chiar status dominant. • Punând accente, în concluzii se reiau, inevitabil, anumite aspecte de analiză și, de aceea, devin obositoare prin repetitivitate. De pildă, observația pe care am făcut-o permanent este aceea că prezența majoritară a femeilor ca părinți singuri e rezultatul discriminării lor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Însă colegul lui cu fața ciupită de vărsat, mai puțin exigent, părea interesat de cu totul alte chestiuni: — Cum rămâne cu pungile celor doi ageamii? Îl auzi Întrebând. Trebuie să le predăm și pe ele? Italian, deduse căpitanul auzindu-i accentul. Vorbea liniștit și grav, aproape confidențial, dar Într-un fel stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei voastre, zise cel În gri, și după o scurtă pauză adăugă: În pofida Începutului. Spaniola lui era plină de imperfecțiuni, cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu ochii; și nu cu jumătăți de măsură, nici În răpăit solemn de tobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a celor doi mascați n-avea să doarmă el În noaptea aceea, și tare se temea că și-n alte nopți. — Aproape că ne-ați omorât azi domnia voastră, pe stradă, zise cu mare seninătate englezul În spaniola lui cu puternic accent străin, adresându-i-se parcă mai mult lui Guadalmedina decât căpitanului. — Îmi pare rău, răspunse Alatriste liniștit, Înclinându-și ușor capul. Nu Întotdeauna suntem stăpâni pe loviturile noastre de spadă. Englezul Îl mai privi țintă câteva clipe. În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitanul Alatriste Îi arunca grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe care Îl chema Diego de Silva, un sevilian de douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani, simpatic, vorbind cu puternicul accent al ținutului de baștină, se uita la noi de parcă s-ar fi Întrebat În ce fel de societate nimerise. — Cu permisiunea domniilor voastre... dădu să spună, timid, ridicându-și degetul arătător mânjit cu vopsea. Dar nimeni nu-l luă În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În tablouri, În biserici, În palate, În străzi și piețe, urma de neșters pe care au lăsat-o oamenii aceia În peregrinarea lor pe pământ. Amintirea mâinii lui Lope se va șterge doar odată cu mine, când voi dispărea; ca și accentul andaluz al lui Diego de Silva, sunetul pintenilor de aur ai lui don Francisco atunci când șchiopăta, sau privirea acvatică, verde-albăstruie și senină, a căpitanului Alatriste. Dar ecoul vieții lor ieșite din comun va continua să răsune atâta vreme cât va dăinui locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris o odă tragică, Jules Massenet a creat în uvertura la opera Herodiada o linie melodică ce redă cuvântul g d o r é exact așa cum s-ar pronunța, accentul de pe ultima literă fiind marcat cu o lovitură de timpan, iar viitorul arhiepiscop suedez Nathan Söderblom a plâns în public când i-a fost adusă vestea morții, cu trei zile întârziere. Lui Manfred îi place să asculte când povestesc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că plesnim... După prima vacanță petrecută la bunici înjuram ungurește și țigănește, maaamă! Știi, înjurăturile țigănești sunt spurcate, cele ungurești sunt foarte lungi și eu folosind judicios cunoștințele obținute, făcusem o combinație, doamne, mama a rămas siderată..., apoi aveam un accent neaoș ardelenesc și dacă mă luai cu ceva prea repede știam să răspund senină: No ș’apoi!... No d’apoi!... Am să am mereu nostalgia lor... Știi că unul dintre stră stră moșii mei a luptat alături de Avram Iancu?! Păi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
continua să exercite o influență decisivă asupra procesului de industrializare și de creștere pe termen lung. Totuși, rolul lui va fi diferit de acela al statului postbelic. O implicare diminuată a guvernului în activitățile direct productive va contrasta cu un accent mai mare pus pe infrastructura fizică și socială, pe menținerea unui climat macroeconomic stabil și pe stabilirea obiectivelor de dezvoltare comune cu sectorul privat, pe baza cărora se vor derula toate politicile și programele guvernamentale"2. Măsuri se impun, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele bazate atît pe măsuri administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere toate funcțiile Statului, inclusiv redistribuirea veniturilor, producția bunurilor publice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la creșterea eficienței economice și sociale. Nu e vorba de o simplă mecanică politică sau socială aici, ci de fenomene mult mai complexe ce caracterizează evoluțiile postindustriale și care modifică atît natura statului cît și a guvernării locale, punînd un accent deosebit pe libertatea individuală, democrația participativă, respectul față de lege, apariția unor noi instituții. Astfel, s-au modificat relațiile dintre diferitele nivele de guvernare (local-provincial-regional-național) și ele conduc la un nou echilibru între forțele publice și cele ale pieței. Desigur, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Astfel, "competențele generale" nu acoperă sau nu tratează corespunzător, uneori, foarte concrete necesități particulare. Doctrina utilitaristă este specifică țărilor anglo-saxone și presupune o organizare mai simplă și mai pragmatică și soluții pe măsură la probleme nu de puține ori complexe. Accentul cade pe cooperarea voluntară între indivizi, interesul public nefiind altceva decît o sumă a intereselor individuale. În modelul anglo-saxon, guvernarea locală este considerată mai mult o instituție economică, decît una politică, iar responsabilitățile sunt mai bine precizate. Autonomia nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
asigurarea unei activități de piață eficiente; c) Valorile sociale nu sunt reflectate în deciziile de piață, dar joacă un rol în determinarea angajării forței de muncă, a prețurilor și a creșterii economice. După anii '80, modelul economic dominant a pus accentul pe liberalizare și pe restrîngerea intervenției guvernamentale și a ponderii sale în economie, globalizarea accelerată accentuînd și mai mult acest proces. Monetariștii au apreciat că gestionarea economiilor moderne nu trebuie realizată prin intervenția guvernului, ci prin controlul masei monetare, economiștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unde piața este neputincioasă, avînd în spate un Stat puternic și binevoitor, devotat interesului public, bine informat și înzestrat cu instrumentele de politică economică necesare asigurării performanțelor economice și ameliorării bunăstării sociale. Principalul instrument de acțiune era politica fiscală, cu accent pe stimularea cererii, reușindu-se aproape trei decenii rate ridicate de creștere economică, un grad de ocupare satisfăcător și bugete relativ echilibrate. În anii '70, însă, liberalizarea cursurilor de schimb și crizele energetice, ca și puseele inflaționiste tot mai puternice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un grad de ocupare satisfăcător și bugete relativ echilibrate. În anii '70, însă, liberalizarea cursurilor de schimb și crizele energetice, ca și puseele inflaționiste tot mai puternice, manifestări ale unor dezechilibre structurale profunde acumulate, au produs o importantă mutare de accent în politicile economice, manifestată printr-o resurecție a mecanismelor de piață, politici monetare și fiscale austere și retragerea Statului din economie. "În contextul deficiențelor structurale ale ofertei agregate și al adaptării politicilor monetariste, sectorul întreprinderilor publice nu mai apărea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
surdă a unor orgolii hipertrofiate, plimbări prin tribunale, incriminări prin ziare, vanități și tot mai multe "certitudini" personale. În aceste condiții, nu facem decât să risipim oportunități, să pierdem resurse și să compromitem orice șansă de dezvoltare. Se pune un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea regională (35% din fondurile structurale ale Uniunii Europene sunt direcționate în acest sens). Europa încearcă să încorporeze națiunea, fără a o distruge, într-un cadru continental mult mai larg, o sumă de independențe într-o mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]