3,948 matches
-
nuanțată. Conflictul devine un fenomen concret, viu, dinamic, saturat în influențe și consecințe sociale. Din păcate, substratul propriu-zis psihologic al conflictului este avut mai puțin în vedere fapt care va fi remediat de accepțiunea următoare, cea psihoindividuală. 1.1.3. Accepțiunea psihoindividuală După opinia noastră, accepțiunea psihoindividuală aduce cu sine trei elemente de noutate în definirea conflictului. În primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
concret, viu, dinamic, saturat în influențe și consecințe sociale. Din păcate, substratul propriu-zis psihologic al conflictului este avut mai puțin în vedere fapt care va fi remediat de accepțiunea următoare, cea psihoindividuală. 1.1.3. Accepțiunea psihoindividuală După opinia noastră, accepțiunea psihoindividuală aduce cu sine trei elemente de noutate în definirea conflictului. În primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
forțe și valențe. Câmpul de viață al individului se structurează în zone mai mult sau mai puțin atractiv-repulsive, comportamentele rezultate din ciocnirea lor fiind în funcție de situația globală așa cum este trăită ea prin siuta de valențe distribuite. În al doilea rând, accepțiunea psihoindividuală deplasează centrul de greutate de la situație la modul de conștientizare sau de percepere a ei. Situația în sine nu poate determina conflictul. Scopurile individului pot fi obiectiv incompatibile între ele, dacă nu sunt însă percepute ca atare, deci ca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de natură strict subiectivă, cum ar fi conștientizarea faptului că scopurile individului sunt incompatibile între ele sau perceperea lor ca aflându-se în opoziție, sunt capabile să transfere conflictul dintr-o „virtualitate” într-o realitate psihologică. În al treilea rând, accepțiunea psihoindividuală a conflictului subliniază rolul pe care îl deține simultaneitatea incompatibilității scopurilor, dorințelor, pulsiunilor individului. Faptul acesta a fost surprins și teoretizat încă din 1935 de Lewin. El definea conflictul ca fiind # situația în care forțele de dimensiuni egale ce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o parte să creadă că există un conflict de interes, în timp ce cealaltă parte să nu creadă. Numai că, arată ei în continuare, o parte trebuie să se înșele, deși, oricum, probabil va acționa în conformitate cu propriile percepții. * * * Fiecare dintre cele trei accepțiuni ale noțiunii de conflict dispune de părțile ei „tari” și de părțile ei „nevralgice”. De aceea, nici una dintre ele, luată în sine, nu este capabilă să explice integral conflictul. Totodată, nu este greu să observăm că fiecare dintre ele aduce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiecare dintre ele aduce ceva nou, continuând-o pe cea anterioară. În situațiile concrete se poate opta pentru una sau alta dintre ele, în funcție de necesitățile studiului și de intențiile cercetătorului. Pentru noi, din perspectiva psihologiei organizațional-manageriale, un mare interes prezintă accepțiunea psihosocială și accepțiunea psihoindividuală, de aceea vom face mai frecvent apel la ele în cadrul acestui capitol. Înainte de a intra în problematica propriu-zisă a conflictului organizațional, să stăruim asupra delimitării conceptului de conflict de alte concepte, cum ar fi cooperare și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aduce ceva nou, continuând-o pe cea anterioară. În situațiile concrete se poate opta pentru una sau alta dintre ele, în funcție de necesitățile studiului și de intențiile cercetătorului. Pentru noi, din perspectiva psihologiei organizațional-manageriale, un mare interes prezintă accepțiunea psihosocială și accepțiunea psihoindividuală, de aceea vom face mai frecvent apel la ele în cadrul acestui capitol. Înainte de a intra în problematica propriu-zisă a conflictului organizațional, să stăruim asupra delimitării conceptului de conflict de alte concepte, cum ar fi cooperare și competiție, tensiune, violență
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și același autor își modifică punctul de vedere de-a lungul timpului. Se pare, de aceea, că nu goana după o definiție unică ar fi cea mai bună soluție. Părerea noastră este că ar trebui să desprindem principalele „ipostaze“ sau „accepțiuni“ ale stresului așa cum au fost ele concepute de diverși autori, acestea constituindu-se în adevărate paradigme. Parcurgerea literaturii de specialitate pune în evidență faptul că de-a lungul timpului s-au elaborat patru paradigme ale stresului, și anume: paradigma stresului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
starea de bine psihologică). S-a descoperit și faptul că relația moderatoare este moderată la rândul ei de alte variabile (de exemplu, de poziția, statutul ocupat de angajat într-o organizație). De aici a apărut nevoia precizării mai clare a accepțiunii noțiunii de „control”, cât și a rolului jucat în relația dintre stresori și reacțiile la stres. În ciuda acestor reproșuri, modelul „cerere-control”, datorită simplității și implicațiilor practice, a suscitat un mare interes din partea altor cercetători care l-au preluat, reconceptualizat și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unii autori numeau stil comportamental agresiv indirect, prin care se poate induce suferința psihologică recurgând la simpla manipulare socială, fără ca agresorul să se expună riscului presupus de conflictul deschis (vezi Björkqvist, Österman, Kaukiainen, 2000). Pentru Leymann, termenul mobbing are două accepțiuni, una mai atenuată, alta ceva mai dură. Accepțiunea atenuată a mobbing-ului vizează persecuția la locul de muncă (de fapt, acesta și este subtitlul pe care îl poartă traducerea franceză a lucrării lui Leymann, Mobbing. La persecution au travail). Accepțiunea radicală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se poate induce suferința psihologică recurgând la simpla manipulare socială, fără ca agresorul să se expună riscului presupus de conflictul deschis (vezi Björkqvist, Österman, Kaukiainen, 2000). Pentru Leymann, termenul mobbing are două accepțiuni, una mai atenuată, alta ceva mai dură. Accepțiunea atenuată a mobbing-ului vizează persecuția la locul de muncă (de fapt, acesta și este subtitlul pe care îl poartă traducerea franceză a lucrării lui Leymann, Mobbing. La persecution au travail). Accepțiunea radicală definește mobbing-ul ca o „psihoteroare la locul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
două accepțiuni, una mai atenuată, alta ceva mai dură. Accepțiunea atenuată a mobbing-ului vizează persecuția la locul de muncă (de fapt, acesta și este subtitlul pe care îl poartă traducerea franceză a lucrării lui Leymann, Mobbing. La persecution au travail). Accepțiunea radicală definește mobbing-ul ca o „psihoteroare la locul de muncă”. # Prin mobbing noi înțelegem o situație comunicativă care amenință de a-i produce individului grave daune fizice și psihice. Mobbing-ul este un proces de distrucție; el este constituit din acțiuni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și potențial traumatice” (Fischer, Riedesser, 2001, p. 321). Dacă la început apar reacții ușoare de stres, tulburări psihosomatice, dispoziții ușor depresive, cu timpul, acestea devin tot mai masive și se dezvoltă spre maladii psihice și fizice. Nu aceasta este însă accepțiunea mobbing-ului pe care o avem în vedere în acest studiu. Dimpotrivă, în acord cu mulți alți cercetători, credem că prin conceptul de mobbing ar trebui să denumim situațiile de afronturi, atacuri verbale, într-un cuvânt, „teroarea psihică la locul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
les relations raciales en Afrique, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție În engleză: 1945). Φ Bricolaj, Culturalism, HIBRIDITATE, INTEGRARE, Metisaj, Sincretism, SOCIALIZARE Adaptaretc "Adaptare" Φ INTEGRARE, SOCIALIZARE, Tranzacție Alienaretc "Alienare" Derivat din latinescul alienatio, termenul are mai multe semnificații. În accepțiune juridică, se referă la cedarea unui drept de proprietate, În urma unui contract sau a unei tranzacții. Într-un sens mai pasiv, desemnează distanța, Îndepărtarea sau destructurarea: să ne gândim, de exemplu, la destrămarea legăturilor dintre oameni și zei sau, Într-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
destrămare, mai mult sau mai puțin temporară, a solidarității organice și evocă În primul rând o formă patologică a diviziunii muncii, caracterizată de lipsă de reglementare, cooperare insuficientă și antagonism Între salariați și deținătorii mijloacelor de producție. O a doua accepțiune, care se bazează pe conceptul de reglementare, face trimitere la un tip de sinucidere legat, În lumea dominată de industrie și comerț, nu de vreo disciplină oprimantă, ci de escaladarea dorinței și a pasiunii, de lipsa de determinare la nivelul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și până la fondatorii economiei politice (Adam Smith, David Ricardo), de la istoricii liberali francezi (Augustin Thierry, François Guizot) până la socialiștii utopici (Etienne Cabet, Robert Owen sau Wilhelm Weitling), avem o listă foarte lungă a celor care au folosit această expresie, În accepțiuni ă este drept ă dintre cele mai diverse și, cel mai adesea, Într-un mod destul de vag și de imprecis. Recunoscând, Într-o celebră scrisoare adresată lui Joseph Weydemeyer la 5 martie 1852, cât le datorează celor mai mulți dintre gânditorii pomeniți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
DREPT ȘI CULTURĂ, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Creolitatetc "Creolitate" Creolitatea despre care discutăm aici nu se referă la simpla constatare a existenței unui fapt creol În sensul pur lingvistic al termenului. În această accepțiune, ar trebuie să discutăm despre departamente sau țări cum sunt Insula Réunion, Insulele Seychelles, Insula Mauritius sau Guyana, unde limba creolă este nu doar o limbă vorbită, ci o limbă care servește drept suport unei culturi vii. În Insula Réunion
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 25). Trebuie să punem aceste deosebiri pe seama unor diferențe de „instinct”, de „obișnuință” sau de „climat”? Nu ar fi oare mai judicios să ne aplecăm asupra factorilor socioculturali? Un tot complex Concurat multă vreme de termenul civilizație, care, În accepțiunea sa clasică și cu referire la „rafinarea atitudinilor” și la „Îmblânzirea moravurilor”, se opune celui de barbarie, evocând totodată „cea mai Înaltă expresie a umanismului”, cuvântul cultură ă provenit din latinescul cultura, el Însuși derivat din verbul colere ă are
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adaptare decât individul de rasă pură. Într-un fel, hibridul este „pre-adaptat”, devansează adaptarea. În planul comunităților umane, termenii de hibridare și de metisare se folosesc În mod impropriu pentru a desemna un amestec de „rase”, caracterizat În principal, În accepțiunea populară, de pigmentarea pielii și de alte câteva trăsături. Din punct de vedere genetic, aceste elemente sunt Însă aproape lipsite de interes. Este vorba despre trăsături pur exterioare, care au fost puse În corelație cu alte trăsături legate de istorie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
punct de vedere, un rezervor inepuizabil, cu condiția să Înțelegem acest concept nu În sensul restrictiv al unui ansamblu de elemente care țin În principal de arte și de litere ă ceea ce unii numesc „cultura Înaltă” ă, ci Într-o accepțiune mai largă (antropologică), care să Înglobeze și ansamblul producțiilor rezultate din interacțiunea omului cu mediul său (unelte, habitat, instituții etc.) și cu semenii. Organizarea globală a unei culturi constituie astfel un ansamblu de scheme interpretative care Îi permit fiecăruia, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Le Bon sau Gabriel Tarde, pe prezența unor lideri carismatici, capabili să subjuge, să Îmblânzească sau să „hipnotizeze” masele. Acestea sunt considerate schimbătoare, credule și iresponsabile. Se valorizează astfel constrângerile și persuasiunea, cutumele și tradițiile. S-au propus și alte accepțiuni. Vilfredo Pareto va vorbi despre „derivații”, Raymond Aron despre „religii seculare” și despre „opiul intelectualilor”, Roland Barthes despre „mituri”, Michel Foucault despre „formarea discursivă”, iar Pierre Bourdieu despre doxa și despre habitus. În ceea ce-l privește, Max Weber va prefera
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Învecinate, mai clar definite. Un concept imprecis definit Printre numeroasele conotații ale cuvintelor marjă, margine, există și câteva care interesează științele sociale. Din punct de vedere etimologic, este vorba despre un spațiu alb, liber, lăsat spre exteriorul unei pagini. Următoarea accepțiune este aceea de interval, de spațiu sau de timp, de care dispunem. Astfel, expresia „a avea o marjă” Înseamnă a avea o anumită libertate de acțiune. O altă perspectivă ne trimite cu gândul la un individ care iese din normă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui anumit număr de sinonime, mai mult sau mai puțin apropiate de original, ca „obiceiuri”, „uzanțe”, „tradiții” sau „practici”. Ea are probabil legătură și cu ambiguitatea termenului, acesta aparținând atât câmpului lexical al moralei, cât și celui al științei. O accepțiune normativă O Întreagă tradiție filosofică se ocupă de moravuri din punct de vedere etic. Aceasta Începe În Antichitate cu Legile lui Platon și, mai ales, cu scrierile lui Aristotel. Conform acestuia din urmă, obiceiurile colective (ethos) nu sunt În mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua accepțiune nu este total ignorată: Împotriva demagogilor care exploatează răbufnirile mulțimii este elaborată o procedură de proscriere. În republica romană, poporul este definit În mod unitar (populus universus); el este singurul abilitat să se prevaleze de suveranitate (majestas) În fața altor popoare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Bouglé, 1906, p. 255). În plus, trebuie să menționăm importanța lui Fourier. Într-adevăr, doctrina sa fusese rezumată, sub titlul de Solidaritate, În 1842, de către colonelul Henri Renaud, și se știe că republicanii de dinainte de 1848 utilizau deja cuvântul În accepțiunea dată de Fourier pentru a recuza ideea potrivit căreia corpul social s-ar limita la simpla juxtapunere a unor interese individuale. Claude Nicolet remarcă de asemenea că regăsim, cam În aceeași perioadă, termenul și la Constantin Pecqueur (Nicolet, 1982, p.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]